13,837 matches
-
ivesc În astfel de situații. CÎnd totul a fost gata, patru bărbați au coborît sicriul pe scări și l au Încărcat În Dacia-papuc a lui Valerian, amenajată corespunzător. Alte cîteva taxiuri așteptau În preajmă. Apoi, cortegiul a pornit Încet spre cimitirul Eternitatea. Pe străzi cu hopuri, mărginite de blocuri; pe lîngă care curgeau În zadar trotuare; și magazine alimentare; sufletul ei auster și supus, izbăvit de păcate, pluti lin către cer; se ridică tot mai sus, deasupra a tot și a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-un tărîm de lumină, alături de Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii și, Înainte de a-l lăsa jos, pastorul a ținut să aducă un ultim omagiu răposatei, rostind eventual cîteva cuvinte de bun-simț, alese cu grijă. Un mic discurs, pe care-l ținuse și În alte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am mai fi putut trage cu urechea la ce urma în planul lor. — Chiar și așa a fost cît pe-aci să le pierdem de nu știu cîte ori urma, zice Gulie, gîndindu se la Televiziune, la Aeroportul Otopeni și Cimitirul Ghencea. — Era clar că nu v-ați fi putut împotrivi, zice Roja, a fost foarte bine că după frecușurile alea ați stat cuminți la cutie. — N-aveam încotro, își amintește Gulie, eram doar noi trei împotriva tuturor, ne-a mers
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se piardă de gașcă. înainte să iasă din ascunzătoare își mai verifică o dată arma de la piept și încărcătoarele de rezervă pe care le avea înfundate în buzunarele pantalonilor. Totul era la locul său. Cu un ochi privi înspre gardul cimitirului, iar cu celălalt la cele două cadavre ale dictatorilor, înfășurate în foi de cort, lăsate de izbeliște pe acel teren viran din marginea Bucureștiului, la numai cîteva ore după ce fuseseră adunate de pe jos din fața plutonului de execuție. Nu mai avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-am dat seama despre ce era vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului, numai bălți și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lângă mine să-mi ții de urât și să ai măcar bunul simț să asculți, să mai Înveți și tu câte ceva. -La vârsta mea nu-mi mai trebuie decât lopata, care să arunce pământ peste mine la o margine de cimitir. Ți-am mai spus, știu că sunt un nemernic, un necredincios lăsat de Dumnezeu pe pământ să-i Încurce pe alții. -De aproape cinci ani, te-ai cumințit totuși, pari spășit. -Ei, pe dracu par spășit! Sunt obosit, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele fizice suferințele, dar câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea. Fără cerșetori, fără milogi, ar exista mai puțină frică de Dumnezeu. La intrarea lăcașelor de cult, În cimitire Cel de Sus ne supraveghează faptele. Una extrem de consecventă trebuie să fie ajutorul dat aproapelui. Și cum, asociațiile de binefacere, cele care rulează sume mari de bani ,,ân scopuri caritabile,, nu pot acoperi tot acest vaier uman, rămân ,,pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ănmormăntarea ei. Tatâl meu a fost ănmormăntat ăn cripta familiei și ămparte cu mama unul din locurile de veci. De la ănmormăntare, unde am avut obligația fireascî sî particip, au trecut treizeci de ani și n-am mai fost niciodatî la cimitir. Am pârâsit imediat casa, și dupî cum ți-am mai spus, i-am lâsat credincioasei noastre femei de serviciu, totul. Am renunțat și la diploma universitarî, la confort, la viața socialî, nu am mai privit ănapoi, dar un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul de haine, scoate pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă capătul cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drum o persoană care și-a terminat conturile cu lumea asta, dacă nu ai mașină proprie, trebuie să traversezi marele oraș, așa cum poți, schimbând autobuze și tramvaie , stând prin stații, Întrebând În dreapta și-n stânga. Când Însfârșit intri pe poarta cimitirului locul ți se pare sumbru și dezolant. O parcelă de pământ, Întinsă cât vezi cu ochii, pe care primăria a cumpărat-o pentru a-i Îngropa pe cei pentru care nimeni nu varsă lacrimi, este numită ,,a Neidentificaților,,, adică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care hămesiții după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făcut, decât să mori ca un laș, lăsându-mă singur? Antoniu Începe să râdă, un râs pe care i-l trimite lui Kawabata, ca pe un mesaj al prieteniei, mai bine zis un hohot de râs uriaș, apocaliptic, de care cimitirul răsună, ca ca de un strigăt izbăvitor, de eliberare a durerii. Douăzeci și cinci Vânzătoarea de ziare a scos capul pe micul hublou al chioșcului și Îl cercetează pe Antoniu, cu vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur fiu, care a emigrat acum treizeci de ani În America și, i s-a pierdut urma. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un singur fiu, care a emigrat acum treizeci de ani În America și, i s-a pierdut urma. Alte rude probabil că nu mai are În țară, din moment ce nu se mai Îngrijește nimeni de sufletul lui. Antoniu a ajuns În cimitir după trei nopți petrecute sub cerul liber. Și-a amintit că citise Într-un ziar un reportaj cu cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îngrijește nimeni de sufletul lui. Antoniu a ajuns În cimitir după trei nopți petrecute sub cerul liber. Și-a amintit că citise Într-un ziar un reportaj cu cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încheia În curând cartea și va căuta o editură care să i-o publice. I-a promis ferm lui Kawabata că nu va Închide ochii până nu va face acest lucru. Nu moare de foame, cei care pomenesc morții În cimitir, sunt darnici, au o mare compasiune față de cerșetori și, În momentul În care cineva apropiat lor trece În lumea drepților, nu se mai uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-a adus niște cartoane pe care să doarmă, o pătură uzată, un chibrit și câteva lumânări. E o femeie inimoasă, greu Încercată de viață. În cimitir odihnesc trei membri ai familiei ei, și asta o face să fie și mai sensibilă la suferințele celorlalți. I-a dictat un scurt ,,cod de legi,, , pentru a nu avea probleme cu administrația cimitirului și i-a sugerat că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
inimoasă, greu Încercată de viață. În cimitir odihnesc trei membri ai familiei ei, și asta o face să fie și mai sensibilă la suferințele celorlalți. I-a dictat un scurt ,,cod de legi,, , pentru a nu avea probleme cu administrația cimitirului și i-a sugerat că ar fi bine să iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și i-a sugerat că ar fi bine să iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care-și spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care-și spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se gândește la fantome, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]