1,729 matches
-
chicotind prostește între ei, prin fața vitrinelor luminate pe dinăuntru cu neon roz, unde creaturi feminine de toate calibrele și culorile, în bikini creponat, sau doar cu string și paiete, se agitau, unele dansând, sau nimic făcând, iar altele în geam ciocănind spre poporetul masculin de afară și pronunțând prin sticlă, aproape distinct: XXX euros la pipe et l’amour. Era singura femeie afară, în stradă, iar unii plimbăreți sumbri ne cercetau interlocați. Mergeam mână în mână, cu cărțile sub braț, și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îl puse din nou la loc. - Dar dacă a fost o înscenare? întrebă el și se apropie de fereastră. De acolo se vedea strada pustie; tocmai trecea o femeie îmbrăcată într-o haină vătuită. Se apropie iarăși de telefon și ciocăni de cîteva ori în receptor cu degetul îndoit. - Cum îmi era glasul? - Vorbeai foarte rar. Știi, nici eu nu înțeleg de ce m-am ridicat deodată în picioare. - Stalin, de...! - Dar poate o fi într-adevăr o înscenare? - Ce vorbești, cine
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
mai interesează. Un subiect totuși care ar ține omenirea cu răsuflarea oprită, săptămână de săptămână, atrasă de cadranul domestic, magic: Comedia umană. Cu toate că, pusă pe TV, această Comedie, strict redusă la acțiune - în afara păcatului major al Autorului de a-și ciocăni mereu personajele pe o parte și pe alta, asemeni unui doctor la consultație - prea mult nu s-ar deosebi, drept să spunem, de Tânăr și neliniștit (Rastignac!), Seducție,... Dreptul la viață și altele. Să recunoaștem, din capul locului. De fapt
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
nervoasă, care-l ținu două zile în pat. XXVII Zăpăceala politică din ultima vreme poate fi înțeleasă prin aceea că Gavrilcea în persoană, încălțat cu cizme, păși încet și neturburat în anticamera lui Pomponescu, e adevărat, foarte puțin populată, și ciocănind puțin la ușa ministrului, intră în biroul acestuia, unde nu stătu decât vreo două minute, după care tot atât de liniștit ieși, luînd-o pe stradă, la pas, ca un om fără ocupație, dornic de plimbare. A doua zi guvernul căzu. Pomponescu șezu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
locul ăsta e la fel de bun ca oricare altul, spuse domnul Thaw. Se așezară și se odihniră, uitîndu-se la lac și la insulele verzi de pe el. Spre nord, peretele colțuros al munților părea suficient de clar și solid pentru a-l ciocăni cu degetele. Așteptară pînă ce cuplul tînăr, care se oprise să admire priveliștea, se pierdu în zare, apoi deschiseră urna, luară cenușa cu mîna și o împrăștiară în aer. Vîntul o risipi ca un fum printre ierburile sălbatice. Peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise Lanark, depărtîndu-se. Sentimentul care-l încerca acum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieșeau printre pietrele din caldarâm, norilor clădiți deasupra ca un alt cartier labirintic, de o tristețe copleșitoare: îmi amintesc: sudoarea ieșea în boabe printre pietrele caldarâmului țin minte: alimentara de mahala prăbușită pe nori și norii fugind spre burta mamei, ciocănind acolo cu un miliard de coarne de melc înghesuindu-se acolo în miliardul de pori. știu: grădinițele, creșele, drumurile de gaz lampant înțeleg: noaptea, noaptea cu gușă endemică stelele, umplutura de crizanteme tocate, de artere tocate, de heleștee... revăd: te
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și limanuri bune în care, ca-n căsuțele fericite de la Piticot, mă așteptau recompense și daruri. Coborând marile scări cu pereții zugrăviți alb, ajungeam pe alte paliere, pline de plante ornamentale, unde se aflau ușile bune, cunoscute deja, la care ciocăneam bucuros. Vizoarele mi se păreau la o înălțime colosală pe suprafețele acelea obtuze, aplecate peste mine. Dar pentru mine, cel purtat mai tot timpul în brațe, înălțimea nu era o problemă: starea mea normală era, pe atunci, levitația. La una
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
foarfecă-n mină. În prima zi a fiecărui trimestru îi ridica pe băieți în picioare și le-nfigea degetele-n păr. Cui îi trecea părul de degetele ei (vai, atât de subțiri, atât de pline de inele cu care-i ciocănea-n cap din când în cînd!) era trimis la tablă, așa că-n curând un șir de băieți nefericiți, "pletoșii", abia depășind cu capetele pervazul tablei, unde zăceau bureții jerpeliți și bucățelele de cretă, se-nșirau umăr la umăr, spre veselia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un orgasm pustiitor împreună, privindu-se-n ochi fără milă. Trebuie să fi așteptat cuviincios vreun sfert de ceas în fața căsuței cu geamurile-ncărcate de flori, dîndu-le celor doi timp să se dezmeticească și să se-mbrace. Trebuie să fi ciocănit apoi în ușa dată larg de perete, prin care se zărea, în interior de data aceasta, tot un tablou olandez: un hol alb, o altă ușă deschisă, dând într-o odaie cu mobilă veche și afumată, un can-delabru-n tavanul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pași trebui pur și simplu să sară peste un bărbat destul de tânăr care poseda sălbatic o femeie care ar fi putut să-i fie bunică și care îl încuraja strigând cuvinte al căror înțeles deplin Oksana îl putea doar presupune. Ciocăni scurt și intră fără să aștepte răspuns. Abia când închise și o văzu pe Alaana îmbrăcată protocolar și stând într-o poziție rigidă pe un scaun, realiză că femeia o aștepta. Întoarse fulgerător capul în stânga și în dreapta în căutarea vreunui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dumnezeu pe care zeții să-l urmeze în bezna unor dogme care să dureze măcar o sută de generații. - Bine, dar de ce nu pârjoliți pur și simplu planeta Anticristului. Transformați-o în deșert radioactiv, ca aici pe Terra... Diribal își ciocăni scurt zarul tatuat în palma dreapta, blazonul casei regale. - Ne place să jucăm, popo! Chiar și un om desprins de cele lumești își poate da extrem de lesne seama cât de prețioasă ar fi o populație de zeți ușor controlabilă... Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încă o filă din peregrinările profesionale ale magistrului. În studiul „O colonie de bucovineni în Ținutul Fălciului” (1947) este vorba despre satul Rediu din ținutul Fălciului (de lângă Albeștiă, sat în care s-au stabilit 18 familii de bucovineni din localitățile Ciocănești și Iacobeni (județul Suceavaă. Profesorul Gugiuman face o analiză antropologică de profunzime, a cauzelor și problemelor cu care s-au confruntat bucovinenii stabiliți aici în 1922. Sunt luate în analiză și motivele de ordin psihologic, geograful Ion Gugiuman făcând o
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
colonizare voită a unui grup de locuitori dintr-o regiune muntoasă, a Carpaților Orientali, într-o regiune de dealuri silvo-stepice din ținutul Fălciului (Moldova). Care sunt faptele? În toamna anului 1922, un grup de 18 familii de bucovineni din satele Ciocănești și Iacobeni de pe valea Bistriței superioare (jud. Câmpulungă, sub impulsul informațiilor fascinante despre bogăția holdelor și a podgoriilor din Țara Moldovei - informații aduse de oamenii care în anii deficitari de după primul război mondial umblau ca și acum în căutare de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
construirea acoperișurilor de case, la grajduri, coșare, etc. câștigând sume apreciabile cu care-și prindeau mari părți din nevoile noilor gospodării. Abundența recoltelor din primul an agricol a determinat pe unele dintre rudele și vecinii lor din satele de origine (Ciocănești și Iacobeniă, să vină și ei aici, dacă nu definitiv, cel puțin să-și cumpere o cât de mică parcelă de pământ. Aceasta cu atât mai mult, cu cât pe lângă belșugul cerealelor, pe care coloniștii le duceau toamna și le
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ne va scoate în evidență o serie de fapte interesante asupra mediului de viață din cele două regiuni. Așa de exemplu, am spus încă de la început că grupul de coloniști a plecat dintr-o regiune de munte: Carpații Bucovinei. Satul Ciocănești, din care au venit cei mai mulți se află pe valea Bistriței aurii la periferia nordică a depresiunii intramontane Vatra Dornei și la o altitudine absolută de cca 860 m. Regiunea satului de origine apoi, este bogată în izvoare și pâraie de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
atmosferică. Din cercetarea mediilor lunare de presiune atmosferică ca și din cercetarea producerii maximelor și minimelor absolute de presiune din perioada 1923 - 1940, rezultă că pe câtă vreme la stațiunile metereologice de la Gheorgheni și Câmpulung (Bucovinaă, depresiuni intramontane vecine cu regiunea satelor Ciocănești și Iacobeni, barometrul rar a arătat presiuni medii mai mari de 693 mm, la Huși și Bârlad, orașe care încadrează la oarecare depărtare satul Rădiu, presiunile medii lunare de peste 754 mm. sunt frecvente. Când este vorba însă de presiunile absolute
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
înregistrate de stațiunile metereologice respective, sunt și o sumă întragă de alte diferențe a elementelor atmosferice asupra cărora nu aveem încă date. Una din aceste diferențe este de pildă aceea privitoare la compoziția aerului. Fără îndoială că în regiunea satelor Ciocănești și Iacobeni, cu abundență de păduri de brad, cu o rețea hidrografică numeroasă și cu un relief înconjurător ale cărui înălțimi trec de 1700-1900 m., aerul trebuie să fie mult mai curat și ozonificat, decât în regiunea Rădiului (Fălciuă unde
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mult mai curat și ozonificat, decât în regiunea Rădiului (Fălciuă unde apa este săracă, pădurea pâlcuită și unde vânturile ridică vara nouri groși de praf. Este de presupus apoi că și apa potabilă diferă mult între cele două regiuni. La Ciocănești și Iacobeni, unde pânza freatică se prelinge printre strate de roci metamorfice (șisturi cristaline), ori de roci sedimentare (gresii) din cuprinsul cărora dizolvă o seamă de săruri și minerale, apa potabilă are o compoziție net superioară celeia de la Rădiu, care
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina. Porțile încuiate, târgul dormea demult sub scurgerea necontenită a cerului; am sărit peste porți, am ciocănit pe la uși, pe la ferestre și, într-un târziu, în casă a clipit o luminiță și a urmat o întrebare. Am răspuns că sunt eu, s-a tras un zăvor, mătușa Irina a rămas o clipă înlemnită în fața mea cu lumânarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
litere greci și chirilice ce dovedesc că satul a fost înființat înainte de 1779. Cel mai vechi fusese donat de Nicolae Zueos și adus odată cu biserica din lemn de la fostul schit Gulia, de lângă mănăstirea Proboda. Nedumerită, m-am dus și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care mi-a luat mânuță și m-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
litere greci și chirilice ce dovedesc că satul a fost înființat înainte de 1779. Cel mai vechi fusese donat de Nicolae Zueos și adus odată cu biserica din lemn de la fostul schit Gulia, de lângă mănăstirea Proboda. Nedumerită, m am dus și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care mi-a luat mânuță și m-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]