3,709 matches
-
s-au observat numeroase luxații, fracturi ale rotulei. Majoritatea accidentelor se Întâlnesc la tineri Între 10 și 20 de ani. Tu ești un tânăr Între 10 și 20 de ani. Ți-a cumpărat taică-tu o pereche de pantofi cu cioc, bej cu găurele, așa cum ai vrut tu, ai șosete supraelastice, cravată cu zgârci și mergi la primul tău chef din viața ta, unde vei sta toată noaptea. Este ziua de naștere a unui coleg de clasă. Îl cheamă Nedelcu Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cha-cha și rock. Tango dansezi o singură dată cu o fată Marilena, care joacă handbal la școala sportivă nr. 2. Miroase a cauciuc de teneși și a piele de minge. E frumos la chef, ești fericit că ai pantofi cu cioc și cravată cu elastic și spre dimineață Îți vine chef de plecat În lume. Pleci cu prietenul și colegul tău, Călin Țanovici. El are o iubită pe care o cheamă Vișinica. Împreună, mâncați o ciorbă de burtă la un birt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia, Liceul nr. 38, profesoara de socialism științific, Halele Obor, tramvaiul 9, talciocul, hingherii, scafandrii, Palatul Pionierilor, Fabrica de mentosan cu toate mentosanele, pantofii cu cioc, Gagarin, pachete de lame Gillette, blonda grasă și transpirată ca un Saint-Bernard, șareta poștalionului cu locomotivă cu tot, bunicii rătăciți prin America, blide pline cu lapte, papagali extrăgând planete de tânăr, fetița cu lumânare În mână ieșind dintr-o căpiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a societății noastre. Bagabonții În parc Îți arată figuri mai vechi, cum fac ei pe la Salon. Salonul de dans de pe strada Agricultori. Unde a filmat și Pintilie. Duminică la ora șase. Ci..............Ci.............Cor....... si............caaaaa. Se poartă pantofi cu cioc. Se mai pune scârț În talpa pantofilor torpilă la Cooperativă. 320 lei.Tu, noaptea. La Piața Muncii. Cumperi de la Farmacie fenacot. Și te gândești cu bucurie că astăzi țara ta, din Republica Populară Română, se cheamă Republica Socialistă România. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Trebuie să fi înfruntat un zbor dificil pentru a ajunge pe acest suport plutitor. Nu pare deloc blândă, aproape că sperie. Scrutează marea cu ochi hrăpăreți, bordați de piele roșie, pare să-și caute traiectoria pentru următorul zbor. Are un cioc de pasăre mitologică și ceva uman în privire. Dar de ce, îmi vine să mă întreb, o creatură atât de mică acceptă fără încetare provocările pe care natura i le impune, în timp ce noi dăm înapoi în fața celui mai mic val al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pin ude de ploaie și alunecoase. Fima era absorbit cu totul de Întrebarea dacă pasărea Înghețată pe care o zărise pe o creangă joasă auzea sau nu zgomotul tunetelor care se rostogoleau de la vest spre est; capul păsării și ciocul erau Îngropate adânc sub puful aripii. Cuprins de Îndoială, se uită În urmă, ca să se asigure că era Într-adevăr o pasăre și nu un con ud. Asta Îl făcu să alunece și să cadă În genunchi. Rămase așa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ies din bancă și să răspund, o veselie frenetică. O dată această veselie a culminat într-un urlet batjocoritor pe care domnișoara Kleinert nu l-a putut readuce la normal nici cu ajutorul nuielei. Cuvântul „coc“. Pe tablă era scris și cuvântul „cioc“. Și domnișoara arătă cu nuiaua litera C și întrebă cum se scrie acel cuvânt care poate avea multiple sensuri. Rosti numele meu. Am ieșit din bancă și am spus în dialectul meu, așa cum învățasem în B.: „coc“ se scrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a rămas nepedepsit, cu atât mai mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi dăruiască manuscrisul, împreună cu două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul vâslașilor de pe Volga, a coborât scara de piatră în ritmul ciocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să se vândă ca pâinea caldă, iar cu banii realizați să-mi înlocuiesc creierul și inima, singurele măruntaie distruse în trupul meu robust și perfect sănătos. Nici unul dintre cititori nu mi-ar fi descoperit isprava și mai puțin Omul cu ciocul de aramă, mereu preocupat cu strânsul și număratul caielelor. Dar era munca inerentă unei asemenea încercări. M-a înspăimântat întotdeauna munca sistematică, pe care o disprețuiesc și o întâmpin cu dezgust de câte ori nu o pot ocoli. Cred că din pricina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am auzit, - urmă el mai departe, - cum răgea, când și-a frământat dantura de cauciuc, mușcându-se de o mână, după ce a surprins-o, în pădurea de pe malul Dunării, pe Zitta, sârboaica spălăcită cu nasul plat, curvindu-se cu Omul cu ciocul de aramă. - Nu cunoști afacerea mai îndeaproape, răspunse prompt frățiorul meu, mușcându-mă de mână. Când și-a încărcat pistolul și-a dat bine seama că nu va cuteza niciodată să-și tragă un plumb în inimă. Eram liniștit în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gândit că tocmai femeia necăutată solicită adulterul și îl săvârșește cu oricine și oricând. El credea că i se cuvine recunoștință, apropiindu-se de dânsa, sacrificându-și un idol întruchipat în antipodul eiă Însă Zitta a înțeles că slăbănogul cu ciocul de aramă cânta pe struna ei și cu naivitatea femeii nedorită, l-a făcut punte pe prăpastia deschisă între ea și Ramses, doi oameni cu totul deosebiți. Numai că Ramses nu i-a servit de trambulină. - L-ai învățat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit. La gară, în fața vagonului cu care Bianca și Maria se înapoiau spre Triest, mă uitam neconsolat la amândouă, fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în față cu eleganta clădire a tinereții mele, încât ți-am făcut loc să treci cea dintâi pragul ocnei, așternându-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate, ca pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă, după douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât că nu ne vom mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât că nu ne vom mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac îmi implantă în creier ciocul de aramă, clătinându-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă însoțea prin întuneric. Prevăzător și inteligent, el susținea existența fluidului spiritual, vorbindu-mi despre masturbația sufletească, de care încercase să mă vindece în atâtea rânduri. Alunecarăm în ulicioara neagră ca un gât de iad și scârțâitul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu tălpile scâlciate. Gura Omului cu ciocul de aramă se lărgise până la urechi. Mi se păru, atunci, că cel mai bun lucru ce-l am de făcut este să râd și eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coloane laterale din închipuita catedrală, pe care imaginația o construiește gigantică, dacă ne luăm după grosime neobișnuită a stâlpilor retezați. Îi lipsea fondul negru din ultimul plan. Avea însă, în plus, pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de jos al cămășii, ridicându-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care, cu tot pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care, cu tot pântecul umflat de sarcină, tânjesc și azi ca după un codru de pâine rumenă, în a treia zi de foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi scoase cămașa, cu gestul cu care ar fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]