2,405 matches
-
m-am plimbat cu Florence aproape o oră pe lângă lacuri... Florence se simte rău, ar trebui să fie atentă cu rinichii... Am citit niște versuri splendide. I le voi trimite lui Florence împreună cu niște toporași... E de ajuns să mă ciocnesc cu stejarul ăsta... N-am făcut nimic pentru ea toată viața. Poftim la tablă, Iordache! Conjugă-mi laboro-laborare, indicativ prezent. Laboro, laboras, laborat..." Apăsă brusc pe accelerator. Cu un scrâșnet, mașina se năpusti spre stejarul de la cotul șoselei. Azimioară întrerupse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că țopăise în colivie până căzuse răpus. Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întîi pe ocolite, apoi, luîndu-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. "Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii". În mod
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Doamne! țipă Ignatius de la spate. Acum ce-ai mai făcut? — Cheamă un preot. Nu cred că suntem răniți, mamă. Totuși, mi-ai distrus stomacul pentru următoarele câteva zile. Ignatius coborî una dintre ferestrele din spate și cercetă aripa care se ciocnise de zid. Vom avea, cred, nevoie de un far nou pe partea aceasta. — Ce-o să ne facem? Dacă aș conduce eu, aș băga în marșarier și aș șterge-o frumușel de la locul faptei. Cu siguranță că cineva va cere despăgubiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
obtuză, o minte ca un cârnat. Se alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față împotriva unei furculițe lungi mânuite de un Methuselah înnebunit și că acum Clyde își dezvăluie partea cea mai rea a caracterului său, am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deveniseră mai rele decât vechile și înfiorătoarele coșmaruri cu autobuzul turistic, cele în care Ignatius, stând impunător pe platforma de sus a câte unui autobuz blestemat, trecea peste poduri cu șine sau gonea pe pistele unor aeroporturi, gata să se ciocnească cu câte un avion cu reacție care aterizase și se îndrepta spre el. Noaptea era chinuit de vise, iar ziua de traseul imposibil pe care i-l fixase domnul Clyde. Nimeni din Cartierul Francez nu părea interesat de crenvurști. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perechii sau chiar a partenerului de căsătorie Sunați sau doar spuneți cu voce tare „aș dori o întâlnire” Culturi diferite vor alege căi diferite, unele în conflict direct cu cetățenii lor și alte culturi. Ideologia, politica și religia se vor ciocni cu știința, pe măsură ce experimentele, conduse de personaje insolente și obraznice, descătușate de responsabilități sociale și de normele eticii vor crea riscuri geopolitice majore. Exemplele vor cuprinde următoarele: Creșterea duratei de viață Apărarea imunității optimizate Evoluția comună a ciborgilor: om/mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și ar fi încercat să-i convingă pe americani să nu dezvolte sau să pună bazele părții de vest a Statelor Unite, ci să păstreze această regiune pentru ca viitoarele generații să îi aprecieze frumusețea naturală și splendoarea ecologică. S-ar fi ciocnit cu o cultură ostilă, dornică să dezvolte terenurile, indiferent cât de distructiv ar fi fost acest aspect pentru populațiile băștinașe, animalele sălbatice și mediul înconjurător. Progresul nu așteaptă după nimeni. Și totuși, dorim să conservăm Amazonul pentru contribuția ecologică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o Americă narcisistă concentrată în mare măsură pe autoconservare. Este posibil acest scenariu? Aș putea să îl analizez ca pe un studiu de caz, în cazul în care pandemii globale, războaie aprige sau incidente teroriste de mari proporții s-ar ciocni cu un viitor boom demografic, ceea ce ar deveni un risc și mai mare și ar împinge America mai mult spre izolarea sa în interiorul granițelor, în loc să o lase să se afirme pe scena lumii. O economie șovăitoare, incompetentă ar putea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
posibilă a acestora Îi era familiară. Nu-l provoca niciodată, la fel cum nu Înfrunta niciodată viața cu adevărat și avea un talent Înnăscut de a se adapta la mediul ei Înconjurător. Rose era un amalgam de forțe care se ciocneau, care acționau singure fără nici un efort, total În afara timpului, și În consecință, În afara genealogiilor familiale. După ce o Întâlnise, neliniștile familiale care se infectaseră Înlăuntrul lui fuseseră transformate Într-o dragoste trudnică, dar plăcută, care se apropia probabil cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai vii, zise el, fericit să o vadă. — Da, Îmi pare rău, Charlie a Întârziat, a trebuit să-l așteptăm. Mulțumesc pentru mașină. — Vrei ceva de băut? o Întrebă el galant. — Un Mojito... — Un Mojito să fie. Ospătar, două Mojito. Ciocniră paharele, privindu-se cu acea anticipare plăcută, mai schimbară câteva vorbe cu australienii, apoi el Își trecu mâna pe după umerii ei, iar ea se cuibări lângă el. Kitty Îl rugă pe unul dintre necunoscuți să-i facă o poză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez. Noroc! — Noroc! Ciocniră. — De unde ești? Din Germania? — Nu, România. În ochii lui verzi apăru o scânteie drăcească. — România? Avionul tatălui meu a fost bombardat În Înfruntarea de la Ploiești, din ’44, zise el pe neașteptate. A fost prizonier de război În Ploiești, șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
venit la târgul de artă. — A, am fost ieri la deschidere, mi-a plăcut foarte mult! Am cea mai mare colecție de artă aborigenă din Australia. Și cel mai mare lanț de cluburi de fitness din Melbourne. Noroc! zise el, ciocnind paharul de paharul ei. — Serios? Întrebă, uitându-se absentă la pântecul lui voluminos. 16 Exploziatc "16 Explozia" Dar norocul lovi de două ori. Ziua următoare, la prânz. Când deschise Kitty ușa rulotei, mult după miezul nopții, Desert Rose se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. — De unde vii? am întrebat-o înșfăcând-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că țopăise în colivie până căzuse răpus Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întâi pe ocolite, apoi, luându-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. „Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii”, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nopți ploioase și Wakefield tocmai ce a Încheiat pactul cu Diavolul. Plin de vigoare după așa Întîlnire, Își ia umbrela și, după cum Îi e obiceiul, se Îndreaptă către barul din colțul străzii, un fel de a doua sa casă. Se ciocnește de o turmă de turiști care blochează trotuarul. Stau ciucur În jurul unui ghid cu capă, care le oferă un „tur al fantomelor“. Par triști, murați, rătăciți și oarecum speriați. Ecusoane autocolante Îi identifică drept membri ai grupului, astfel Încît nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șterg lacrimile de pe gene. Lui Wakefield Îi vine greu să creadă că un profesor ar putea fi ucis din cauza unor basme esoterice. Doar dacă băieții răi foloseau și ei basmele acelea În vreun fel, ca un cod. Uneori oamenii se ciocnesc pe același teren și nimeni nu crede că ceilalți s-ar putea afla acolo doar din greșeală. Wakefield a avut odată de Îndurat două ore de interogatoriu la FBI pe marginea unui articol al lui despre arhitectura militară care cita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Iugoslavii. Susan țîșnește și Își aruncă brațele În jurul gîtului lui Wakefield. — Jackie a avut dreptate! S-a sfîrșit nebunia! Să Înceapă plictiseala! Pune mîna pe paharul de vin și așteaptă ca și Wakefield să și-l ridice pe-al său. Ciocnesc. — Pentru mami și tati, spune Susan. Pentru tine, adaugă Wakefield, ușurat să vadă sfîrșitul (pentru moment) neliniștii lui Susan și suferințelor poporului ei. Sfîrșitul războiului nu va fi sfîrșitul bătăilor ei de cap, dar acum poate sărbători laolaltă cu Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu trebuie să o facă cu atâta plăcere, nu? Nici unul din ei nu simți nevoia să comenteze adevărul acestei propoziții. Ralph ridică paharul. — Pentru cel mai bun ziar din Woodbury. Știi, sunt foarte mândru de tine, de cum îl conduci. Fran ciocni paharul, simțind cum o încălzea aprecierea singurei persoane a cărei părere conta. Pe pietrișul de afară se auzi un scrâșnit de pneuri și amândoi izbucniră în râs și ascunseră paharele sub canapea. Capitolul 2 Când descoperi în sfârșit bărbatul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anunțurile astea de la Matrimoniale? Unele din ele sună atât de dubios, încât ar trebui să ne asigurăm că sunt legale. „Caut partener pentru piercing și amuzament reciproc“... în Woodbury? Își înșfăcă rucsacul și ieși în fugă din redacția de știri, ciocnindu-se cu Sean McGee care își urca bicicleta pe scări. — Crezi c-ai putea să mi-o împrumuți? îl întrebă. Trebuia să ajung undeva acum o jumătate de oră și n-o să găsesc nicăieri loc de parcare. — Sigur. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a viziunii și procedeelor urmuziene, precum și (...) a atitudinii polemice față de o anumită literatură” (p. 548). Observația capitală a eseului vizează însă caracterul de „utopii negative” al prozei celor doi: „în acest paradis colectivist, Algazy și Grummer nu se vor mai ciocni” (p. 556)... Se vorbește, apoi, despre „reorganizare”, despre „omul nou, corectat” și despre kafkiana „colonie penitenciară”. Referirea la Kafka ne trimite — de data asta — cu gîndul nu numai la „societatea de consum”, ci și la o critică deghizată a totalitarismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost un insolit amestec de bizar umor și imponderabilă nebunie”. Proiectul Cumpăna era de fapt un colaj de asocieri „dadaiste” între fragmente urmuziene (din „Fuchsiada”) și heideggeriene (din „Ființă și timp”): „În Cumpănă, pentru început, textul lui Urmuz se ciocnește în mod insolit cu acela al lui Heidegger. Cuvintele «cînd curajul gîndirii își are obîrșia în exigența Ființei, abia atunci limba destinului se află în largul ei» (Aus der Ehrfahrung des Denkens, tradusă de Th. Kleininger și G. Liiceanu) sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal. — Ticălosul naibii! strigă păzitorul lui Ōkuma, dar când s-a repezit să-l oprească, Ōkuma era deja departe. Ciocnindu-se de oameni, intrând în fetele care-i stăteau în cale, drept ca săgeata, fără să-i fie rușine sau să se gândească măcar la reputație, Ōkuma fugea mâncând pământul. Trecătorii au înțeles și ei situația. S-au oprit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lumina palidă a felinarului de pe stradă, își zări câinele, sleit, fugind din răsputeri după mașină. Gaston își lipi fața de geam și strigă: — Aaaaaa! Napoleon-san!... Dar Napoleon era prea bătrân și bolnav. Nu vedea pe unde merge, așa că s-a ciocnit de un stâlp. În cele din urmă a trebuit să renunțe la urmărire și s-a oprit. Pe măsură ce se îndepărta, devenea o mică pată în întuneric... și apoi a dispărut cu totul. Pentru prima oară în viața lui, Gaston simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui de la etaj. Vedeți clădirea aceea? spuse femeia căreia i se adresaseră, fără să-și scoată periuța din gură. Arătă cu degetul spre un bar care era cu cinci-șase case mai încolo. Când au ajuns la locul indicat, s-au ciocnit chiar de bătrân. Se întorcea de la WC-ul public, încheindu-se la pantaloni. — A, ce surpriză! Higurashitei îl salută pe Takamori și apoi își întoarse privirile, clipind, spre Tomoe, care era îmbrăcată europenește. Soarele de dimineață era prea puternic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]