1,431 matches
-
dar mai ales prețioasele piese din colecția de rarități orientale a gazdei. Trece afectat și sfidător, afișând „o indiferență nonșalantă”, care-l face În final pe baron să exclame, oarecum flatat că a avut un invitat atât de exotic: „Ce ciudățenie, acest dandy!”. „Am fost surprinsă să constat - adaugă Lady Morgan - că venerabilul călător În Egipt Își lărgise Într-atât studiul caracterului uman, Încât să poată recunoaște la fața locului trăsăturile dandysmului englez”. Dar primul care Îi dedică fenomenului pagini Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acolo am aflat, de pildă, despre frumusețea lui Alcibiade cel peltic, care, „Înflorind la orice vârstă a vieții sale, l-a făcut plăcut și drăgăstos și când era copil, și când era băiat, și când era bărbat”2. Sau despre ciudățeniile timpurii ale mândrului atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge, „ca de un leu”, În clipa când simte că va fi biruit; sau trântitul nebunesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai puțin ferocilor sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează gustul pentru spectacol al viitorilor dandy. Locurile predilecte de Întâlnire ale acestora sunt teatrele Feydeau, Montasier sau de la République. Pe urmele maestrului În arta oratoriei, Garat, ei pronunță plini de afectare, tot la al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puțin șocante sunt volutele, ezitările În a adopta sau a schimba un stil, de care dau dovadă celebritățile artistice ale zilei. Alți „vechi și noi”, alți „clasici și moderni” se Înfruntă În arenă. Dicționarele vremii se grăbesc să consemneze o ciudățenie cu valoare de simptom: pentru simțul comun, cuvântul modern ajunge să Îl substituie pe fashionable, Încărcat cu aceeași notă de dispreț. Dandy versus boem?tc "Dandy versus boem?" O simplă retorică? O falsă polarizare? Câtuși de puțin. În Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
meu Daly, În timp ce amintirea prietenilor nu-ți dă de urme, iată ceva (nu Îndrăznesc să-i spun carte) care te va Întâmpina În prag. E statueta unui om ce nu merită câtuși de puțin a fi Înfățișat ca atare: o ciudățenie a moravurilor și istoriei, bună de așezat pe etajera cabinetului tău de lucru. Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei. E legat de ea, dar nu-i aparține. Locul său ar fi Într-o istorie mai Înaltă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ci prin faptul că el vedea lucrurile dintr-un unghi particular, ce le schimba contururile, precum se schimbă forma obiectelor pe care le privești de jos ori din zbor; descoperea Între lucruri legături de nepriceput pentru ceilalți și a căror ciudățenie logică te uimea. Gesturile sale erau Încete, rare, sobre, ținea mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
toate - șapte safire de Ceylon. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios - Încolo, ca Îmbrăcăminte, nu știu să-l fi văzut de două ori la fel”. Toate ciudățeniile modului singular de viață al lui Aubrey de Vere reprezintă Însă doar o latură a unei personalități complexe și unice, contemplate de povestitor cu o uimire din ce În ce mai accentuată: „Dar toată această migăloasă găteală nu era la dânsul decât un amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cineva răuvoitor ar fi zis că-i place să-și etaleze cunoștințele superioare, dar eu consideram că e cu adevărat interesată să cunoască mecanismele lăuntrice ale oamenilor. Era o observatoare înnăscută și sesiza cele mai mărunte gesturi, cele mai vagi ciudățenii de comportament, ca să le utilizeze în activitatea ei. —O cunoști bine pe MM? o întrebai eu, încercând să găsesc altceva în afară de „De unde știi?“ - îmi place să variez. Nu, nu chiar. Când am intrat la școala de actorie, ea era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-o situație nonconflictuală, chiar și o infracțiune internă ca asta se poate dovedi... Astea sunt lucruri cunoscute. Spuneai că ai informații noi. Miller transmitea un nou mesaj din partea șefului: treci la subiect, nu avem timp de pierdut. Doar câteva ciudățenii. În primul rând, mortul avea aproape șaptezeci de ani. Depășește vârsta obișnuită pentru astfel de cazuri, care tinde să coincidă cu cea a militanților. Miller ridică disprețuitor din sprâncene. Militanți. —Sau mai degrabă a teroriștilor. În al doilea rând, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi În locul vostru. Sunteți siguri Însă că la fel ați gândi și voi dacă ați fi În locul meu? Nu-mi răspundeți, n-am timp de răspunsuri, abia am timp să termin pregătirile În vederea apropiatei plecări... Am Înțeles din această mirobolantă ciudățenie două lucruri. Mai Întâi, că Adam Adam mă aștepta, Într-adevăr, pe mine și nu pe altcineva. El știa, iar mie mi-a cerut să caut și să aflu. Apoi, am Înțeles că treaba cu pseudonimul George Blacke era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
douăzeci, când se spunea că Își câștigă cu greu existența pe Riviera, pictând peisaje pe scoici și pietre. Nu știu - și prefer să nu-mi imaginez - ce s-a Întâmplat cu el În timpul invaziei naziste În Franța. În ciuda câtorva dintre ciudățeniile lui, Lenski era cu adevărat o ființă omenească foarte pură, foarte cumsecade, cu principii personale la fel de rigide ca gramatica lui și ale cărui Înviorătoare diktantî mi le amintesc cu plăcere: kolokololiteișciki perekolotili vîkarabkavîșișa vîhuholei, „turnătorii de clopote de biserici i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aveam de înșelătoarele profunzimi temporale ale spațiului și multe altele. Nici acum nu am habar de ele. Doar că le simt. Știu acum că temporalitatea este însăși esența vieții. Că sunt făcut nu din această carne bolnavă, amăgitoare, plină de ciudățenii și de contradicții. Știu că sunt alcătuit numai și numai din timp. Un timp unic, dat numai mie și care mă adună, doar mă adună, odată cu ceea ce, îndeobște, îi spun trecerea anilor. Timpul nu trece, nu se trece, el doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
l-a discreditat definitiv în cercurile selecte. „Puteai face orice altceva“, îl dojenea morocănos, „nimeni nu-ți zicea vreodată ceva. Toți am fi tăcut, am fi luat-o așa, ca pe o glumă de-a ta sau poate ca o ciudățenie. La câte fac și englejii, și americanii, ce mai conta și o neghiobie din partea ta! Dar acum? Cine să mai creadă în teoriile tale, când ai fost în stare de așa o grozăvie! Atunci ce pretenții să mai ai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce bursă am, dacă îmi trimit ai mei bani de acasă, dacă mai câștig de undeva bani și cum îi cheltuiesc. Ai mei îmi trimiteau 30-40 de lei, de câștigat nu aveam de unde. Râdea și mă privea ca pe o ciudățenie. A chemat-o și pe fetișcana aceea și i-a spus, vesel nevoie mare: „Junele gazetar primește la bursă doi poli de la tac-su“. Nu l-am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mișcare mai bruscă îi făcea rău, îi răscolea rana din adâncul lui. „Poate vii cu ea la spital“, a zâmbit, știind că nu o voi face. Nu am vrut niciodată ca ai mei să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul de lângă cinematograf, unde servea Tanti Rozi, aduseseră pește. Un somn imens, de câteva zeci de kilograme, stătea aruncat pe trotuar. Îl ocoleau trecătorii, nedumeriți, dezgustați. Apucasem să-i spun tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
M-a ținut singur, fără nimeni în preajmă, chiar sub nasul ei, la catedră. Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici mai limpede în gânduri, în gesturi, în închipuiri, în dorințe. Nu s-a schimbat nimic. Doar Lumea, de fapt, pare a avea alte chipuri, aceleași, desigur, dintotdeauna, numai că acum mi se oferă cu alte lumini, cu alte irizări. Ciudățenie a începutului de coborâre. Să fii același, etern, uitat din începuturi în această viață oarecare și, totuși, în fiecare clipă să simți că te naști, că revii întruna, ca dintr-o îndelungă înstrăinare, în tine și pentru tine. Te descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțiri. Eu eram ironic, sceptic, scârbit de mai toate idealismele omului. El, dimpotrivă, era înclinat spre reverie, spre melancolii de timp neaflat, spre smerenie și spre o blândețe a firii pe care, poate, în poveștile copilăriei o mai găseam. O ciudățenie a anilor acelora de căutări. Eu aș fi vrut să scriu ca el și V.V., la rândul lui, îmi mărturisea că povestiri ca ale mele ar dori să poată scrie el. Încă nu aveam curaj să gândesc că acea povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la mâncarea vărsată și de la mizerie, contribuie doar la ciudățenia efectului: un vagabond bine-mbrăcat. Doar că până acum înfățișarea animală nu reflecta omul de dedesubt: în ciuda a tot ce avusese loc, în ciuda modului crud în care-mi tratasem familia, măcar rămăsesem rezonabil de uman în acțiunile mele. Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o deviere de la programul obișnuit. Nenorocita, exceptând timpul petrecut la birou, nu iese literalmente din casă. Stă în expoziția ei și tricotează, ori visează la cai verzi pe pereți. În sensul ăsta îmi dă de gândit și evident în contextul ciudățeniilor la care asistăm. Balamucul cu Panaitescu, prezența dumneavoastră, foarte plăcută de altfel... Și din moment ce sînteți sigur că Valerica n-a părăsit locuința... ― Cert! Sculptorul se strâmbă. ― E caraghios! Doar nu s-a volatilizat! Unde putea să se ascundă? Și de ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o victorie, o demonstrație de valențe feminine. ― Poate... Doina Popovici rămase pe gânduri. E foarte trist. Într-un timp, Melania Lupu se zbătea s-o căsătorească... ― O femeie interesantă, constată Cristescu. ― Cine? ― Melania Lupu. ― Da, deși are și ea unele ciudățenii. ― N-am să vă ascund, doamnă, că pun mare preț pe impresiile dumneavoastră. Oricât aș încerca să fiu obiectiv, oricât de bine intenționat aș fi cu unul sau cu altul, intervine deformația profesională. Cu alte cuvinte, sinuciderea o pun sub
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce vreau să spun. În schimb, altă valoare capătă prima impresie despre niște oameni în contextul unei conviețuiri normale. În ce împrejurare i-ați cunoscut? Femeia ridică din umeri. ― Zugrăvisem și am fost nevoită să dorm două nopți la Marin... Ciudățeniile Melaniei m-au izbit chiar de la început. M-am și speriat! Obișnuiește să-și vorbească singură, ca și cum s-ar adresa unui copil, ori de câte ori nu e nimeni în preajmă: "E timpul să te culci, draga mea", "Vai, Melania, ce distrată ești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar în ochi imediat pe noi nu ne mai izbeau. Gîndiți-vă puțin! Biata Valerica cu obsesiile ei... Nu atingea o clanță fără să se spele după aceea cu alcool. Apoi agenda domnului Popa... Existența soților Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați mai fi mers mult, ați fi dat de belea. O belea cu accident. Belea mortală. Belea de toate felurile. Deci căcănarul care ne-a turnat Coca-Cola în benzină în realitate ne-a salvat viețile. — Așa s-ar zice. Ce ciudățenie, nu? După ce Wilsonii se îndepărtează în decapotabila lor roșie, Lucy începe să mă tragă de mânecă. — N-a fost un c..., unchiule Nat, spune ea. — C...? repet. Ce tot spui acolo? Ai zis un cuvânt urât. Eu n-am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zorii meșteșugului lor, cînd populațiile pe care le studiau ar fi rămas pentru vecie exotice și primitive dacă ar fi fost privite doar cu ochii și din perspectiva europenilor și nu s-ar fi încercat o abordare a tuturor acestor „ciudățenii” în și prin ochii localnicilor și în contextul culturii lor. Nimeni nu a dedus de aici vreo nostalgie primitivistă și înțelegerea acestor societăți a avut doar de profitat. Nu cumva așezarea amintirilor despre comunism atît în contextul social al referinței
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]