2,120 matches
-
acum puteam să-i spun mamei. Sau, cum îi spun eu, a zis, Joey Ciufutul. A oftat adânc. — Tocmai vin de la el. —Ce-ai făcut acolo?! Am jucat scrabble. Jocul de scrabble de duminică după-amiază! Am simțit o înțepătură de ciudă că fusesem exclusă. Dar cine putea să-i acuze? Li se lungiseră urechile de când mă tot invitau și îi tratam cu refuz. Nici măcar nu mă uitam la el, dar, privindu-l cu coada ochiului, mi s-a părut că seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu-i spune! Tessie: De ce nu? Detta: Pentru că ăsta nu e un film american în care ți se explică totul chiar înainte de sfârșit. Eu: Spuneți-mi. Tessie: O să-i spun, Detta. Detta: O faci doar ca să-mi faci mie în ciudă. Tessie: Bineînțeles! Fiul meu a fost cât pe-aci să fie ucis din cauza ta în după-amiaza asta! În regulă, Vezică Firavă. Detta ne-a promis mie și lui Racey că Harry va ieși în curând din schemă - ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un produs nou, uimitor, dar nici un detaliu deocamdată, nu? Ceea ce înseamnă că trebuie să rămâi una din fetele de la Candy Grrrl până când se lansează Formula 12. Adică ținută Candy Grrrl. M-am uitat urât la ea, fără să-mi maschez ciuda; avea dreptate. A dat din umeri, încântată. —Hei, la naiba, doar a fost ideea ta. —Cât timp? am întrebat. —E campania ta. Cât durează până faci senzație? Vreo câteva luni tot o să fie. — Fără pălării, am zis. Nu port pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care-l făcea să rostească numele mamei Silma, pe al concubinei Wirda, să numească ușa „bib“ în loc de „bab“, orașul „Ghirnata“, iar palatul sultanului „Alhimra“. Timp de câteva zile, avu o proastă dispoziție ucigătoare, dar, atât din prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Guicciardini, am fost pe punctul să ne oprim, dar nu aveam timp. — E cu adevărat barbar timpul ăsta care te împiedică să vezi Florența! Și adăugă pe dată: — Și de data asta timpul ne zorește, dar mi-ar fi ciudă să nu te duc să dai o raită. Nicicând nu mai vizitasem o cetate având drept ghid o oaste. De-a lungul întregii Via Larga și până la palatul Medici, unde am intrat pe neașteptate în curtea cu colonade, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Skorpius, încă n-ai aflat că Antonius Primus e legatul flavienilor și dușmanul împăratului? Nu știi că flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia așteaptă să-l vadă mort pe Orpheus, dacă nu pentru altceva, măcar să-i facă în ciudă legatului care, după câte se spune, atrage de partea lui toate legiunile. — Și-atunci? întrebă Skorpius dezorientat, privindu-i pe ceilalți cu gura căscată. Atunci de ce nu mă lasă să-i iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fiu lăsat în pace, nimic mai mult. Mi-am spus că cel mai bine era să nu mă mai duc la adunarea aceea. O absență nu însemna mare lucru și nu aveau cum să hotărască fără mine, măcar din ciudă că nu venisem la ședință. Și am plecat. Credeam că este cel mai normal lucru. M-am suit în primul troleibuz și am coborât la „Favorit“. Abia se deschisese restaurantul și mă gândeam că-i firesc să văd cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu trebuia să rămâi acolo, în legea ta, în nenorocirea ta, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea, că tocmai amestecul acesta de prostie și inteligență îi plăcea la mine. Ne-am sărutat, ne-am mângâiat pătimaș, atunci și mai apoi, dar am înțeles că, oricât de mult m-ar încuraja ea, nu voi putea trece de ciuda aceea că-i prea frumoasă pentru mine. Ester, mai mult decât oricare altă fată, mă făcea să mă simt țăran, neîndemânatic, incomod în el însuși. Am ocolit-o, cu o teamă pe care încercam să mi-o birui prin fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mulți ani. Mulți și fără vreun semn. Știu doar că au trecut. Într-o seară, spre sfârșit de martie, eram la aniversarea unei mătuși. Rămăseseră fără fursecuri și m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors cu fursecurile. Am mers în aceeași seară la ea. Și am rămas aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est (Cicero: „Acest adevăr, deși nu e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie ultimă, tot năduful meu. Mi-era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei să lași pixul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă să intru sau nu, să mă așez la masa mea, unde cei doi orbi încă își ling urechile. Mă voi așeza sau nu indiferent îmi este acum. Pot sta așa tot restul acestor pagini, acolo, în ușă, buimac de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cînd le-am scris și m-am privit În această oglindă de blesteme și de remușcări, așa să-ți aduci aminte de mine, Daniel. Manuscrisul ultimului roman al lui Julián a sosit spre sfîrșitul anului 1935. Nu știu dacă din ciudă sau din teamă, l-am predat tipografului fără măcar să-l citesc. Din ultimele economii ale lui Miquel, editarea fusese deja finanțată cu cîteva luni Înainte. Lui Cabestany, care Încă de pe atunci avea probleme de sănătate, de restul nu-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iar eu am alergat în ajutorul său fără alt scop decăt de a o sluji pe fiica lui și a dobândi frumoasa-i mână. Nu doresc nimic altceva. Auzindu-și adversarul vorbind astfel, regele tătar s-a schimbat la față de ciudă și de gelozie. Inima începu să-i bată atât de tare încât îi păru că-și va pierde suflarea. Ei bine, îi zise lui Roland, vom lupta când se va lumina de ziuă și unul din noi va trebui să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
putea să-și închipuie că falsitatea și minciuna se ascundeau sub aerul acela de nevinovăție și sinceritate? Acum nu se mai îndoia că Astolfo își meritase soarta și poate o pedeapsă mai severă încă. Cuvintele lui îi păreau dictate de ciudă și de setea de a se răzbuna.Nu trebuie să-l judecăm însă prea aspru pe Rogero, deoadece el căzuse pradă unei puteri magice. S-a așezat la masă, și numaidecât, lire și harfe au umplut aerul de încântătoare armonii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Rogero pentru Alcina nefiind decât opera vrăjilor, ea a dispărut odat cu destrămarea lor, iar acum o ura cu tot atâta pornire câtă patimă avusese pentru ea, ne mai văzând într-însa decât viciile și ne mai simțind decât ciudă pentru rușinea care-l acoperise. Iar atunci când adat cu ochii de Alcina,uimirea nu i-a fost mai mică decât indignarea. Scos de către inel de sub puterea vrăjilor ei, el o vedea așa cum a fost în realitate, un monstru de urâțenie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în care probele noastre sunt suficient de solide -, mă voi duce la mai-marii studiourilor și le voi cere să-i concedieze pe cei din AUFT în virtutea acelei clauze - ceea ce îi va înfuria la culme pe nemernici și vor turba de ciudă în boxa martorilor. Un martor furios e un martor ineficient. O știi și tu, Mal. Cohen și Teamsters la Hollywood; AUFT afară. Mal se întrebă dacă Mickey C. nu contribuia cumva la fondul de rulment de șase cifre al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iubești. Și dacă visuri ai o mie Tu mi-ai răspuns: simți că trăiești. Te-am întrebat dacă și viața E minunată când iubești, Și dacă-ajungi până la stele. Tu mi-ai răspuns: ai să trăiești. Te-am întrebat ce este ciuda Și răzbunarea, când iubești. Ce este lacrima, durerea, Tu mi-ai răspuns: nu mai trăiești. Team întrebat dacăi nevoie De umilință , când iubești, Și de minciună-n orice vorbă. Tu mi-ai răspuns: să nu traiești. Și-acum de socotesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în mînă, șeful de post striga, pe rînd, oamenii. Cum pe valea Siretului se dăduseră lupte în timpul războiului, toți țăranii aveau puse bine fel de fel de cioarse. Teancul delațiunilor de pe birou se îngroșa, căci mulți dintre cei dovediți, de ciudă, mai pîrau și pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la aviatori, verifică dacă n-au furat ceva de pe la ea. Și așa am bănuiala că benzina aia nu s-a scurs chiar toată pe pământ și că o parte s-a transformat În băutură. Hoți și bețivi!” mai zise cu ciudă plutonierul. Cătănuță zâmbi cu fereală, căci știa foarte bine că subofițerul era și el bețiv și hoț. Chiar Îl bucura plimbarea pe care avea s-o facă. Se Înserase și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crivățul, care și el tot pe direcția asta bate.” „Bravo, mă!” - Îl lăudase Jivinoiu - „uite ce Înseamnă să nu stai la ore cu capu-ntre urechi și cu ochii pe pereți ori ferestre. Bravo ție!” Ceilalți Îl priveau pe Vieru cu ciudă, mai ales că Directorul, după ce scotocise prin cabinetul foto - cel cu geamurile vopsite -, Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
las‐ să plângă Tu‐n leagăn, tot cu mâna stângă 108 Mi‐ai dat să sug, de‐aceea sunt nătângă! Dar n‐am pus doară, jurământ Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că‐ mi e de Lună teamă; De ciudă plâng eu mama, MAMĂ. Cuvântul ei, nu‐l iau în seamă Dar mi‐ e rușine și mi‐e greu Că scoală satu‐ n capul meu. Auzi tu, mamă câte‐mi spune? și‐aleargă‐ n sat să mă adune, și câte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
instrument pentru satisfacerea unei necesități fiziologice...” Câtă demnitate moral-umană!!!) Apoi: „Visez să fac multe lucruri și trăiesc presentimentul că nu voi realiza nimic. (Cât pesimism și neîncredere în forțele proprii). Mi-am rezervat timpul pentru suferință și plâns. Mi-e ciudă pe ziua în care m-am născut prematur (31 mai) și cred că, dacă mă nășteam în termen, aș fi fost calmă, liniștită, răbdătoare și... eram iubită”. Mă trezesc urlând și strigând: unde ești copilărie???!!! Acolo e sufletul meu, rechem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
suferit poporul lumii, de pe urma acestor dezvăluiri! Îmi face mare plăcere să-ți comunic domnule, că până acum, n-a avut de suferit nici un cetățean de rând, de pe urma dezvăluirilor și probabil n-o să aibă niciodată ocazia, să-i plesnească vena de ciudă cuiva din popor, pe motiv că mărețul stat american, e atacat atât de „mârșav” de un jurnalist australian. Cât despre România în telegramele publicate pe WikyLeaks a apărut și una, care într-adevăr merită să fie luată în considerare de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]