13,496 matches
-
domna Geta să aibă parte de o moarte demnă de gura ei mare și cărnoasă. Și de sânii plini, cu sfârcuri cărnoase și tari. Ciorapii ei negri nu mi-au plăcut, de data asta aveau model, unul cu flori mari, ciudate, nu mi-am dat seama dacă erau cumva trandafiri, m am gândit câteva secunde că aș putea să o răstorn pe tejghea și i-aș scoate de pe ea, în timp ce ar încerca să scape, dând din picioare. Normal că nu ar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prin cap, nu voi opune rezistență. Nu m-am dus. Cu toate că nu aș fi dus lipsă de idei, DACĂ aș fi ajuns lângă ea. DACĂ. Dar nu m am dus. Pe deasupra noastră, a mea și a curvei, zburau niște mașini ciudate, cu aripi, vopsite în toate culorile, traiectoriile lor se intersectau, părea că am devenit, fără să vreau, cetățean al unei lumi aflată în stare de imponderabilitate. Numai curva din Babilon era întinsă pe treptele acelea și chiar m-am întrebat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
roșu, iar curva mi-a făcut cu ochiul. Dintr-o dată, mi-am dat seama că avea în picioare șosete albe, trei-sferturi, arăta foarte ciudat așa, pe treptele alea, cu limba lungă și cu șosetele. Totuși, am avut vise și mai ciudate, poate că în unele zile vi le voi povesti. Când a ajuns aproape de mine, limba a început să urce, lăsându-mi bale pe pantaloni. Apoi mi a încolăcit picioarele, fără să strângă foarte tare, și am simțit cum mă trage
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nemeritat al acțiunii cu subalternul, asociindu-se cu acesta în defavoarea companiei, a acționarilor. Este ceea ce au făcut șefii și angajații companiei Enron, una dintre cele mai puternice companii din SUA în anii ’90, care a raportat date false printr-o ciudată complicitate a managerilor generali, managerilor de nivel mediu, firmei de audit etc., până când escrocheria a fost descoperită și compania a dat faliment. La o altă scară, se poate spune că ideile de stânga ale comuniștilor au început prin a fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
reprezintă recurgerea la tipologii complicate; oricât de elaborate ar fi acestea, ele rămân șabloane în care încercăm să ne înghesuim semenii ce au nenorocul să ni se ivească în cale. E drept, la rândul nostru zăcem înghesuiți în cele mai ciudate "poziții" în care suntem puși de cei ce ne privesc. Cel mai adesea potrivirea formelor este forțată de interesul celui care o aplică, unul din gesturile frecvente constând în a ne reteza din înălțime pentru a nu le face umbră
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de a avea acasă o cămară plină (de fapt, cămara a fost înlocuită de supermarket), de a nu-și fi propria cămară (eventual și a copiilor) în care sunt depozitate rezervele de energie pentru anticipate vremuri de lipsuri. Printr-o ciudată eroare, Aristotel, care și-a gândit lucrarea pe care o cunoaștem sub numele de Metafizica drept o Teologie, a ajuns să fie considerat părintele materialismului, mai ales a celui dialectic. Diferența dintre mâncărurile plăcute la gust și mâncărurile sănătoase nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și societatea (orice societate) are propriul evantai al posibilităților de eroare; și erorile colective au efecte mult mai nocive decât cele individuale. Pentru exemple de erori colective este îndeajuns să privim secolul XX. Am întâlnit la țăranii români o zicală ciudată: "unde e multă minte e și multă prostie". La o primă privire sunt tentat să cred că este un mecanism de apărare (în sensul de liniștire a conștiinței) față de lucrurile stranii pe care le-au văzut la oamenii cu carte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vezi că altele (decât rațiunea) sunt principiile ce ne ghidează acțiunile? Într-un fel, filosofia e o formă de călugărie: câteva persoane stau în "chiliile" lor și cercetează lucruri care, cel puțin aparent, nu prezintă nici un interes practic. Sunt niște ciudați, afară de cazul în care înțelegem că orice practică este imposibilă de fapt în lipsa unei teorii corespunzătoare, și orice existență riscă să rămână fără sens dacă nu i-au fost propuse sensuri adecvate. Existența socială e bazată și pe limitare, pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
De fapt, întrebarea poate fi mai generală: cum se va adapta omul la industrie? (Sau această adaptare a avut deja loc?) Am în vedere faptul că până acum adaptarea s-a făcut la medii cărora nu omul le era creatorul. Ciudate momentele în care ar trebui să ajungem la împlinirea proiectelor în umbra cărora ne-am odihnit atâția ani, visând la finalizarea lor. Deseori lenea ne împinge la reproiectări ce sunt mai curând împănate de argumente în favoarea propriei necesități, decât orientate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
recunoaște ca suprem ceva ce nu putea fi stăpânit. Voința de putere a raționalității practice este întruchiparea dorinței omului de a fi zeu. În felul acesta, noul zeu de care vorbea Nietzsche, supraomul, s-a născut. Numai că, în mod ciudat, nu poate fi individualizat, fiind mai curând un "zeu-societate"; nu un om anume sau fiecare om rivalizează cu zeul, ci omenirea, ea fiind noul zeu. Ceea ce arată că oamenii nu au curajul de a-și asuma individual noul statut ontologic
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sau a formei de raționalitate de până acum) atunci intelectualul ca model (erou) social va dispărea. Poate că soluția o reprezintă întoarcerea la o formă de asceză mistică, în care sunt implicate atât rațiunea cât și emoțiile persoanei. Un concept ciudat: conceptul de aură la Walter Benjamin. Aura este aidoma unui halo ce înconjoară opera de artă clasică, ce trimite departe, în mod inexorabil; ea nu permite să se pună mâna pe sensul operei. Din critica pe care o aduce artei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mare de a avea, a cărei creștere este determinată de dezvoltarea accelerată a instrumentelor de plăcere, deci de efectul de modă al științei. Ce curioși ni se par părinții noștri care abia se descurcă cu un telefon celular! Și ce ciudați le părem copiilor noștri că nu știm să vorbim pe "mess" și scriem atât de greu la tastatură! În felul acesta știința creează rupturi din ce în ce mai adânci între generații (să adăugăm aici și efectul "transferului de proprietate" între generații). Dorința (și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Luther momentul răsucirii, al luării destinului în propriile mâini, momentul introducerii creației umane în raportul omului cu Divinitatea (aceasta fiind singura care supraviețuiește în aparența progresului). Între modelul uman proslăvit de Nietzsche și interlopul de astăzi pare a exista o ciudată asemănare; noroc că intervine noblețea salvând astfel diferența. Și totuși... Poate că esența umanului se desfășoară actualmente undergrund. Una din trăsăturile tehnicii o reprezintă, în cazul fiecărui dispozitiv, excesul de caracteristici inutile practic, dar care contribuie la dezvoltarea senzației de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
căprioară În apă Învolburată și zâna-i sări repejor În ajutor, salvându-l de la Înec. Într-o zi se prinsese un iepuraș În cursa vânătorilor și ea Îl elibera. La Început celelalte vrăjitoare o priveau pe Zâna ca pe o ciudata, Însă cu timpul nu le mai mira nimic În comportamentul ei. Simțeau că ea este altfel decît ele și că nu este În stare să facă rău nici unei furnici. Când aveau nevoie de ceva, apelau la Zână: să stea cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
buruiană rară ori cine știe ce altă treabă. Pentru că Zâna nu le refuza niciodată.Însă În curând aveau să se supere grozav pe Zână. Să vedem de ce. Într-o zi frumoasă de vară, pe când se plimba prin pădure, Zâna auzi un zgomot ciudat și necunoscut Într-o poieniță. Se apropie Încet și privi printre ramurile verzi. Un flăcău voinic, cu pletele până pe umăr, Își lăsase liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a face bijuterii. Am luat toate instrumentele lui, le-am curățat și le-am adus acasă. Am făcut rost de cărți pentru a afla cum să procedez ca să iasă ceva bun și frumos. Într-o cutiuță am găsit o perlă ciudată, un turcoaz, un lapislazuli, granat, pietre semiprețioase, pe care îmi închipuiam cum trebuie să le montez. Desenam, cream bijuterii! Mi-am făcut rost de un creuzet în care topeam metalele. Am strâns penițe de la stilourile vechi. Le-am topit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
așa: "te felicit și-ți urez s-o iubești pe Camelia până la sfârșitul vieții, numai pe ea", și adăugase, râzând: "până ți-a veni greață". Atunci am râs, pentru că știam că Olga întotdeauna era plină de contraste și de lucruri ciudate, spuse cu ironie. Acum urarea aceea m-a înspăimântat. Îmi dau seama că era ca un blestem. Să nu mai am parte niciodată de nici un altfel de sentiment! Da, asta a vrut Olga să-mi spună atunci. Și după atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
regăsi? ...Am fost, mi-a recunoscut mâinile. Ne-am întâlnit în Cișmigiu, pe aceiași bancă. Părea un străin, iar eu eram extrem de emoționată. Mi-a spus că mă iubește și m-a întrebat dacă vreau să mă logodesc cu el. Ciudată întrebare la un bărbat însurat, dar parcă ne întorsesem cu mulți , mulți ani în urmă, când nu ne aveam decât unul pe altul M-am prins în joc și am spus: Da! Un Da din toată inima. Și atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu mai e părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
frumoasă și talentată, a făcut studii strălucite la Sorbona, a publicat poezii în franceză... A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona. S-a pierdut la doar 18 ani. Aici, la Câmpina, există de peste 100 de ani un castel ciudat, care ar fi fost construit după schițele dictate după moarte, de Iulia, tatălui. Castelul e înțesat de simboluri și de magie în scări și coloane se repetă cifrele trei și șapte, ferestrele sunt duble viață și moarte... La etaj, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
data asta. Am schimbat câteva priviri, dar nici nu ne trebuia prea mult ca să ne înțelegem. Am chicotit ușor și chipul mamei s-a destins într-un zâmbet. De câte ori mă apăsa vreun gând tulburător, îmi ieșea de pe buze țipătul acela ciudat. Îmi amintisem, fără să vreau, evenimente legate de divorțul meu de acum șase ani. Oare de ce țipase mama? Imposibil să-și fi amintit și ea ceva penibil din trecutul ei. Și totuși era ceva... — De ce ți-ai adus aminte adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să pot scrie absolut totul, fără nici o reținere. Uneori am impresia că liniștea casei de la munte e înșelătoare. Chiar presupunând că aceasta a fost un scurt răgaz acordat de zei mamei și mie, nu pot nicicum să scap de senzația ciudată că deasupra noastră planează o amenințare, o umbră neagră. Mama zice că e fericită, dar, pe zi ce trece, slăbește tot mai mult. Și la pieptul meu, oricât încerc eu s-o înăbuș, își face loc vipera care crește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Kyobashi. Era singur acasă și citea ziarul. Era îmbrăcat într-un chimono căptușit, în dungi, peste care purta altul scurt - bleumarin cu picățele albe. Mi s-a părut și bătrân și tânăr în același timp. Mi-a făcut o impresie ciudată... impresie pe care mi-ar face-o și o fiară pe care n-am mai văzut-o niciodată. — Nevastă-mea e plecată la cumpărături... cu fetița. Vorbea nazal și sacadat. Cred că mă luase drept o prietenă de-a soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și mi-e imposibil s-o las singură și să plec la Tokyo. De aceea m-am hotărât să vă scriu o scrisoare. Aș avea o problemă. Chestiunea pe care o am de discutat s-ar putea să pară extrem de ciudată, sau cel puțin neobișnuită, pentru că nesocotește, într-un fel, manierele elegante. Mai ales dacă o privesc din punctul de vedere al unei absolvente de Colegiu de Fete, cum sunt eu. Însă trebuie să iau taurul de coarne. Nu mai putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai nimic despre dumneavoastră... în afară de faptul că erați mentorul fratelui meu, la care el ținea în mod deosebit. Am băut împreună saké din pahare și ați fost cam îndrăzneț. Nu m-a deranjat. Am fost învăluită însă de o senzație ciudată de plutire. Nici nu mi-ați plăcut, nici nu mi-ați displăcut. Nici urmă de sentimente la vremea aceea. Apoi, ca să-i fac pe plac fratelui meu, am luat de la el niște romane scrise de dumneavoastră și le-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]