3,262 matches
-
episcopală libertatea alegerilor episcopale, a fost renumitul Arhiepiscop de Reims, Hincmar. Este de ajuns să povestim aici ceea ce a făcut în privința Regelui Luis al III-lea. Hincmar prezida Conciliul de la Fismes din 881. Odon, Episcop de Beauvais, murise, iar un Cleric pe nume Odoacru s-a prezentat înaintea conciliului cu un decret de alegere din partea Clerului și a poporului din Beauvais, obținut prin favorurile Curții. Conciliul avea dreptul să examineze candidatul înainte de a-l confirma în funcție, și așa a și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la moartea Episcopilor sau a Abaților 197; și pentru că erau considerate indivize demnitatea spirituală și beneficiul temporar, să fi văzut atunci laicii sau, mai mult, soldații, la cîrma Abațiilor, în mijlocul monahilor, pe post de Abați, sau la cîrma Episcopiilor, în mijlocul clericilor, pe post de Episcopi 198! 87. Această unire strînsă între spiritual și temporar a fost cauza uzurpării de către lucrurile trecătoare, însemna, de fapt, o uzurpare a spiritului și, așadar, învestiturile acordate de principi ca însemne ale puterii spirituale, inelul și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
preoțești în Biserica lui Dumnezeu ca alegerea Episcopilor să fie guvernată de autoritatea sacrelor canoane și obiceiuri bisericești care depind de DISPOZIȚIILE LEGII DIVINE ȘI DE TRADIȚIA APOSTOLICĂ; de aceea, cînd un scaun devine vacant la moartea unui păstor, un cleric din dioceză, ales de comun acord de Cler și de popor, numit în mod deschis și solemn prin decret public și consacrat printr-un număr legiuit de Episcopi, va lua pe drept locul Episcopului decedat. Nu este nici o îndoială că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lui Cristos." Ca dovadă a acestei doctrine vin cuvintele Sfîntului Ciprian, care într-o scrisoare adresată lui Antonian vorbește despre alegerea Sfîntului Corneliu și scrie astfel: "Episcopul se alege prin judecata lui Dumnezeu și a lui Cristos, prin mărturisirea tuturor Clericilor, prin votul mulțimii și consensul între străvechii sacerdoți și cei mai buni oameni (bonorum virorum)". După care adaugă următoarele: Din aceste cuvinte ale fericitului Ciprian rezultă că, din vremea Apostolilor, deci de aproape patru sute de ani, toți Episcopii Bisericilor lui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aceasta, că apărură ereziile din nord, și numai prin Conciliul de la Trento Biserica a început să se bucure de odihnă. Între timp, cele două mari principii ale lui Grigore al VII-lea, deci libertatea puterii ecleziastice și integritatea morală a Clericilor, au devenit literă de lege, iar primul a adus numaidecît rod, dînd forță Bisericii și curajul de a triumfa înaintea atîtor dușmani, iar Conciliul însuși de la Trento poate fi considerat un rod al său, după care Conciliul a început cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
răspîndite, care ar fi exterminat ele Biserica, dacă ar mai fi fost multă vreme cruțate 218. Intimidați, însă, de integritatea și sfințenia acestui om ridicat de Dumnezeu în Scaunul apostolic pentru a elibera poporul lui Israel asemenea lui Samson, toți clericii corupți și cîți mai fuseseră cumpărați pe bani grei de Henric în cadrul episcopatelor, cu putere în seniorii și influenți în guvernarea statului, s-au ridicat de comun acord, s-au adunat într-o ligă extraordinară a urii împotriva virtuții, cea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Grigore al VII-lea și Urban al II-lea s-au necăjit mult din cauza acestor rele și a numeroase altele care au apărut ca urmare a învestiturii laice și au convocat adesea conciliile episcopale pentru a o condamna; trebuiau excomunicați Clericii care aveau Biserici pe care le obținuseră în acest fel și persoanele responsabile pentru învestirea acestora, în conformitate cu canonul apostolic care spune: "Dacă un Episcop obține o biserică prin intervenția înaintea puterii seculare, el va fi înlăturat, iar cei care i-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a pornit lupta și toți erau prinși în aceste bătălii. Combatanții și conducătorii lor erau Papi și Suverani, dar cauza luptei era Clerul. Papii se luptau să redea străvechea virtute și demnitate a Clerului; conducătorii se luptau să sprijine viciul Clericilor. Suveranii se reduceau, astfel, la stadiul de mercenari în serviciul păturii ecleziastice care se ascundea, ca întotdeauna în spatele altora. 102. Ce trebuia să se întîmple mai departe? Să se lase Capul Bisericii înspăimîntat de forța brută de care dispunea Clerul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
particular era mic iar cel comun, mare. 143. Acest principiu a fost multă vreme păstrat de Cler. Întreaga avere a Bisericii era păstrată de Episcopii urmași ai Apostolilor, cei care distribuiau, cel puțin o dată pe lună, atît cît era necesar Clericilor care sub conducerea lor lucrau întru Evanghelie; nici un individ nu avea un lucru al său particular. Atunci cînd Constantin, în 321, a îngăduit dispozițiile testamentare în favoarea Bisericii s-a exprimat în felul următor: "Să aibă dreptul fiecare ca atunci cînd
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pioaselor donații din partea fiilor săi pe care ea le împărțea după nevoie. Bunurile deținute în comun și administrate prin înțeleapta iubire a Episcopilor în urma consultărilor cu Clerul erau de mare ajutor în producerea și păstrarea unei mai mari uniuni între Clerici 289 și între Cler și popor. 144. Dar cînd s-a răspîndit Evanghelia, Bisericile au trebuit întemeiate departe de catedrale și a fost necesar să li se încredințeze fonduri separate 290; acest lucru s-a făcut prima dată prin exceptare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și între Cler și popor. 144. Dar cînd s-a răspîndit Evanghelia, Bisericile au trebuit întemeiate departe de catedrale și a fost necesar să li se încredințeze fonduri separate 290; acest lucru s-a făcut prima dată prin exceptare; mănăstirilor, Clericilor merituoși și pelegrinilor li s-au încredințat unele fonduri pe care să le uzufructueze o perioadă, după cum reiese dintr-o dispoziție a Papei Simmacus din secolul al VI-lea291; fonduri denumite precarii 292. Dar deținerea, administrarea și uzufructul bunurilor temporare ale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bucăți și bunurile ecleziastice, care prin uniunea sau dezagregarea lor reprezintă efectele și, în parte, formează cauza unității morale a dezagregării persoanelor; și s-au fărîmițat pînă ce au ajuns să fie administrate și uzufructuate aproape în întregime de diverși Clerici; de aici sensul filosofic al beneficiilor, înrădăcinate în cuvîntul în sine; beneficiu este un termen tehnic al vocabularului feudal care indică în primă instanță terenurile date în uzufruct de către conducător curtenilor și comesenilor săi ca recompensă pentru serviciile prestate. 147
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
distribuie săracilor. Ceea ce are Biserica are în comun cu toți aceia care nu au nimic și nu trebuie să dea nimic celor ce au deja suficient; pentru că a da celor ce au deja ar fi ca și cum ai arunca bunurile"302. Clericii, care și ei erau oameni săraci, își luau din masa de proprietate comună atît cît să se întrețină. Episcopul, ca primul între cei săraci și cel responsabil cu distribuirea, avea dreptul să ia și el ceva pentru sine303, ca și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucru era drept și întărit de Iulian: "Acei care au propriii lor bani și care doresc să se înfrupte din ce se împărțește, păcătuiesc grav atunci cînd acceptă să primească ce le aparține săracilor. Sfîntul Spirit, cu siguranță, vorbește despre clerici atunci cînd spune: "Mănîncă păcatele poporului meu". Or, cum sînt oameni care nu au nimic, ei nu primesc păcate, ci hrana de care au nevoie; bogații nu primesc hrană, căci au deja, ci își iau asupra lor păcatele celorlalți. Același
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
celor săraci, au stagnat sau s-au îndreptat spre mîinile domnilor; ideea inițială s-a pierdut sau a devenit ineficientă și a pătruns ideea proprietății absolute; iar depozitele sfinte au fost prădate. 153. Împărțirea bunurilor comune în beneficii încredințate fiecărui cleric au împiedicat, de asemenea, distribuirea episcopală a subsidiilor către Cler, în funcție de munca și meritele acestora; un stimul omenesc pentru înde-plinirea sfintelor îndatoriri a fost pierdut și, astfel, s-au despărțit de Episcop, devenind independenți 306 de acesta; pe de altă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu vor mai vrea să se separe de Cler, pentru că, dacă se despart, pierd orice înțelegere spirituală și devin neroditori și înglodați în cele materiale; și atunci cooperarea dobîndită de laici va fi foarte utilă și prețioasă, cînd laicii și Clericii, odată ce au renunțat la orice separare, se vor reîntoarce la corpul unic al lui Cristos, căci un singur trup alcătuiesc membrele și capul, iar tutela acestuia este încredințată Bisericilor. 154. Cel de al patrulea principiu de reglementare a bunurilor ecleziastice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a preîntîmpina "lipsa de educație a clerului" (p. 33); Rosmini consideră că acestea sînt instrumente inevitabile, dar denunță toate lipsurile, făcînd referiri specifice la exemplele care se găseau înaintea ochilor, stigmatizînd nepregătirea corpului didactic, recrutat prea adesea din rîndul tinerilor clerici, "cei care deși nu au acumulat nici o experiență despre lucrurile omenești, nici nu au terminat de învățat din obișnuința socială principiile bunului simț, totuși au absolvit școlile seminariale, acest non plus ultra al modernei cunoașteri ecleziastice" (p. 34). 44 Singular
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
populară de acum. Sfînta Scriptură, și prin ea întreaga pînză imensă a Religiei lui Cristos, era explicată înaintea creștinilor; deci ea servea drept școală și poporului, și Clerului, după cum am remarcat și mai înainte; așadar, cei care urmau să devină Clerici găseau în ea pregătirea necesară pentru a primi apoi educația ecleziastică. Noi sîntem acum atît de departe de a gîndi frumos despre aceștia, căci mulți, foarte mulți dintre ecleziaștii noștri nici măcar nu pot înțelege ceea ce spun eu și sînt absolut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
niciodată nici rapid, și nici pe toată linia. Modul de predare, spune Fleury, vorbind despre cele cinci veacuri care urmează primelor șase, era ca la început. Bisericile, catedrale sau mînăstiri, erau școli; Episcopul însuși preda sau, din ordinul său, vreun cleric sau vreun monah distins în doctrină, iar ucenicii învățau știința ecleziastică și în același timp se formau sub ochii Episcopului în bunele obiceiuri și în funcțiile slujirii lor". Discurs asupra Istoriei Ecleziastice din Anul DC pînă în anul MC. 76
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor privilegii constau în a interzice judecătorilor seculari să le judece delictele; iar Papa s-a văzut obligat să îi încredințeze Abatelui din San Vittore facultatea de a-i absolvi de excomunicarea profețită de Canonici împotriva celor care aduc atingere Clericilor; încălcările lor obișnuite începeau de la cîrciumile unde se bea vin și se dansa și ajungeau pînă la crime și violențe extreme. Pe scurt, observați portretul înspăimîntător pe care îl face Jacopo di Vitri ca martor ocular. Totuși erau Clerici toți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atingere Clericilor; încălcările lor obișnuite începeau de la cîrciumile unde se bea vin și se dansa și ajungeau pînă la crime și violențe extreme. Pe scurt, observați portretul înspăimîntător pe care îl face Jacopo di Vitri ca martor ocular. Totuși erau Clerici toți acești studenți ce urmau să slujească sau să conducă Bisericile". Discursul al V-lea asupra Istoriei Ecleziastice, Cap. X. 85 Ού τό σπειραι ποιει πατέρα μόυου, άλλά καί τό ταιδενσαι καλώς om. XII. 86 Eusebiu, L. III, c. XXXIX
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tîrziu pentru reînsuflețirea educației muribunde a Clerului nu au pătruns pînă în rădăcina lucrurilor; ca rezultat, această dificultate; în mod special a rămas unul dintre remediile despre care vorbesc a fost întemeierea de universități care, totuși, serveau numai pentru separarea clericilor încă și mai mult de Episcopii lor, ca și în ziua de azi. Fleury spune: "O altă dificultate a universităților este aceea că profesorii și studenții erau toți Clerici, și mulți beneficiau de acestea, dar fără vreo posibilitate de a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a fost întemeierea de universități care, totuși, serveau numai pentru separarea clericilor încă și mai mult de Episcopii lor, ca și în ziua de azi. Fleury spune: "O altă dificultate a universităților este aceea că profesorii și studenții erau toți Clerici, și mulți beneficiau de acestea, dar fără vreo posibilitate de a-și exercita rînduielile și funcțiunile în afara Bisericilor lor. Ei nu au învățat nimic practic despre propovăduire, despre administrarea Sacramentelor, despre cum să păstorească sufletele. Experiența le-ar fi fost
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
unui nou mod de existență în Biserică, fiindcă treburile omenești sînt întotdeauna caracterizate de anumite transformări și, în acest caz, de inevitabilul declin și de distrugere. 112 Prin forma îmbrăcată de împrejurări au existat mai multe motive care au forțat Clericii să se ocupe de afacerile seculare, împotriva propriei lor voințe. Un renumit istoric ne indică un alt motiv pe care îl putem adăuga acelora deja menționate: "Romanii aveau cel mai mare dispreț și cea mai mare antipatie împotriva acelor noi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
toți romani și, adesea, persoane din rîndul celor nobili și al celor mai bogați". La această cauză, adaugă: "Cu trecerea timpului însă, barbarii deveniți creștini intrară în rîndul Clerului și aduseră aici obiceiurile lor: așa încît se văzură nu numai Clerici, ci chiar Episcopi vînători și războinici. Ei deveniră domni și ca atare obligați să participe la adunările în care se reglementau afacerile Statului, fiindcă la un moment dat erau Parlamente și Concilii naționale". Fleury, Discursuri. VII asupra Istoriei ecleziastice, cap
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]