16,530 matches
-
halo slab, produs de pământul excesiv de fertil al cimitirelor. Știind că va auzi inevitabil de Ucigă-l Toaca, mai puse o întrebare așa, de formă: — Oare de ce ies ei, părinte? — Nu știu, taică. Le-o fi urât. — N-o fi coada Necuratului? insistă Celebi, furios pe un popă atât de puțin ortodox. — Necuratul nu adastă niciodată pe lângă sfânta cruce, îl informă dogmatic și sentențios preotul. Satana nu umblă prin cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă pe gânduri. Oare se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
i-am spus fără milă. Hai, mă, zi-mi că știi. Nu? Păi Opera de artă e Piatra filozofală, nu? Opera cea mare, Magisterul. Ha? Nu? Am tras cu ochiul spre păunul Martin. — Alchimiștii îi mai spuneau și cauda pavonis, coada de păun. Știți că pe frontispiciul bestiarelor din Renaștere păunul înlocuia de multe ori reprezentarea omului din vedenia lui Iezechiel, alea patru hayoth hakodesh, știți? Și m-am apucat să recit ca dintr-un jigodnic, miorlăind popește: — „De mers ele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Androginul, la rândul lui, nu-i altceva decât un alt nume dat Pietrei. (Reluați aici lectura.) Stinseseră beculețele din grădină. Păsăroiul mistic somnola în mijlocul peluzei, în semiobscuritate. M-am apropiat de el tiptil. L-am văzut atunci cum își înfoaie coada, după care a scos un muget înfiorător. Nu știam că păunii fac așa, dar mi-am dat seama că era în călduri, lucru ce mi-a repugnat imediat. Nuferii putreziți din havuz au jucat la rândul lor un rol în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fără nicio șansă de reușită - să revină în mediul acvatic din care au fost extrași. Gurile se deschid și se închid spasmodic, iar acea moarte inevitabilă care se apropie tăcută le așterne ceață lăptoasă peste ochi, încetul cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ea. Am ajuns de dimineață în oraș, am servit micul dejun în restaurantul hotelului, trei ouă ochiuri, îmi plac ouăle, doar prăjite, fierte nu (gândi: am preluat logoreea de la pictorul ăsta, fantastic, mă lansez în discuții fără cap și fără coadă, de parcă l-aș cunoaște de când lumea), un pahar cu lapte bătut, oamenii au fost amabili, mi-au spus că la cetate aș avea ce să fotografiez, am ajuns, iată-mă, am tras câteva cadre, niște copii zgubilitici - chiar, nu-i
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
was the meanest cat,/ Oh, she was really tough,/ She left her husband flat,/ He wasn't tough enough,/ She took her boys along/ 'cos they were mean and strong... Ținu ritmul melodiei, mișcându-și degetele pe volan. Trase cu coada ochiului către scaunul din dreapta și îi veniră în minte câteva imagini disparate dintr-un film pe care îl văzuse mai demult, Misery, după romanul cu același titlu al lui Stephen King. Diferența - esențială, de altfel, aici nu se mai intersectează
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu s-ar sfii să-și intruducă nurii printre așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
blocurilor. Se decisese să treacă repede strada - semafoarele astea se strică exact atunci când este mai mare nevoie de ele! -, probabil că ea îl aștepta, deja, cu masa, așa cum făcea de fiecare dată, făcuse câțiva pași - trei, patru? -, apoi văzuse cu coada ochiului un autobuz venind din stânga, 381, înregistrase instantaneu. Dar m-a lovit? Întrebarea rămase fără răspuns... Și, dacă m-a lovit, atunci de ce nu sunt la spital? Altă întrebare fără răspuns... Se căută prin buzunare. Nu găsi telefonul mobil. Descoperi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atunci de ce nu sunt la spital? Altă întrebare fără răspuns... Se căută prin buzunare. Nu găsi telefonul mobil. Descoperi doar un portofel negru, plin cu bancnote mici. Dintr-o fotografie alb-negru îi zâmbea o fetișcană cu părul prins în două cozi lungi, școlărește. Ea... Reuși să se ridice, apoi privi și în stânga și în dreapta, ca și cum ar fi vrut să se asigure - nebunească idee! că nu apare un alt autobuz. Porni pe linia de tren, fără să se întrebe dacă avea să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spoită cu var, îi apăru în față ca o paradoxală Fata Morgana. Știa că nu poate fi decât o iluzie, prima treaptă a scării care ducea către despărțirea definitivă de realitatea înghețată, dar motanul tolănit lângă sobă își mișca lasciv coada și părea decupat din cărțile cu povești pe care le răsfoia în casa bunicilor, atunci când gerul broda pe geamuri, cu o măiestrie magică, flori înfiorător de frumoase. Cana de lut, smălțuită, era fierbinte, iar palmele sale o primiră ca pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu doream, prea îmi oferea o stare de bine. A fost ca pe vremuri, în parcul de distracții, după ce coboram, împleticindu-mă, din montagne-russe, cu stomacul în gât, însă extrem de fericit în urma experienței avute. Doamna Geta - am văzut-o cu coada ochiului, pe măsură ce mă îndepărtam de ușa librăriei - m-a privit prin geam. Lung. Cu amândoi ochii. Poate că data viitoare va prinde cu mâinile tremurânde receptorul telefonului și va suna la 112, în vreme ce un șuvoi de sânge îi va curge
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și mi-am imaginat că-i dau chiloții jos pistruiatei din banca a patra. Nu v-am spus nimic despre ea. Încă. O să vă spun doar atât: avea foarte mulți pistrui. Și părul lung, roșcat, și-l strângea într-o coadă, îl lega cu elastic. Nu o iubeam. Dar noaptea, sub pătură, mă gândeam la picioarele ei. Și nu numai. Și la râu, după ce durerea s-a dus la ea acasă, trebuie să stea și durerea asta undeva, are nevoie de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fugit de i-au sfârâit labele. Tata a râs și a dat cu pumnul în masă - tot timpul râdea, n-am văzut om mai vesel și nici nu cred că o să mai văd, câte zile oi avea -, cică femeia ridică coada, tu-le muma-n cur de curve, nici nu am înțeles atunci ce-a vrut să spună. Pe urmă am înțeles, dar după niște ani, a mai curs ceva apă pe râul ăla. Și chiar că i-am dat dreptate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
multe femei, dar intrau cu toate în vorbă. În ziua aceea, atunci când poezia mea a ajuns în coșul de gunoi, Durerea a fost aproape insuportabilă. Am văzut-o de la distanță pe nenorocita aia mică și pistruiată, i-am recunoscut și coada de cal și bicicleta și fusta roșie, cu buline albe. Avea șosete albe, trei sferturi. N-a trebuit decât să o ridic și să-i fac vânt. Am avut senzația că va zbura. Nici n-a țipat. Și a zburat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sub un zid, făcut terci, tot îmi este dor de el... Tata spunea lucrurilor pe nume, nu se încurca, dacă m-ar vedea că scriu în caietul ăsta ar face spume la gură. Un bărbat adevărat ține în mână sula, coada cazmalei, volanul sau sticla, nu pixul! Fătălăii scriu, bărbații adevărați iau viața-n piept! Mereu striga așa, deși cumpăra ziarul și-l răsfoia din scoarță-n scoarță. Pe urmă, m-ar bate. Și pe urmă mi-ar băga caietul drept
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la unele se lucrează, poți să treci chiar neobservat. Pui mâinile în buzunare, mergi preocupat - faci în așa fel încât să pari preocupat - și nu-ți dă nimeni atenție. Am avut și noroc, totuși. Curva aia râsese, atunci când stăteam la coadă pentru a cumpăra creioanele. La un moment dat, în liniștea care se lăsase, i-am auzit râsul. Și am mers după el. M-am imaginat un vânător pierdut în pustietate, unul care tocmai a luat urma animalului. O femelă. Am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
este rolul Bibliei. ٭ O raportare de avar la gândire: să-ți pară rău pentru toate momentele în care investiția ta (propria minte) nu produce nimic, pentru toate clipele sterpe în care timpul minții proprii este umplut cu inutilități. Să tai coada pisicii numită obișnuință pentru a nu permite ca prin ușa păstrată prea mult deschisă să intre momentele seci. ٭ Trecerea din timpul circular în cel istoric este angoasantă; momentul a putut fi depășit într-o oarecare măsură prin reproiectarea existențelor în funcție de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Cine a făcut cerul? De ce l-a făcut albastru? Albastre sunt apele, albastre sunt florile, albaștrii erau ochii mamei lui. -Cine? Întreba el.Spune tu, Cuțulache.Sau tu, Ursilă.Sau tu, Haiduc,vorbea el cu câinii.Și câinii dădeau din coadă. Seara când sta lângă foc pe o cergă, cânta câteodată din fluier ori din frunză.Era o liniște deplină, doar câte o pasăre Întârziată se mai auzea.Câinii stăteau În cozi privindu-l drept În ochii, ascultându-i cântecul și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Haiduc,vorbea el cu câinii.Și câinii dădeau din coadă. Seara când sta lângă foc pe o cergă, cânta câteodată din fluier ori din frunză.Era o liniște deplină, doar câte o pasăre Întârziată se mai auzea.Câinii stăteau În cozi privindu-l drept În ochii, ascultându-i cântecul și oftatul. Curând avea Sâmpetru să afle răspunsurile la toate nedumeririle lui.Căci Îl află pe Dumnezeu.I se Închină.Îi Încredință viața, sufletul.Slobozi oile, caprele și măgarii, le vorbi blând
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
le vorbi blând, lăsă stâna pustie.Vorbi cu fiecare dintre câini În parte, Îi Îmbrățișă, strângându-le grumazul, le Împărți și ultima bucată de pâine.Se despărțeau.Câinii au Înțeles ce se Întâmplă: se despărțeau.Câinii stau cu urechile și cozile plecate, urlau.Din ochii bărbatului curgeau lacrimi.Acum Înțelegea Sâmpetru ce mult Își iubea stâna, oile, câinii și abia acum Înțelegeau câinii ce mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Înțelegeau câinii ce mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai poate, dacă vor să trăiască, trebuie să facă ceva. Și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu păcat, Lupule! zise Sâmpetru. -Eu nu mă tem de nimeni, nici de tine, nici de Dumnezeu! rânji trufaș Lupu. Atunci, pe loc Îi crescură ghiare, corpul i se acoperi cu blană,În loc de gură Îi crescu bot, Îi crescu și coadă, transformâdu-se Într-o sălbăticiune.Se Îndepărtă intrând În pădure. Se spune că Lupul a fugit atunci Km după Km până ce a ajuns În lumea morților.Dar rău cum e, și acolo se lua la harță, chiar sfâșia dracii.Mai ales
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Apoi se culcă la loc. Bărbatul habar navea de asta și Înainte de miezul nopții, Îi mai dădu să bea o cană. Dimineață când se treziră, femeia se transformase Într-o mâță cu ochii leneși, cu mustăți, cu patru lăbuțe, cu coadă, iar corpul Îi era acoperit cu blăniță. S-au luat la ceartă, pisica chiar l-a zgârâiat. Oricum, amândoi aveau mare ciuda pe șoarece pentru că Îi Înșelase. De atunci bărbatul pune curse, doar l-o prinde vreodată, iar pisica este
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
crescâdu-l pe Alun. Alun auzi că fata Împăratului vecin era de o frumusețe rară.Cei care o văzuseră spuneau că are mersul tgrațios, glasul bland și dulce, trupul Înalt și subțire, mâinile albe,ochii mari și blânzi, părul Împletit În cozi lungi și buzele roșii ca petalele de trandafir.Și mai auzi că ea era tristă și pierdută În gânduri căci Îl iubea pe el, pe Alun.Dacă-i pe așa, zise flăcăul, să mă Însor cu ea, răzbunând astfel moartea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
umbli prin crâșme. Bine că a plecat"! Cu gândurile aiurea, aproape n-am observat că lângă mine s-a așezat o tânără țigancă, îmbrăcată curat, într-o rochie albastră înflorată, cu cizmulițe ce-i cuprindeau glezna fină, părul împletit în cozi și bănuți pe frunte. Era tare frumoasă, cu trăsături delicate. Îmi tot spunea ceva, dar eu nu auzeam, nu înțelegeam, n-o ascultam. La un moment dat, m-a strâns de mână și mi-a spus: Domnișorule, hai cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]