13,334 matches
-
de afirmații și formule legate între ele de un set ordonat de reguli și explicînd (aspectele structurale) ale unui set anumit de narațiuni, sau setul tuturor narațiunilor posibile. Între diversele gramatici narative apărute deja, GRAMATICILE POVESTIRII concepute de cercetătorii psihologiei cognitive și ai inteligenței artificiale au dobîndit deosebită notorietate: ei încearcă să specifice constituenții de bază ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un minimum de interpretare lăsată la voia partenerilor, cum se poate produce și/sau înțelege o narațiune utilizînd un set specific de reguli) și verosimilitatea empirică (acordîndu-se cu ceea ce se știe despre determinanții cognitivi și sociali). O gramatică a narațiunii s-ar putea să consiste, în ultimă instanță, din următoarele părți legate între ele: (1) un număr finit de REGULI (ALE RESCRIERII) generînd MACROși MICROSTRUCTURI doar din secvențe de situații și evenimente narate; (2
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
aceste structuri (caracterizînd atît conținutul macrostructural cît și cel microstructural specific); (3) un set finit de REGULI (TRANSFORMAȚIONALE) operînd pe structuri interpretate și explicînd discursul narativ (FRECVENȚĂ, RITM, VITEZĂ, intruziuni ale instanței povestitoare etc.); (4) un component pragmatic (specificînd factorii cognitivi și comunicativi care afectează procesarea, DISPONIBILITATEA NARATIVĂ și oportunitatea debitului acestor trei părți ale gramaticii); și (5) un component al expresiei, permițînd translația informației furnizate de celelalte componente într-un anumit mediu de reprezentare (de ex., engleza scrisă). ¶Black, Bower
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un tablou în care Strether îl vede prima oară pe Chad. ¶În terminologia lui James, tabloul se contrapune DRAMEI (care redă scenic vorbirea și comportamentul personajelor). H. James 1972; Lubbock 1965. temă [theme]. O categorie macrostructurală semantică sau un CADRU cognitiv detașabil din (sau permițînd unificarea) elemente textuale distincte (și discontinue), care (se spune că) îl ilustrează și exprimă entitățile mai generale și mai abstracte (idei, gînduri etc.) pe care (se poate considera că) un text sau o parte a sa
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
and Intention in Narrative. New York: A. A. Knopf. Brown, E. K. 1950. Rhythm in the Novel. Toronto: University of Toronto Press. Bruce, Bertram. 1978. What Makes a Good Story? "Language Arts" 55:460-66. Bruce, Bertram, Denis Newman. 1978. Interacting Plans. "Cognitive Science" 2:195-233. Bühler, Karl. 1934. Sprachtheorie: Die Darstellungfunktion der Sprache. Jena: Gustav Fischer. Bühler, Willi. 1937. Die "erlebte Rede" im englischen Roman: Ihre Vorstufen und ihre Ausbildung im Werke Jane Austens. Zurich: Max Niehaus Verlag. Chabrol, Claude. 1973. De
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ausbildung im Werke Jane Austens. Zurich: Max Niehaus Verlag. Chabrol, Claude. 1973. De quelques problèmes de grammaire narrative et textuelle. In Claude Chabrol, coord. Sémiotique narrative et textuelle, pp. 7-28. Paris: Larousse. Chafe, Wallace, coord. 1980. The Pear Stories: Cultural, Cognitive, and Linguistic Aspects of Narrative Production. Norwood, N. J.: Ablex. Chambers, Ross. 1984. Story and Situation: Narrative Seduction and the Power of Fiction. Minneapolis: University of Minnesota Press. Chatman, Seymour. 1978. Story and Discourse: Narrative Structure in Fiction and Film
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
l'espace descriptif. "Poétique" 51:359-68. van Dijk, Teun A. 1972. Some Aspects of Text Grammars: A Study in Theoretical Linguistics and Poetics. The Hague: Mouton. . 1974-75. Action, Action Description, and Narrative. "Poetics" 5:287-338. . 1976a. Narrative Macro-Structures: Logical and Cognitive Foundations. PTL 1:547-68. . 1976b. Philosophy of Action and Theory of Narrative. "Poetics" 5:287-338. . 1977. Text and Context: Explorations in the Semantics and Pragmatics of Discourse. London: Longman. . 1980. Story Comprehension: An Introduction. "Poetics" 9:1-21. Dillon, George, Frederick
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
and Levels. MLN 86:793-806. . 1983a. Du sens II: Essais sémiotiques. Paris: Seuil. . 1983b. Structural Semantics: An Attempt at a Method. Trad. Daniele McDowell, Ronald Schleifer, Alan Velie. Lincoln: University of Nebraska Press. Greimas, A. J., Joseph Courtés. 1976. The Cognitive Dimension of Narrative Discourse. "New Literary History" 7:433-47. . 1982. Semiotics and Language: An Analytical Dictionary. Trad. Larry Crist et al. Bloomington: Indiana University Press. Grimes, Joseph. 1975. The Thread of Discourse. The Hague: Mouton. Hamburger, Käte. 1973. The Logic
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
The Problem of Meaning in Primitive Languages. In C. K. Ogden, I. A. Richards, coord. The Meaning of Meaning, pp. 296-336. New York: Oxford University Press. Mandler, Jean M., Nancy S. Johnson. 1977. Remembrance of Things Parsed: Story Structure and Recall. "Cognitive Psychology" 9:11-151. Margolin, Uri. 1983. Characterization in Narrative: Some Theoretical Prolegomena. "Neophilologus" 67:1-14. Martin, Wallace. 1986. Recent Theories of Narrative. Ithaca: Cornell University Press. Martínez-Bonati, Felix. 1981. Fictive Discourse and the Structure of Literature: A Phenomenological Approach. Trad
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Press. Miller, D. A. 1981. Narrative and Its Discontents: Problems of Closure in the Traditional Novel. Princeton: Princeton University Press. Mink, Louis O. 1969-70. History and Fiction as Modes of Comprehension. "New Literary History" 1:541-58. . 1978. Narrative Form as a Cognitive Instrument. In Robert H. Canary, Henry Kozicki, coord. The Writing of History: Literary Form and Historical Understanding, pp. 129-49. Madison: University of Wisconsin Press. Minsky, Marvin. 1975. A Framework for Representing Knowledge. In Patrick Winston, coord. The Psychology of Computer
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Poétique" 4:476-97. Rousset, Jean. 1973. Narcisse romancier: Essai sur la première personne dans le roman. Paris: Corti. Rumelhart, David E. 1975. Notes on a Schema for Stories. In Daniel G. Bobrow, Allan Collins, coord. Representation and Understanding: Studies in Cognitive Science, pp. 211-36. New York: Academic Press. Ryan, Marie-Laure. 1979. Linguistic Models in Narratology. "Semiotica" 28:127-55. . 1981. The Pragmatics of Personal and Impersonal Fiction. "Poetics" 10:517-39. . 1984. Fiction as a Logical, Ontological, and Illocutionary Issue, "Style" 18:121-39. . 1985
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
in General Linguistics. Trad. Wade Baskin. New York: McGraw-Hill. [Saussure. 1998. Curs de lingvistică generală. Trad. Irina Izverna-Tarabac. Iași: Polirom.] Schank, Roger. 1975. The Structure of Episodes in Memory. In Daniel G. Bobrow, Allan Collins, coord. Representation and Understanding: Studies in Cognitive Science, pp. 237-72. New York: Academic Press. Schank, Roger, Robert Abelson. 1977. Scripts, Plans, Goals, and Understanding. Hillsdale, N. J.: Lawrence Erlbaum Associates. Schmid, Wolf. 1973. Der Textaufbau in den Erzählungen Dostoevskijs. Munich: Fink. Scholes, Robert. 1974. Structuralism in Literature: An
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1983. Authoritarian Fictions: The Ideological Novel as a Literary Genre. New York: Columbia University Press. Tacca, Oscar. 1973. Las Voces de la novela. Madrid: Editorial Grados. Tamir, Nomi. 1976. Personal Narration and Its Linguistic Foundation. PTL 1:403-29. Thorndyke, Perry W. 1977. Cognitive Structures in Comprehension and Memory of Narrative Discourse. "Cognitive Psychology" 9:77-110. Tillotson, Kathleen. 1959. The Tale and the Teller. London: Rupert Hart-Davis. Titunik, Irwin Robert. 1963. The Problem of "Skaz" in Russian Literature. Teză de doctorat. University of California-Berkeley
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Genre. New York: Columbia University Press. Tacca, Oscar. 1973. Las Voces de la novela. Madrid: Editorial Grados. Tamir, Nomi. 1976. Personal Narration and Its Linguistic Foundation. PTL 1:403-29. Thorndyke, Perry W. 1977. Cognitive Structures in Comprehension and Memory of Narrative Discourse. "Cognitive Psychology" 9:77-110. Tillotson, Kathleen. 1959. The Tale and the Teller. London: Rupert Hart-Davis. Titunik, Irwin Robert. 1963. The Problem of "Skaz" in Russian Literature. Teză de doctorat. University of California-Berkeley. Todorov, Tzvetan. 1966. Les Catégories du récit littéraire. "Communications
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Press. Wilensky, Robert. 1978. Understanding Goal-Based Stories. Raport de cercetare no. 140, Catedra de Informatică, Yale University, New Haven. Winograd, Terry. 1975. Frame Representation and the Declarative-Procedural Controversy. In Daniel G. Bobrow, Allan Collins, coord. Representation and Understanding: Studies in Cognitive Science, pp. 185-210. New York: Academic Press. Wittmann, Henri. 1975. Théorie des narrèmes et algorithmes narratifs. "Poetics" 4:19-28. Wright, Austin. 1982. The Formal Principle in the Novel. Ithaca: Cornell University Press. Wright, Terence. 1985. Rhythm in the Novel. "Modern Language
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
învățării. „Dacă înțelegere nu e, nimic nu e!” - s-ar putea spune, parafrazând o formulă deja celebră. De aici, o „marcă” a comunicării în clasă pusă permanent sub semnul lui „Deci ați înțeles!” și axată pe „deblocarea” și antrenarea potențialității cognitive a elevului. b) Ca o consecință directă și imediată, apare caracteristica structurării comunicării didactice conform logicii pedagogice. Aceasta, fără a face rabat criteriului adevărului științific, are ca primă cerință facilitarea înțelegerii unui adevăr, și nu simpla lui enunțare. Profesorul care
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
tema supusă studiului. *Oferă elevilor o structură de lucru de natură să ghideze activitatea de învățare a elevilor comportamentul lor în timpul lecției. * Înlesnește elevilor prelucrarea/procesarea intelectuală a informațiilor, punându-i în situația de a desfășura activități care implică procese cognitive ce îi vor ajuta să învețe și să reamintească informația. * Îi ajută pe elevi să stăpânească esențialul, adică acele cunoștine și deprinderi care sunt de bază pentru studierea la nivel superior a unui domeniu, cerință care implică, ea însăși de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
care o predau, cu firi imaginative capabili să întrețină la lecțiile lor o atmosferă de “efervescență intelectuală” reușesc să inducă elevilor sentimentul importanței materiei predate, curiozitatea, interesul și în cele din urmă, să-i motiveze, prin valorificarea maximală a “impulsului cognitiv” existent în mod normal, în orice ființă umană. Alte calități necesare țin de nivelul de cultură al profesorului, cerut de responsabilitățile culturale și sociale în societatea contemporană: * capacitatea de a dialoga; * capacitatea de a informa obiectiv și de a comunica
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
cum însuși afirma în cadrul unei anchete istoriografice realizată cu peste trei decenii în urmă, Leonid Boicu nu s-a rătăcit în hățișurile ispititoare și, desigur, mult mai lesnicioase, ale factologiei pozitiviste, ci a năzuit, militat și propovăduit mereu extensia orizontului cognitiv, semnalarea interdependențelor și evidențierea nu atât a „adevărului faptelor” (în inspirata expresie a lui N. Iorga), ci a „adevărului din fapte”. Astfel se și explică ușurința cu care analistul proceselor sau fenomenelor economico-sociale petrecute în spațiul românesc est-carpatic abordează, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
perceptivă (componente ideative și perceptive); 6) eurema de obiectualizare a imaginii ( elemente ideativ - perceptive și motorii). Capacitate general-umană, creativitatea este determinată și condiționată de caracteristicile personalității: inteligență, imaginație, motivație, fluiditate, flexibilitate, etc. Personalitatea, definită ca organizare unitară a însușirilor psihofizice, cognitive, afective și motivaționale influiențează definitoriu comportamentul creator. Ea poate fi modelată prin educație mai ales în perioada în care elevii sunt în căutarea identității vocaționale și încearcă autocunoașterea intereselor, înclinațiilor și aptitudinilor. Manifestată la nivelul tuturor operațiilor mentale, inteligența face
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
Sunt notați elevii care dovedesc albilități deosebite în formularea ideilor, ceea ce anulează caracterul de constrângere al evaluării; * Ameliorează efectul inhibitor al relațiilor interpersonale; * Corectează aspectele negative ale socializării ca sursă de învățare a unor comportamnente stereotipe și a unor structuri cognitive rigide. Tehnica asaltului de idei are și câteva limite inerente. Pentru că profesorul-lider al grupului stabilește criteriile de evaluare, notarea poate purta pecetea subiectivismului și nu exclude apariția diferențelor mari între evaluatori. Acest neajuns poate fi înlăturat prin formarea unui comitet
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
și capacitatea intelectuală a participanților. Ea perfecționează cunoștințele dobândite anterior, le generalizează și le transferă în contexte noi și oferă mijloacele necesare evaluării reciproce. Discuțiile educă spiritul critic, cultivă obiectivitatea, stimulează inițiativa și spontaneitatea. În funcție de scop urmărit dezbaterile pot fi: * Cognitive - însușirea unor noțiuni; * Orientative - schimb de opinii cu scopul cunoașterii reciproce sau a înțelegerii unei probleme; * Constructive - formarea atitudinilor; * Polemice - prezentarea punctelor de vedere și argumentarea opiniilor. În cadrul dezbaterii, elevi formulează ipoteze, expun, explică, analizează și concluzionează. Pentru că părerile sunt
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
grup, individuală si colectivă care intervine în managementul conflictului se dorește a influența modul în care indivizii se raportează la conflict si a forma noi deprinderi adecvate de soluționare a conflictelor. Această activitate presupune, în primul rând, schimbarea unor fundamente cognitive ale indivizilor (se învață lucruri noi despre conflicte) urmează schimbarea atitudinii afective față de conflict (se „simte” altfel față de conflict) si, nu în ultimul rând, de fapt scopul final, se schimbă modul de comportament (se manifestă altfel). Vorbim, deci, de formare
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3127]
-
de simetrie introdusă de timp. Cunoașterea nu este nici exterioară, nici interioară: ea este în același timp exterioară și interioară. Studiul universului și studiul ființei umane se susțin unul pe altul. Trăirea și experiența de sine au tot atîta valoare cognitivă ca și cunoașterea științifică. SACRUL ȘI PROBLEMA SUBIECT/OBIECT Zona de transparență corespunde sacrului, înțeles ca ceea ce nu se supune nici unei raționalizări. Proclamarea existenței unui singur nivel de realitate elimină sacrul, cu prețul auto-distrugerii acestui nivel. Ar trebui amintită importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lor, pe o parte, datele afective, de cealaltă parte"6. Într-adevăr, Logică și contradicție este o surprinzătoare meditație asupra afectivității, care se dezvăluie ca o lume aparte în raport cu lumea logică. "În orice cunoaștere, în structura însăși a oricărui proces cognitiv, există deci un subiect de necunoaștere și un obiect de cunoaștere, scrie Lupasco. Și acolo se află sursa logicii inconștiente și a logicii conștiente, care caracterizează experiența logică." Afectivitatea este direct legată de interacțiunea dintre subiect și obiect. În absența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]