1,513 matches
-
dat seama ce se întâmpla. Am capturat întregul echipaj. Victorie foarte satisfăcătoare din mai multe considerente. Nava capturată era cea trimisă de Enro cu o lună în urmă pentru a o înlocui pe Y 381 907. Tocmai asigurase trimiterea unei cohorte de Prezicători spre flota Celui Mai Mare Imperiu. Va mai dura până când o nouă navă o va înlocui. Primul rezultat. Al doilea rezultat, și mai interesant pentru Gosseyn, Venus se găsea liber să-l urmeze pe Gorgzid. Nici un non-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la un loc de-a lungul întregilor lor vieți nu era de-ajuns ca să egaleze, de exemplu, oricare dintre anii de glorie literară ai lui Mircea din perioada adolescenței. Iar toate aceste lucruri incredibile generau, evident, frustrări imense în rândul cohortei de alți scriitori și congeneri de-ai săi. Printre altele, omul scăpase cu viață din nu mai puțin de opt tentative de asasinat puse la cale, după cum se bănuia, de către unii dintre colegii săi. În momentul când începe povestirea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era. Împăratul se întoarse; credinciosul Chereas era acolo, cu brațul ridicat și strângând în mână un pumnal, asemenea celui ce lovește fără părere de rău. Chereas era puternic, și Împăratul o știa; tocmai datorită forței sale îl pusese în fruntea cohortelor. Chereas își lăsă brațul să cadă violent, dar Împăratul se feri. Din cauza uimirii, nu reușea să strige. Chereas ridică din nou brațul, Împăratul făcu un salt înapoi, încercând să strige: „Ce faci?“, însă nu-și dădu seama dacă a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci de veacuri. Cohortele de milites praetoriani au devenit un formidabil mijloc de apărare împotriva mișcărilor populare și de intimidare a senatorilor opozanți. Firește, Elius Sejanus a fost numit praefectus al cazărmii. — Având capitala în mână, a devenit cel mai puternic om din imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încredințate personal de persuasivul Elius Sejanus - care erau citite cu spaimă. „Iar cei șase sute de părinți ai Republicii se supun, chiar și când e vorba de acuzații și pedepse capitale împotriva vreunuia dintre ei, fiindcă Roma e practic în mâinile cohortelor pretoriene.“ Unii murmurau că Tiberius, departe de Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături pentru consultații zilnice. Între timp, Elius Sejanus, devenit praefectus al cohortelor, fusese vrăjit fără putință de scăpare de măreția puterii. Se născuse pe colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni nu putea scăpa cu viață. Sejanus, ca și cum cuvintele rostite în latina aceea căznită ar fi refuzat să-i intre în cap, rămase nemișcat. În liniștea aceea, Sertorius Macro continuă: — ...Planul de a pune mâna pe putere, de a îndrepta cohortele împotriva Curiei, de a-l ucide pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcuseră să spună unde era ascuns, și ajunsese în mâna lui Tiberius. „E aici, într-o încăpere din vilă.“ Jurnalul nu avea să apară niciodată. În clipa aceea, pe scara care cobora de la etajele superioare se ivi puternicul praefectus al cohortelor pretoriene, Sertorius Macro, omul care în jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a descrie în cărțile lor solemne scene pe care, în realitate, nu le văzuseră niciodată. Beția lui Herodes Într-una din zilele acelea, pe când Gajus stătea sub portic, iar Helikon răsfoia codexurile pentru el, trecu în grabă, pe neașteptate, prefectul cohortelor pretoriene, Sertorius Macro. Venise de la Roma la Misenum într-una din precipitatele lui călătorii călare, oprindu-se doar pentru a schimba caii obosiți, apoi urcase pe rapida liburna a curierilor imperiali și o îndreptase, vâslind cu toată forța, spre Capri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de guvernare perfect. — De aici, de pe stânca asta sigură, ții sub control Roma și domini imperiul. Gajus îi dădu dreptate; zări la capătul porticului silueta înaltă și zveltă a lui Callistus. Macro spuse că puterea lui Tiberius se baza pe cohortele imperiale încartiruite în inima Romei, în apropierea străzilor istorice care duceau spre miazăzi. — A fost înțelept. În timp ce vorbea, se întreba dacă tânărul prindea sensul cuvintelor lui, fiindcă uneori încuviința supus ca un copil, dar alteori părea să fi moștenit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui obișnuit; între timp se asigurase că nu era nimeni acolo. Și Macro observase aceasta și se așeză; cu o nerăbdare prost înfrânată, îi spuse că știa o poveste despre marele Augustus. Gajus ridică ochii. Era puțin probabil ca prefectul cohortelor să fi citit vreodată o carte; dacă vorbea despre istorie, însemna cu totul altceva. Macro zise: — E o întâmplare de când Augustus avea douăzeci de ani și visa să stăpânească Roma. O știu și oamenii mei. Era răcoare, dar, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânărul era în stare să priceapă sau dacă nu cumva era tulburat pentru că făcuse și el aceleași previziuni. Acesta îi răspunse liniștit: — Ai dreptate. Macro îl prinse de braț. — Astăzi, noi doi avem ceea ce nimeni altcineva nu are. Eu am cohortele; dacă mă duc la Roma pot s-o țin sub control. Tu ai numele familiei tale, gloria tatălui tău... Și apoi, ești tânăr, nu inspiri teamă. Râse. Râse și Gajus, și-i fu greu să-și mențină blândețea aceea naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui rapidă; dar Tiberius era bolnav și, pentru prima oară, nu dădu prea multă atenție raportului său. Macro se închise în bibliotecă împreună cu Gajus. — La Roma nu există nimeni care să dețină puterea în zilele astea, îi spuse. Nimeni. Numai cohortele mele, care-și petrec zilele țesălând caii, lustruind armele și jucând zaruri. Îți aduci aminte de vremea când Roma era terorizată de Elius Sejanus? Cine a eliberat-o, de la căderea nopții până în zorii zilei următoare? Eu, numai eu; eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe toți, cu mintea ta limpede, mai ales noaptea. Noaptea e făcută ca să pătrunzi în gândurile celorlalți“. Având în minte acele amintiri, Gajus începu să scrie ceea ce știa că va fi primul său discurs, acea adlocutio către senatori și către cohortele pretoriene, ocazia de a pune cu adevărat mâna pe putere. Nu era timp de pierdut: viitorul putea începe peste o săptămână, la noapte, peste o oră. Însă nu scrise pe papyrus sau pe pergament. Nimeni, în tot imperiul, nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ploaie, cu steagul său de călăreți credincioși, și cum înghițea milele, căci la capătul acelui drum avea să pună mâna pe putere. Alegerea Macro ajunse în oraș în plină noapte, dădu pe gât o cupă cu vin și trezi repede cohortele pretoriene, așa cum făcuse atunci când îl distrusese pe Sejanus. Era încă întuneric când îi trezi pe consuli, îi alertă și se puse de acord cu ei înainte ca vestea acelei morți să provoace agitație în oraș. Apoi dădu fuga la Curie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stricăciuni ireparabile. Nimeni dintre cei prezenți, care nu-l mai văzuseră pe Tiberius de ani de zile, nu putea să-l contrazică. Un senator ceru ca testamentul să fie declarat nevalabil. Debusolați, senatorii discutară un timp, apoi, privind spre manevrele cohortelor pretoriene și spre mulțimea care, din toate regiones ale orașului, venea să umple Forumul, confirmară că testamentul nu era valabil. Imensa avere a zgârcitului Tiberius fu absorbită printre bunurile imperiale - prin urmare, îi revenea în întregime viitorului împărat. Nepotul adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius “înainte ca mintea să i se întunece“, stăteau ghemuiți în scaune; părea ceremonia unei alegeri solemne. „În schimb, e o capcană ca să-și smulgă unul altuia prada din gheare, ca lupii marsicani.“ Așteptă dincolo de ușă, dispunându-și în ordine cohortele. Între timp, tot mai mulți oameni se adunau în jurul Curiei. Potrivit previziunilor lui Macro, senatorii îi auzeau strigând numele lui Germanicus și pe cel al singurului său fiu supraviețuitor, tânărul Gajus Caesar. „Iar pretorienii nu intervin“, șoptiră câțiva, neliniștiți. Îngrijorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În situații asemănătoare, în trecut izbucniseră războaie civile în care facțiunile se măcelăriseră ani de-a rândul. Atunci cineva observă cu glas scăzut că povestea cu testamentul declarat nevalabil pe baza mărturiei lui Macro - „mărturie armată“, sublinie - demonstra că periculoasele cohorte pretoriene, stăpânele Romei, îl sprijineau pe Gajus. Era clipa potrivită ca să se șoptească de la un scaun la altul că “în timp ce noi îl credeam pe Tiberius viu, luându-ne după spusele lui Sertorius Macro, omul ăsta atât de grosolan, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dori să nu apară titlurile acelea trufașe. Adlocutio cohortium Înconjurat de senatorii entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acela, buzele tânărului Împărat se arcuiră într-un surâs sarcastic, pe care, neștiind la ce se gândea, toți îl luară drept emoția tinereții. Între timp, înaintând într-o sincronizare perfectă - în spatele disciplinei se simțea mâna puternică a lui Sertorius Macro -, cohortele pretoriene se aliniau în fața acelor rostra. Iar când Împăratul proaspăt ales luă cuvântul, salutându-le și numindu-le scut și apărare a Republicii, militarii și magistrații se pregătiră pentru obișnuita retorică a discursurilor celebrative; mai puțin distrați fură senatorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lase o mărturie a uluitorului discurs printr-o monedă în valoare chiar de cinci sute de denarii, care a fost bătută în acest scop și care, spre lămurirea celor ce aveau să vină, purta înscrisul: Adlocutio cohortium, discursul de la parada cohortelor pretoriene. Cifra enormă, grea de parcă ar fi fost bătută deja în argint, căzu în liniștea nervoasă a pretorienilor, prefăcând-o într-un strigăt de entuziasm. Însă Împăratul proaspăt ales ridică mâna dreaptă și toți soldații tăcură. Pe un ton afectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luptător din legiuni nu treizeci, ci șaptezeci și cinci de denarii. Porunci apoi ca și această donație să fie gravată pe o monedă. — Și, de asemenea, o sută douăzeci și cinci de denarii pro capite pentru acei vigiles ai Romei și pentru cei din cohortele urbane, pe care, din păcate, Tiberius i-a uitat în testamentul lui. La fiecare anunț se auzeau, ici-colo, ovații. El se oprea o clipă, ridica mâna, apoi continua. Moștenirea imperială a lui Tiberius îi îngăduia asta, și nu numai. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]