9,942 matches
-
scurt, o expunere permite transmiterea unei mari cantități de informații, un aspect nu lipsit de importanță În condițiile În care sporește volumul de informație cuprinsîn programele și manualele școlare. În plus, un singur profesor poate să instruiască simultan o mare colectivitate de elevi sau studenți. Trebuie să recunoaștem, de asemenea, că: - Întotdeauna există un corp de cunoștințe, de adevăruri, care nu pot fi supuse unei verificări directe din partea celor care Învață (fapte istorice, teze filozofice, doctrine economice, politice etc.); - sunt atâtea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
participanți să adere simultan la aceleași idei, opinii și atitudini și fiecare În parte să se simtă stimulat de atenția și adeziunea cu care ceilalți urmăresc expunerea, ceea ce se soldează cu un plus de intensificarea gândirii și simțirii Întregii clase (colectivități). Lăsăm la o parte faptul că metodele expozitive, În diferitele lor variante, sunt atât de familiare și accesibile tuturor vârstelor școlare și postșcolare. Alături de aceste evidente virtuți, În mod inevitabil, metodele expozitive au și propriile lor limite și dezavantaje, deloc
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
relații socio-afective, de Înțelegere reciprocă și de cooperare. Este de presupus că cei care iau parte la un dialog au ce să Învețe unii de la alții, că acesta se desfășoară În perspectiva unei căutări comune, a abordării unor probleme ale colectivității, ale existenței individuale, cotidiene. Spre deosebire de această Înclinație firească a omului de a conversa, de a purta discuții cu alții, dialogul școlar are cu totul alte semnificații, Îndeplinește alte funcții, reprezentând altceva decât un simplu schimb de experiențe consacrat diverselor scopuri
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
apropiere reciprocă, intensifică intercomunicarea reală și relațiile din cadrul grupului, favorizează formarea deprinderilor de cooperare, de rezolvare În spiritul unei munci colective a problemelor, contribuie la statornicirea unui climat democratic, de participare activă la viața clasei (grupului), impune o disciplină În interiorul colectivității. Pe fondul unei susținute activități colective, discuția (dezbaterea) caută să valorifice cât mai mult posibil experiența de cunoaștere și capacitățile intelectuale proprii ale participanților, În intenția obținerii unui progres sensibil al Învățării și al propriei lor dezvoltări psihice. O discuție
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de cercetare experimentală, de descoperire a adevărului, lucrările practice au un caracter tranzitiv, sunt orientate spre aplicarea cunoștințelor ori spre transformarea, Într-un fel oarecare, a realității, a stării de existență a lucrurilor și fenomenelor, În scopuri utile omului și colectivității. Lucrările practice se integrează În ansamblul metodologic al pregătirii teoretice și practice a elevilor, privită ca un tot unitar, care nu admite nici o disociere de principiu Între metode; dimpotrivă, pledează pentru complementaritatea reciprocă și unitatea dialectică ale acestora. În acest
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
răspundă corect la majoritatea temelor. De exemplu, o programă care nu reușește să asigure 90% din răspunsurile corecte poate fi considerată necorespunzătoare și, ca atare, nu va fi validată. Ea este supusă ameliorării repetate, până când numărul greșelilor la nivelul unei colectivități scade sub 10%. În concluzie, momentele Învățării ar fi acestea: Subiectul citește informația cuprinsă Într-o secvență (cadru); efectuează sarcina propusă, construind răspunsul solicitat; controlează (compară și corectează dacă este cazul) și după aceea trece mai departe la următoarea secvență
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sens de axia), dar nu au preț (în sens de timo).” După Grunberg, Nissan (1945): „Valoarea apare astfel ca acea relație între subiect Și obiect, în care, prin polaritate Și ierarhie, se exprimă prețuirea acordată (de o persoană sau o colectivitate umană) unor însușiri sau fapte (naturale, sociale, psihologice), în virtutea capacității acestora de a satisface trebuințe, necesități, dorințe, aspirații umane, istoricește condiționate de practica socială.” Existența acestei relații se bazează pe un interes de natură materială (obiectiv) sau ideală (subiectiv) (Ioniță
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
a folosirii banilor, Aristotel respinge ideea deținerii în comun a bunurilor, deoarece acest lucru este dificil de realizat Și ar genera conflicte frecvente între cetățenii lipsiți de motivație pentru orice efort. Aristotel apără proprietatea privată în numele eficienței, în timp ce Platon sprijină colectivitatea, punând accentul pe latura socială. Realizând o punte de legătură cu principiile economice specifice contabilității, putem afirma că principiul entității, conform căruia toți actorii implicați de activitatea unei entități economice trebuie să fie satisfăcuți, este specific viziunii lui Platon, iar
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
socială. „Valoarea este ceva care transcende preferințele mele personale, ceva ideal Și obiectiv, pe care eu nu pot să-l controlez” (Durkheim, 1911). Valorile exprimă ceva mai mult decât interesul personal, preferințe Și utilitate. O națiune, sau mai general o colectivitate are alte interese decât cele individuale, ca de exemplu menținerea resurselor naturale Și crearea unor instituții pentru binele tuturor. Apar astfel noi concepte de valori valabile pentru colectivități sau națiuni în general, precum: valoarea contractelor, a justiției, a echității. Potrivit lui
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
decât interesul personal, preferințe Și utilitate. O națiune, sau mai general o colectivitate are alte interese decât cele individuale, ca de exemplu menținerea resurselor naturale Și crearea unor instituții pentru binele tuturor. Apar astfel noi concepte de valori valabile pentru colectivități sau națiuni în general, precum: valoarea contractelor, a justiției, a echității. Potrivit lui Durkheim, valoarea este un produs imaterial în mintea colectivității. Valoarea atunci nu este nici o funcție directă a utilității, nici o funcție de schimb. Valoarea nu este creată de forța de
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
exemplu menținerea resurselor naturale Și crearea unor instituții pentru binele tuturor. Apar astfel noi concepte de valori valabile pentru colectivități sau națiuni în general, precum: valoarea contractelor, a justiției, a echității. Potrivit lui Durkheim, valoarea este un produs imaterial în mintea colectivității. Valoarea atunci nu este nici o funcție directă a utilității, nici o funcție de schimb. Valoarea nu este creată de forța de muncă, ci prin activități colective unde raționamentul economic este de a cheltui Și nu de a economisi. În concepția economică clasică
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
școlii. Proiectul educației de masă a fost promovat de diferitele elite locale care au aderat la un program de construcție instituțională sau chiar socială de factură translocală. Proiectul respectiv este cel al statului națiune, care încorporează toți indivizii într-o colectivitate unificată și progresistă, națiunea, organizată de statul corespunzător. În cadrul acestui proiect, școala joacă rolul fundamental al constituirii legăturii simbolice dintre indivizi și statele națiune, fie ele centralizate sau nu. Difuzia globală a modelului de organizare națională a colectivităților statale explică
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
într-o colectivitate unificată și progresistă, națiunea, organizată de statul corespunzător. În cadrul acestui proiect, școala joacă rolul fundamental al constituirii legăturii simbolice dintre indivizi și statele națiune, fie ele centralizate sau nu. Difuzia globală a modelului de organizare națională a colectivităților statale explică și difuzia educației de masă ca proiect asociat. Această răspândire s-a realizat din centrele occidentale ale capitalismului global, prin intermediul elitelor din diferitele colectivități care și-au propus suveranitate, unitate și egalitate. Desigur că răspândirea a fost indiferentă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
națiune, fie ele centralizate sau nu. Difuzia globală a modelului de organizare națională a colectivităților statale explică și difuzia educației de masă ca proiect asociat. Această răspândire s-a realizat din centrele occidentale ale capitalismului global, prin intermediul elitelor din diferitele colectivități care și-au propus suveranitate, unitate și egalitate. Desigur că răspândirea a fost indiferentă la context, ceea ce explică lipsa covariațiilor expansiunii sistemelor școlare. Analiza ritmului de intrare a țărilor în clubul celor în care s-a realizat accesul de masă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
anumite teme în pregătirea ideologică a viitorilor subiecți, iar una democratică va accentua alte opțiuni axiologice și etice. Pe de altă parte, funcționarea ansamblurilor sociale moderne mari - mă refer la națiuni în primul rând - este îngreunată de înalta eterogenitate a colectivității celor care participă la viața în comun. Clivajele rasiale, religioase sau etnice periclitează unitatea comunităților statale moderne, a căror existență se bazează pe presupozițiile unei experiențe istorice și culturale comune. Școala a fost văzută de mulți dintre planificatorii moderni ca
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dintre nivelul de instrucție al unei persoane și rezultatele sale economice ar sugera că, printr-o simplă agregare a rezultatelor individuale, creșterea bogăției unei națiuni ar trebui să depindă în mod pozitiv de sporul de educație al persoanelor care alcătuiesc colectivitatea respectivă. Aceasta a fost una dintre premisele fundamentale ale multor studii din anii ’60-’70 ale reprezentanților școlii capitalului uman, care au susținut, folosindu-se de argumente teoretice și empirice, necesitatea investiției în educație pentru creșterea economică. Discut în cele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
familiei deasupra limitelor impuse de lege, de norma etică sau de interesul public, a fost denumită de antropologul britanic Banfield „familism amoral” (1958). Prin apelul la acest tip de structură socială comunitară, el a fost capabil să explice incapacitatea unor colectivități rurale din sudul Italiei de a ieși dintr-o anumită stare de subdezvoltare economică. Apariția și persistența mafiei în sudul Italiei, dar și a altor grupuri criminale, cum este Cartelul de la Medellin, se pot explica prin astfel de structuri de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se străduiesc nu doar să demonstreze erorile metodologice ale acestora și apartenența lor la o tradiție de gândire elitistă și conservatoare, care tinde să justifice și chiar să aplaude inegalitățile sociale, și recomandă persistent reducerea eforturilor de protecție socială din partea colectivităților. tc "" 2. Educație și gen: diferențe între băieți și fete în ceea ce privește performanțele școlaretc "2. Educație și gen\: diferențe între băieți și fete în ceea ce privește performanțele școlare" În secolele trecute, discriminarea educațională îi favoriza în mod evident (Grandler, 2001) pe băieți. În timp ce
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în Macao -, în timp ce în altele depășește 20% - în Ungaria, Germania și Slovacia, de exemplu. Studiul a inclus în conceptul de resurse socioeconomice ale familiei statusul ocupațional al părinților, nivelul de instrucție al acestora, indicatori ai consumului cultural și apartenența la colectivități imigrante, constatând că fiecare dintre aceste dimensiuni are un impact semnificativ asupra performanțelor la testul de matematică. În Belgia, Germania și Luxemburg, elevii aflați la baza distribuției statusurilor ocupaționale ale părinților (agriculturi, muncitori necalificați, ospătari etc.) înregistrează o probabilitate de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și în special cele ale delincvenței juvenile au sesizat de la început (Chipea, 1996) rolul rețelelor sociale în preîntâmpinarea sau, după caz, generarea comportamentelor care se abat de la normă. Elevii și familiile lor, ca și școlile trebuie să fie incluși în colectivități coezive care pot asigura suportul, monitorizarea și modelele comportamentale dezirabile. Aceste calități ale comunităților, identificabile cu degradarea capitalului social, sunt periclitate în primul rând de fenomene de deprivare materială și culturală, asociate excluziunii sociale, precum sărăcia, șomajul sau familia monoparentală
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Hirschi, 1969). Pe de altă parte, teoria învățării sociale sau a asociațiilor diferențiale explică apariția și persistența grupărilor criminale care realizează socializarea tinerilor într-un mod de viață deviant prin anumite caracteristici comunitare (Sutherland, 1939). Preîntâmpinarea proliferării delincvenței juvenile în colectivitățile deprivate presupune eforturi de refacere a coeziunii sociale. Studiile recente au subliniat importanța școlii înseși în combaterea implicării adolescenților în activități deviante (Hoffman, 2003; Zeldin, 2004). Școala poate să promoveze definiții ale situației care se opun comportamentelor delincvente, să recompenseze
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
semnifică faptul că aceștia nu stăpânesc codurile elaborate, ci reflectă folosirea în exces de către profesori a codurilor restrânse specifice comunității lor științifice (jargon, abrevieri, neologisme). 3. Trebuie să ținem cont de faptul că folosirea codului restrâns oferă siguranță. Limbajul unei colectivități se dezvoltă prin istoria sa și prin interacțiunile din interiorul ei, iar folosirea acestuia poate să fie importantă și puternică din punct de vedere social. Rezumattc "Rezumat" • Pentru contribuția școlii la menținerea inegalităților sociale importantă este capacitatea elevilor de a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pot găsi unele idei care să pară asemănătoare cu lozinci ideologice ale mișcărilor totalitare mult mai contemporane. Acestea ar fi comunismul cetății din Republica, controlul social excesiv practicat până la folosirea „minciunii nobile”, privarea individului de autonomie și „închiderea” lui în colectivitate, individualitate sacrificată în vederea binelui întregii societăți, eugenia, ș.a. Aceste acuzații sunt tributare însă unei analize superficiale. O cercetare care păstrează o doză de obiectivitate arată că metoda comparativă aplicată direct între totalitarismul modern și un regim imaginar gândit în urmă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de toată comunitatea, gardienii trebuie să fie pregătiți - literalmente antrenați - pentru a și-o exercita. Nu e vorba de un exercițiu temporar (asemenea stagiului militar), ci de un atrenament permanent - la fel cum permanent este și angajamentul lor în apărarea colectivității. Condiția gardianului nu constă doar în dimensiunea lui războinică, ci și în educația permanentă căreia îi este supus. Menirea acestei educații nu constă în a-i conferi gardianului o serie de cunoștințe cu valoare circumstanțială, ci în a-i furniza
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conștient) de aderare continuă și dinamică la viața socială a grupurilor formale și informale, realizat prin asimilarea de roluri sociale, norme morale, valori cultural-științifice, modele comportamentale. Normele sociale iau, de obicei, forma unor reguli de conduită, recunoscute și acceptate de colectivitățile umane. Norma conține și ideea de sancțiune, în cazul încălcării ei, fiind deci un mecanism de control al comportamentelor individuale în cadrul grupului. Se acordă, prin urmare, calificativul de conduită dezadaptată (sau deviantă) acelei atitudini care se abate de la normele acceptate
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]