1,463 matches
-
el, încă o dată, o sală de muzeu, cu pânzele-nvelite de-o pulbere subțire, iar în adâncul sălii, redus la scară, eu, privind tabloul numit „Oglindire“. Minusculă, în el, o sală de muzeu, cu pânze atârnând de iluzorii fire, și-n colivia sălii, abia vizibil, eu, privind tabloul numit „Oglindire“... Am vrut atunci, de groază, să fug instantaneu din sala cu vechi pânze în lungă adormire. Dar uriaș, în spate, de veghe stam tot eu, privind tabloul numit „Oglindire“! 24 Odată cu apariția
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sine în căutarea necunoscutei, erotismul amestecându-se cu dorul de moarte: "Ești pretutindeni necunoscută;/ ți-aud pașii prin bătaia inimii mele/ trecând prin veghere oriunde./ Ochi limpezi ascultă chipuri nechemate/ de care al tău se ascunde./ Fiecare frunte-i o colivie încuiată". Se produce, de asemenea, o medievalizare a lumii tocmai pentru a-i asigura o încărcătură mitică, sentimentul morții e cel care navighează pe această mare interioară în care erosul și thanatosul se suprapun într-o zbatere a trupului și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
La Ion Caraion, metafora in praesentia are în continuare rolul de a marca ecartul dintre gândirea poetică și locurile comune, dar și de a ridica o barieră între poezia sa și clișeele literare: "ștergem/ grajdul vieții cu singurătate." (Mesagiu pentru colivia poetului). Acestea din urmă sunt puse sub semnul întrebării, instituindu-se un adevărat dialog cu sfera poeticului așa cum o înțelegea literatura precedentă: "Dragostea se-mparte pe gunoi", " Cine se mai culcă azi cu tine,/ Visule, totală pasiune?" (Mesagiu pentru colivia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
colivia poetului). Acestea din urmă sunt puse sub semnul întrebării, instituindu-se un adevărat dialog cu sfera poeticului așa cum o înțelegea literatura precedentă: "Dragostea se-mparte pe gunoi", " Cine se mai culcă azi cu tine,/ Visule, totală pasiune?" (Mesagiu pentru colivia poetului). Mutilarea lumii ca și mutilarea sufletească se insinuează în substanța poemelor nu numai la nivel tematic, ci și în organizarea profundă, versurile sunt sincopate, abrupte în stilul multora dintre cele moderniste, dar anticipând totodată și ruperile de ritm ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Diagramă, 139, 140 Elegie, 138, 139 Filigran romantic, 142 În singurătatea luminii, 147 Înaintea lucrurilor, 142 Jurnal de grupă... dubito, 147, 223 Lucruri în genunchi, 147 Lucrurile de dimineață, 150, 239 Mahalale, 142 Memorie, 149, 150, 203, 215 Mesagiu pentru colivia poetului, 222 Omul profilat pe cer, 141, 142, 196, 239 Oxidare, 141, 149, 158, 218 Pacienți, 137, 138, 148 Panopticum, 212, 225 Partitură, 140, 207, 224 Pasărea urgiei, 139, 141, 224 Trotuarul din memorie, 147, 149, 224 Vizită celestă, 142
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gata oricând să-și ia zborul și să migreze: "frileuse dans son corsage garni de plumes, pareille aux oiseaux émigrants qui ne restent jamais au même endroit" [Maupassant, Notre coeur, p.200]. Pariziana se simte în casa că prinsă în colivie: "Elle lui părut faite exprès pour Sidonie, la vraie cage de cet oiseau au plumage capricieux et voyant" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.153]. Bărbații sunt însă conștienți de faptul că nimic nu o poate reține 115. Se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și de Liszt. Ceaikovski. Patetica. Viorile plâng. Din prima lojă, îl poți auzi pe Vladimir Ziva icnind când dirijează, de parcă ar înghiți începuturi de cuvinte. Ar striga, de-ar putea. Întregul trup se zbate, ca un fluture captiv într-o colivie invizibilă. Zbaterea este însă eliberare; Ziva îl naște pe Ceaikovski, iar spectatorii asistă uluiți la momentul creației. Fermecat de Sibiu Aflat pentru prima oară în România, pianistul și compozitorul Mikhail Petukhov s-a declarat impresionat de Capitala Culturală Europeană, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
temele frecvent întîlnite apare motivul încarcerării, condamnarea nedreaptă: "Pentr-un portofel furat/ șapte ani m-au condamnat/ șapte ani și-o zi în plus/ să n-am dreptul la recurs"66. Sentimentul nevinovăției este asociat cu imaginea păsării închise în colivie și a lanțurilor ruginite, care sugerează trecerea nemiloasă peste cel încarcerat: "Și-am căzut la pușcărie/ ca pasărea, mamă-n colivie/ și-am căzut nevinovat, măi/ ca pasărea-s de supărat, măi/ lanțurile m-au ruginit/ și tăticu', mamă, n-
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
zi în plus/ să n-am dreptul la recurs"66. Sentimentul nevinovăției este asociat cu imaginea păsării închise în colivie și a lanțurilor ruginite, care sugerează trecerea nemiloasă peste cel încarcerat: "Și-am căzut la pușcărie/ ca pasărea, mamă-n colivie/ și-am căzut nevinovat, măi/ ca pasărea-s de supărat, măi/ lanțurile m-au ruginit/ și tăticu', mamă, n-a venit... Șapte lanțuri și-o cătușă/ mă țineau legat de-o ușă/ și de ușă și de pat/ c-așa
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
varza-i de ultimul tip/ doar c-o mînă de nisip... Iar e bine-n pușcărie/ pentru cel care nu știe/ apă este cîtă vreți/ și-n găleți și pe pereți... Iar e bine-n pușcărie/ cum e mierla-n colivie/ pîinea de la ceai se-nmoaie/ și spinarea de bătaie/ Iar e bine-n pușcărie/ în celulă-s frați o mie/ n-ai nevoie nici de bani/ timp de 20 de ani". Iar regimul draconic din unele închisori e atît de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a-i găzdui plantele. Am mai admirat și cele două bufnițe de care avea grijă bătrânul, pe care nu știu prin ce minune le domesticise. Erau cumpărate de la cineva și îi dădeau multe bătăi de cap lui nea Vida. Aveau colivii proprii unde locuiau, dar erau deschise și umblau unde și când vroiau ele. Le cumpăra carne zilnic, dar acest lucru devenise o problemă, pentru că în ultima vreme nu se mai găsea carne. Baciul Gheza le mai procura el cu toată
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
2002, pag. 17 - Catalogul “Salonul Internațional de Artă Naivă”, București, 2001; - Albumul “The International Fair of Visual Arts”, București, 2001, pag. 206; - Catalogul “Saloanele Moldovei”, Iași, 2002; - Catalogul “Salonul Internațional de Pictură 1 Decembrie”, Alba Iulia, 2000, 2002;- M. Vintilă - “Colivia cu naivi”, Ed. InterGraf, Reșița, 2002, pag. 18; - Catalogul “Salonul de Artă Fotografică” Iași, 2002; - “Un salon de toamnă pe măsura anotimpului”, de Magda Olteanu, Ziua de Iași, 4 oct. 1999; - “Succes al plasticienilor ieșeni”, 31 oct., 2001;Monitorul, 20
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
vedem câteva caracteristici specifice ale fiecărei reprezentări. Wireframe: Este primul mod în care s-au reprezentat obiecte în trei dimensiuni. În acest mod, corpul este compus dintr-o sumă de linii, arce și cercuri, ce-l mărginesc. Este practic o colivie, care la rândul ei, nu are proprietăți de masă, dar sugerează bine volumul. Această reprezentare rămâne la stadiul de sugestie a realității 3D, deoarece proprietățile corpurilor astfel definite nu respectă legile fizicii (pot ocupa același volum fără să se deranjeze
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Antonela Burciu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92825]
-
dna Marina Constantinoiu și dl Marius Tucă, nu atât pentru libertatea totală pe care mi-o asigură Jurnalul Național de a bate câmpii după cum mă taie capul (spre durerea lor de cap), cât pentru răbdarea de a mă readuce în colivia de mărăcini incandescenți a editorialului de vineri, de fiecare dată după ce îi anunț: Gata. Am obosit. Mi-e lehamite”. Dorin Tudoran Washington, ianuarie 2006 I. ȘAH LA ORGOLIU „Mă consider deja mort, fiindcă nu mai sunt gata să mor pentru
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
puțin la prima vedere... Drept în față, câteva scaune, vechi și ele, în jurul unei mese murdare și probabil cu aceeași vechime. * * * Măsuța, așezată la poalele unui stativ de metal, cam la 180 cm înălțime și pe ea se află o colivie din lemn lăcuit ce ține captiv un televizor parțial color, vechi și acesta, de pe la începutul anilor '90. Marca spune totul despre acest aparat. Aici, pacienții privesc în fiecare seară la tvr.1 câte un program idiot recepționat de o ,,antenă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
timp nedefinită. Sunt mulți cei care stau ca mieii la tăiere. Simt, dar merg în acest ,,șir indian’’ fără de sfârșit! Aici, fiecare om e tratat de toate bolile pământului...! ,, Panaceul universale...’’, cum spunea Marian... Mergem la masă și revenim în colivii... Ne așteaptă asistentele cu pastile, cu ușile deschise. La internare, o infirmieră mi-a zis:...,,și crezi că dacă mori aici, interesează pe cineva că ai murit...?’’ E cât se poate de reală și de incredibilă această replică. * * * Zona unde
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
întregi ori pe jumătate fumate cu multe ore în urmă. Fumau uneori și noaptea, în holul mic de la intrarea în clădire. Fălcile le erau încleștate de vremea de afară.) Așa, pe tăcute, făceam ,,filosofia chibritului'' pasărea poate fi închisă în colivie dar zborul ei rămâne liber; zborul e intrinsec libertății și vice - versa. Chiar dacă aripile îi sunt frânte, simbolul libertății rămâne același! * * * Ședința ad-hoc s-a ținut chiar înainte de intrarea la masă, s-a deschis cu preludiul unei stratageme gândită pentru ca
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mei că e adevărat... Într-adevăr, grija cu care fusese mobilată odaia era eviden tă și Adelheid ar fi putut trage concluzii foarte mulțumitoare. Dar fata era Îngrijorată și tristă. Se gândi că de acum Înainte va trăi Într-o colivie, aurită, ce-i drept, dar tot colivie, și ochii i se umplură de lacrimi amintindu-și cicăleala doamnei Rishawa, zâmbetul părintelui Anselm și mormăielile pline de mândrie ale bătrânului ministerial atunci când o privea la vânătoare cum se ținea dreaptă pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu care fusese mobilată odaia era eviden tă și Adelheid ar fi putut trage concluzii foarte mulțumitoare. Dar fata era Îngrijorată și tristă. Se gândi că de acum Înainte va trăi Într-o colivie, aurită, ce-i drept, dar tot colivie, și ochii i se umplură de lacrimi amintindu-și cicăleala doamnei Rishawa, zâmbetul părintelui Anselm și mormăielile pline de mândrie ale bătrânului ministerial atunci când o privea la vânătoare cum se ținea dreaptă pe cal, purtând pe mănușa dreaptă șoimul, cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ucis după aceea. Fugim toți trei, nimeni n-o să bage de seamă... continuă el. Oamenii o să lupte mai de parte, o să țină piept atacului. Câteva ore tot o să-i ia lui Conrad să intre În cetate. și atunci va găsi colivia goală, pă sările vor fi zburat... O să fim deja departe, luăm cai de la mânăstire, superiorul mi-e prieten. Până prinde de veste bles tematul de Zähringer, am ajuns de mult la Curtea im pe rială. Împăratul o să se prefacă În fața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chinuie și torturează animalele pentru plăcerea sa personală și egoistă. este o satisfacție cu repercusiuni nefaste atât asupra stării de sănătate, cât și asupra longevității pensionarilor de după gratii, fie păsări ori animale: "Eu bomboane nu mănânc Nici cafea cu lapte Colivia descuiați Ca să zbor departe." (Cântec de grădiniță) Copiii și tinerii, oamenii în general, au un sentiment de plăcere, se bucură privind locatarul încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia. (David 102) Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a răspunde la o întrebare așa simplă prin da sau nu? Dorința pură ne încurajează la un răspuns afirmativ, dar ne trage în jos existența materială, condiționările multiple (familie, școală, societate, naționalitate, religie...), practic, gardianul care nu ne lasă liberi, colivia aurită în care ne complacem și care ne frânge zborul. Libertatea este atât de aproape de noi, atât de accesibilă încât, în orbirea noastră, nu vedem dincolo de gratiile coliviei când, o singură și fugară ocheadă ar fi suficientă să ne lumineze
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
familie, școală, societate, naționalitate, religie...), practic, gardianul care nu ne lasă liberi, colivia aurită în care ne complacem și care ne frânge zborul. Libertatea este atât de aproape de noi, atât de accesibilă încât, în orbirea noastră, nu vedem dincolo de gratiile coliviei când, o singură și fugară ocheadă ar fi suficientă să ne lumineze interiorul, adică esența de care vorbim, Spiritul, și să pășim astfel mereu pe aceeași planetă dar, totuși, alta... Oare să ne aducă mai multă satisfacție o viață trăită
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
clipele să pară o eternitate. — Și cum de nu v-ați căsătorit cu ea, domnule Vasile ? — Să mă căsătoresc cu dânsa ? l-a bufnit pe Cristi râsul. Tu te auzi ce spui ? Să închizi o astfel de zeiță într-o colivie și să nu o lași să zboare ? Cum să mă gândesc la un așa lucru necugetat ? Iubirea Zarazei era, este, de fapt, atât de puternică, încât te-ar omorî dacă ar dura mai mult de câteva zile, momente pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]