1,437 matches
-
a povestit că visa, că vedea niște lucruri extraordinar de frumoase. Am trăit atunci câteva zile de cumplită incertitudine. Am postit, m-am și rugat? Nu mai țin minte, nu cred. Practicam, în schimb, un fel de exerciții bizare, de colosală încordare a voinței și a întregului corp, ca s-o „ajut” pe Doina. Și poate chiar am ajutat-o. Mă văd în una din serile acelui scurt, dar teribil interval, pe la nouă - mă întorceam de la redacție, se întunecase -, pe stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-și prelungească șederea. Această înfrigurată „numărătoare inversă”, incompatibilă până la absurd cu psihologia unui turist din cale-afară de norocos, aflat peste mări și țări, în locuri în care nici nu visa să ajungă vreodată, nu mă împiedica, firește, să acumulez, vrând-nevrând, colosale impresii (nu de natură politică, desigur). În Cuba am avut, de pildă, revelația rolului extraordinar pe care Spania imperială l-a jucat în istoria omenirii. Fără această călătorie nu aș fi avut vreodată temeritatea de a scrie și a publica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să iasă cât mai repede afară, în stradă, la aer, ca să se „răcorească”, s-a încălțat, orbit de furie cum era, anapoda, vârându-și piciorul drept în gheata stângă și viceversa! Ce colosală, antologică eroare de recepție! L-am respectat ca pe puțini alții și am ținut la Ion Caraion, un om care a suferit mult, care a fost nu numai închis, ci și condamnat la moarte, un om, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totuși unele momente în care nu au încredere nici măcar în noi! * Puterea lucrurilor-prietene, strâns legate de noi, de a ne evoca, mai cutremurător decât ar fi făcut-o însuși Cicero: ghetuțele lui Iliușa, în care i s-a refugiat amintirea colosală... Până și cele mai mărunte, mai umile, mai insignifiante dintre ele dispun de o parte din această putere: simpaticele cocoloașe multicolore confecționate de tata din resturi altfel nefolositoare de săpun. Nu din spirit de economie, ci din spirit gospodăresc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de pomină e mărturisirea făcută la mijlocul „studiului” distrugător despre Arghezi : „...poeziile lui Arghezi au reînceput să-mi pară neînchipuit de frumoase. Dar nu se mai putea face nimic, scrisesem jumătate de studiu”. Și așa mai departe, totul într-o bășcălie colosală. Cu toate acestea, în subsidiar și în detalii, observațiile strict critice sunt cel mai adesea inedite, pertinente și acute. Așa de pildă, à propos de Patul lui Procust și de presupusul proustianism al lui Camil Petrescu (pe care cu drept
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
decât sub specia farsei. Dincolo de circul acesta, rămâne ceea ce Lovinescu numea „sentimentul labilității universale”. După câteva milenii, egale în definitiv cu o clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui o autoritate ce impunea. Imensa Alexandru Paleologu 122 lui știință și covârșitoarea însemnătate a operei lui, recunoscută peste hotare, nu mai puțin și demnitatea lui sacerdotală, îl scoteau din cotidianul societății. Trebuie să mărturisesc că, cu toată admirația pentru colosala lui faptă culturală care e traducerea Filocaliei, aveam anumite rezerve față de puțin eleganta polemică pe care o avusese cu Blaga. E adevărat că pozițiile declarate ale lui Blaga față de creștinism ca fenomen istoricește epuizat, precum și panteismul lui, nu puteau fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nedorit și de necăutat, dar extraordinară și care constituie (de necăutat în forma ei pură), în forma ei artistică, latura comică, pe care o căutăm, care ne distrează, ne amuză. Dar fenomenul există virtualmente acolo, cu această putere, cu această colosală potențialitate. Asta mi se pare că trebuie subliniat în ce privește marea artă comică și, în speță, la Caragiale. Această putere colosală pe care o are revelația abisalității și luciditatea cu care această abisalitate este surprinsă. Acuma, e adevărat că mai recentele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
comică, pe care o căutăm, care ne distrează, ne amuză. Dar fenomenul există virtualmente acolo, cu această putere, cu această colosală potențialitate. Asta mi se pare că trebuie subliniat în ce privește marea artă comică și, în speță, la Caragiale. Această putere colosală pe care o are revelația abisalității și luciditatea cu care această abisalitate este surprinsă. Acuma, e adevărat că mai recentele comentarii despre Caragiale, respectiv cartea lui Elvin, a lui I. Constantinescu, a lui Al. Călinescu, comentariile mai lungi, interesante, pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a Sonetelor, o sfidătoare rivalitate cu divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale lui Shakespeare, deși au, în adevăr, forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei. Poetul își arogă o colosală, orgolioasă conștiință de sine, cu ilimitate puteri transfiguratoare și cu o tot atât de uriașă putere a umilinței și autoflagelării. Erotica lui atinge cosmogeneza, fără a pierde nici o clipă concretul carnal. Doctorul Voiculescu restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Pe scări la bibliotecă cresc ierburi . Este Închisa din 1952 tot pentru reparații. Visul românilor de a avea și ei un loc sub soare s-a spulberat . Dacă se Împlinea În felul cum se proiectase În 1913 era o operă colosală de pacificare a balcanilor de un real umanism față de aromâni. 2000 Agenda activităților 7.I Reuniunea Colegiului: aprecierea acțiunilor din anul 1999 și proiectul principalelor activități În 2000 22.I Împreună cu Fundația „Ștefan cel Mare” simpozion la Pașcani„Unirea Principatelor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
prețul lemnului, apoi despre o nuntă, unde vor fi nași două perechi de localnici care au o avere uriașă. "Mari tâlhari...", spune cineva, admirativ, "mari de tot...", repetă altul, cu respect sincer. * De câțiva ani berea a luat proporții cantitative colosale. Probabil că se impune revizuirea hărților, fiindcă trebuie trecut în atlas uriașul ocean de bere care se tot extinde spre toate punctele cardinale. Acest ocean se îmbuteliază în milioane de sticle conținând fiecare câte o "berică". Fenomenul extinderii consumului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să dispară linia de demarcație între învingători și învinși, iar statele să fie așezate pe picior de egalitate". Acesta era sensul declarației domnului Nitti. Altfel spus, Germania trebuia să vină să se așeze alături de celelalte puteri și state aliate... O colosală greșeală. Stupoare generală urmată într-o clipă de o reacție mută, dar vizibilă, în sînul delegației franceze. Millerand se întoarse către Barrère, cu ochii mari, ca și cum ar fi spus: Dumneavoastră, ambasadorul Franței, nu ați presimțit nimic despre această lovitură de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un moment dat, ca personaj din Vecernia, cum sugerează acest pasaj din "New York-ul mă salută": "Ce solitudine imensă! Este adevărat (dar acest lucru accentuează cu atât mai mult melancolia orizontală) că în centrul geometric al câmpului, la o înălțime colosală, se ridică două siluete neliniștite și bine-cunoscute, în maniera statuilor antice, reprezentând cuplul tragic din Vecernia lui Millet. Silueta bărbatului este chiar a mea: eu sunt reprezentat orb, gura aurită este plină de excremente, am doi sâni frumoși de femeie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și liceul (la "Gheorghe Lazăr"), unde are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. Tăușan, Hildebrand Frollo, poet și traducător din Catul. Referitor la anii copilăriei și adolescenței sale, G. Călinescu notează: "Casa din Botoșani, unde am copilărit, mi se părea colosală (și probabil era modestă), treptele peronului imense ca ale bisericii Sfântul Petru ă...î. Exemplificarea lui Condillac cu trandafirul ca primă percepție îmi vine în minte când mă gândesc la suavitatea care mă umplea luând în mână și mirosind un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ștefan cel Mare e tot atât de puțin istoric ca și Goffredo în Gerusalemme liberata. Scenele de război sunt văzute într-un spirit cu totul mitic. La Catelina lângă Cotnar sunt mari fortificații, înainte de luptă oastea stă la liturghie în jurul unei cruci colosale. În fine, în fața lui Ștefan cel Mare se aduc daruri cu învederat aspect de Renaștere, diademe de aur, ulcioare de bronz, lacrimatorii, monede cu efigiile împăraților Tauridei. În Bogdan-voievod, nuvelă fantezistă, se dă la Hîrlău o luptă de stil cavaleresc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și în definitiv de ordin secundar. Remarcabilă e la un moment dat, când Mihnea bea dintr-o hârcă, o mișcare haotică, o sarabandă de duhuri, adică o "danse macabre", notată cu mare simț al sonurilor hîrjiite și repezi, al dinamicei colosale și noroase. Baba deschide seria blestemelor în poezia noastră: "Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadavru și-n visu-ți să-l vezi! Să strângi tu în mînă-ți tot mâini diafane, Și orice ți-or spune
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
STAMATI Poezia basarabeanului Costache Stamati (1786-1869) este impregnată de accente byroniene, prin poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în direcția viziunii macabre și a umorului de colori. Umbra hatmanului Arbore, apărând străjerului, este colosală, monstruos gotică în felul hugolian: Cântând oșteanu aceste, pare că au fulgerat! Deci el tace și să uită și vede jos lângă sine Că un nour să lăsară de rază încongiurat, În care sta în picioare un voievod vechi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu șapte rânduri și cu șapte galerii, Unde ard în casolete flori de plantă-aromatică. Mai departe, în Legende, prinzând cu ușurință maniera lui V. Hugo, fără a pătrunde în subtilitățile ei, Alecsandri trece de la porcelana fină la fantasticul monstruos și colosal. Eroicul acestor lungi narațiuni puternic oratorice, presărate cu liste lungi de nume proprii cărora le lipsește rezonanța orchestrală, este cam fanfaron și sadic. Dar se întîlnesc fragmente remarcabile. Iată o pădure crispată, dementă: În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
savant al cuvântului. Dar opera hasdeană rămâne mai ales ca literatură a imaginației științifice, ca roman al senzației investigative. Hasdeu e talmudist în chipul cel mai învederat, extractor al esenței a cincea, interpretator al documentelor în sens hieroglific, pe plan colosal. Istoria critică a românilor dă în ordinea intelectului aceleași emoții epice ca și Contele de Monte-Cristo. Gândirea lui Hasdeu nu merită să fie neglijată, cu tot diletantismul ei. Pozitivist, transformist, el admite și o selecție providențială pe lângă cea naturală. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sfâșie inima..." Totuși, un instinct formal, o intuiție a fenomenalității estetice există embrionar: "Închipuie-ți la Roma o piață imensă, rotundă, de ambe părți încercuită de portice gigantice, suportate de patru sute de coloane maiestoase și supramuntate cu două sute de statui colosale"; "Pe Tamisa proprie ca prin o pădure de catarte și cămine fumegânde, înaintarăm cu mare precauție". La Boulogne vede "fosforescența lichidă", cimitirele îi dau calmări meditative (" Îmi place a petrece între morminte"). În general însă, despre aspectul monumental complexiv al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o simplă inspecție ideală de-a lungul indi vidului metafizic Zoroastru-Dan-Dionis- 8 . Dealtfel luna este edenul lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu și de colosalul geologic. Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlete în râuri se năruie, cad. Natura se găsește la Eminescu într-un chip elementar, având ca notă dominantă cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție colosală. Omul e anulat și zdrobit de foirea fluturilor și izbucnirea ierbii. Efectul euforic al germinației universale este jalea. Toate poeziile lui Eminescu exprimă încetarea rezistenței individuale, pasul lunatec către lac și codru: Prin a ramurilor mreajă Sună jalnic în urechi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de bord ștrengăresc și melancolic, Virgil Gheorghiu, instrumentist, imita fraza muzicală cu cesuri la distanțe inegale și reveniri de teme, făcîndu-se interesant în strofe de declamație shakespeariene: Deșertul solitudinei atente Din oaza unor visuri vegetale Îmi urcă-n ceruri negre, colosale Ferigi de mari tristeți arborescente. Hamletismul sistematic îl profeseză, cu efecte grațioase dar cu primejdia facticelui, Emil Botta: Iată ora metamorfozelor: voi îmbrăca minunatele straie. Rânjiți, colegii mei, cu dinții voștri albi când copacii mi-o spune Majestate! Ștefan Stănescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]