KorAP: Find »[drukola/base=comă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...207 >

5,159 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

Acum știu, chiar În condițiile astea... E Ambrogio, meșterul din Como. — Un magister cum macinis? Dante privi În jur. Proiectul de restaurare a bisericii trebuie să fi fost Într-adevăr ambițios, dacă se gândiseră să apeleze la un meșter din Como. Se Încruntă, preocupat. Era un fapt cu totul și cu totul neașteptat și sosea Într-un moment cum nu se putea mai prost. Peste toate tensiunile care zguduiau Florența, acum mai venise și moartea unui membru al celei mai Însemnate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
vrut să și-o revendice, cu mândrie, pentru eternitate. Simțea că trebuie să fi existat o legătură Între figura reprezentată pe perete și grozăvenia acelei crime. — Ai fost omorât sub mozaic nu dintr-o Întâmplare, șopti la urechea maestrului din Como. Trebuie să fie aici ceva legat de uciderea ta. Bargello Încerca să deslușească acele cuvinte șoptite. În jurul colosului, o mare porțiune de perete fusese deja pregătită pentru continuarea lucrului. Mozaicul ar fi trebuit să fie cu mult mai larg, odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
pentru știință. La Roma a dat deja impulsul pentru Sapientia, cea dintâi universitate a Învățaților din Urbe. — Bonifaciu e În spatele Studium-ului? Întrebă Dante alarmat. Cine a fost angajat ca mozaicar? — Această sarcină i-a fost Încredințată lui Ambrogio, meșter din Como, care locuiește la călugării de la Santa Croce. — Cine plătește lucrările? — Nu Comuna... Cred că, nemijlocit, colegiul Studium-ului. — Care va să zică, membrii colegiului didactic au atâția bani? Secretarul ridică din umeri. — Unii dintre ei sunt celebri În breasla lor... Poate că de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
una din multele disperate care se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau și bolgiile infernului. Soarta pentru un bănuț... La naiba! În sfârșit, izbuti să ajungă până la Santa Croce. Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când Îl văzu că sosește. Nici când află de moartea oaspetelui său nu păru prea tulburat. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
de sarturi, ca și când Ambrogio ar fi voit să indice posibilitatea sa reală de manevră. Era absurd. O glumă. Dar pentru ce să se slujească de un material atât de prețios ca pergamentul? Și apoi, nu auzise niciodată că cetățenii orașului Como ar fi fost interesați de construcțiile navale. Erau arhitecți și meșteri pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru toate construcțiile sale din Florența. Mai exista un amănunt, observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
făcut efectul scontat. — Pe deplin, și Îți mulțumesc Încă o dată pentru asta. A avut același efect și asupra celorlalți care s-au folosit de el? — Ce vrei să spui? Întrebă Teofilo, dintr-o dată circumspect Îndărătul cordialității sale. — Ambrogio, meșterul din Como. Nu a recurs și dânsul la licoare? Spițerul lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. Da, firește, zise el apoi, ca și când ceva i-ar fi revenit În amintire. — Era și dânsul afectat de o durere insuportabilă? Întrebă Dante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
neterminat. — E vorba de un simbol chiar prea transparent, conchise el. — Lucrarea nu era o simplă transpunere a acestui episod printr-un joc de culori și de linii. În spatele acestor lucruri era o idee mai complexă, pe care meșterul din Como Încerca să o vizualizeze prin arta sa. — Așadar, și dumneata crezi că pentru asta a fost ucis? Oare nu-i așa? Dante ridică din umeri, fără să răspundă imediat. Augustino părea să se aștepte ca el să mai spună ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Ambrogio, În afară de faptul că fusese un mare artist. Cine Îl putea cunoaște mai bine decât un tovarăș de breaslă? Figura Înaltă, cu trăsături cabaline a lui Iacopo Torriti Îi reveni În minte. Era singurul care Îl cunoscuse pe meșterul din Como Înainte de sosirea acestuia la Florența. Ori, cel puțin, așa părea. Arhitectul era la lucru, pe marele șantier al noii catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care o umpluseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
aflu ceva mai mult despre meșterul asasinat. Cred că dumneata ești cel care Îl cunoștea cel mai bine, dintre toți membrii Studium-ului. Iacopo ridică din umeri. — Desigur, meșterul Ambrogio aparținea aceleiași bresle ca și mine. Deși corporația lui, Arta din Como, e prea puțin Înclinată să fraternizeze cu cei ce nu sunt Înscriși În ea. Oricum, atâta timp cât am Împărțit șantierul la Roma, am fost adesea vecini. Dar nu eram prieteni, dacă asta vrei să afli. Și apoi, n-a durat mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
face loc unei Încărcături de cărămizi trasă În sus de un braț mobil legat de o contragreutate. Atenția Îi fu atrasă de mașină, o simplă pârghie a lui Arhimede, realizată Însă la o scară gigantescă. Una din specialitățile celor din Como. — Aveți multe pe aici, după câte văd. — Întocmai. Sunt Însuși sufletul marilor construcții. Poetul privi În jur. Din vechea biserică Santa Reparata nu mai rămăseseră decât urmele zidurilor exterioare, care urmau să dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
La căderea cetății, am fugit odată cu el, iar când am ajuns În Italia papa Bonifaciu a binevoit să se slujească de puțina mea Învățătură pentru mărirea Bisericii. — L-ai cunoscut pe Ambrogio, pe timpul cât ai locuit la Roma? — Meșterul din Como? Da, dar nu eram intimi. Era angajat pentru nu știu ce lucrări În bazilică. Cred că l-am Întâlnit de câteva ori, când mă plimbam prin claustru. Rostise ultima frază pe un ton indiferent, parcă voind să sublinieze superficialitatea acelei cunoștințe. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe neliniștitoare, rituri Îndeajuns de ignobile Încât să nu poată fi celebrate la lumina zilei. Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur că misteriosul vizitator fugise pe acolo. Dar era prea târziu ca să-l mai urmărească. Tocmai se pregătea să facă cale Întoarsă când băgă de seamă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Înșelătorie. Poate că omul Îi istorisea povestea aceea pentru a-i hrăni fantezia. Poate că nu existase nici o ceremonie, iar meșterul fusese asasinat pur și simplu de unul din falșii leproși, care ieșise din cavernă ca să-l jefuiască. Meșterii din Como erau renumiți În toată Europa și se știa prea bine cât de bine erau remunerați. Nici măcar Giotto nu primise niciodată o răsplată atât de mare pentru opera sa. Poate că Giannetto Însuși, cu aerul său În aparență inofensiv, Își ascundea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
crimă, o forță sufletească la fel de mare te poate opri. Dacă așa stau lucrurile, atunci Ambrogio a fost ucis fie de o ființă slabă, fie dintr-o cauză foarte puternică. — Cred că așa e. — Cum ai socoti ipoteza că meșterul din Como ar fi fost asasinat de tovarășii săi de breaslă? — Care să fi fost cauza? — Una foarte puternică, fără Îndoială. Mândria artei lor, de care meșterul voia să-și râdă. Ai văzut mozaicul și cele cinci părți ale sale, În valoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
spunând pe Augustino. Dante se scutură. — Mă gândeam la subiectul mozaicului. La alegoria aceea inexplicabilă. — Mda, cu adevărat ciudată. O inspirație biblică. Și cu atât mai stranie dacă e să ne gândim la meșterul Ambrogio, interveni Antonio. — De ce? — Maestrul din Como nu excela, cu siguranță, În religiozitate. L-aș fi Încadrat mai curând În școala lui Epicur. Pasămite, plăcerile lui Eros nu Îi repugnau. Avea mereu pe buze un nume femeiesc... — Ce nume? Celălalt șovăi o clipă, Înainte să răspundă. Părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
părea un negustor șiret, gata să vândă și să cumpere. De ce ar trebui să se teamă Sfânta Biserică de moartea unui biet artizan? Sau de viața lui? Nu un simplu artizan, ci un mare maestru al artelor. Un meșter din Como. Pe deasupra, de credință ghibelină. Cardinalul Își păstră atitudinea indiferentă. Lui Dante Îi reveni În minte contractul pentru lucrările din mânăstirea San Paolo pe care Îl găsise În chilia mortului. — Omul lucrase și pentru Bonifaciu, la Roma. — Și ce-i cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
crezi că ar putea fi acest adevăr așa de neplăcut Bisericii? Ochii legatului pontifical se reduseseră la o fisură. — Ați vrea să susțineți că nu știți? — Care e acest adevăr, messer Alighieri? Ce ar fi vrut să reprezinte meșterul din Como? repetă celălalt, de acum cu ochii complet Închiși și cu fața brobonită de sudoare. Dante mai lăsă o clipă să se scurgă Înainte să răspundă. — Este posibil să fi avut intenția de a fixa În piatră un simbol al familiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta negase totul. Dar faptul că ajunsese la Florența imediat după sosirea meșterului din Como putea fi, Într-adevăr, o simplă coincidență? Poate că Ambrogio, fugind de la Roma, lăsase În acest oraș o urmă a intențiilor sale, iar acea urmă fusese găsită de oamenii papei, ca niște lipitori În căutare de sânge. Dante umbla căutând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
predică de-a lui, În biserica celor Patruzeci de Mucenici? Te asigur că sunt emoționante. Meșterul Ambrogio era și dânsul fascinat de ele. I-am văzut deseori Împreună, adânciți Într-o conversație aprinsă. Căpitanul zâmbi. — Poate că omul nostru din Como era un credincios. Cetatea voastră pare să atragă sufletele cuvioase, precum Angiolieri. Rostise ultimele cuvinte cu un sarcasm evident. — Mda, messer Cecco, zise Încet priorul. Un poet bizar și un om deopotrivă de original, nu găsești? — Cu siguranță, dar poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
expresia dintr-o dată. — Natură... criminală? Ce vrei să spui, priorule? Poetul observă cu satisfacție că, În sfârșit, Domenico Îi pronunțase titlul cu deferența de rigoare. — Ai auzit cu siguranță de uciderea În orașul nostru a unui meșter din breasla de la Como. Comuna m-a Însărcinat să caut vinovatul. — Și aveți de gând să Îl căutați aici? bâigui cămătarul pălind. — Oriunde s-ar putea ascunde. Dar acum altceva vreau să aflu. Ce afaceri a venit să trateze cu dumneata messer Veniero, cetățean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite Într-o biserică? Îi reveniră În minte vorbele lui Veniero, convins că și meșterul din Como căzuse În acea capcană. Dacă, Într-adevăr, Ambrogio Împărtășea această perversiune, poate că cele cinci vârste ale unei lumi părăsite de Dumnezeu voise el să le reprezinte. Care alții, dintre membrii celui de Al Treilea Cer, l-ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
de pe uscat. Straniu: un om al uscatului călăuzit de un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele și sub chilă? Îl Întrebă. Marinarul se opri dintr-o dată, fixându-l. Își retrăsese mâna și nu Îl mai susținea. Dante fu cuprins de o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe de brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda, În afara zidurilor? Celălalt izbucni În plâns, dând În sfârșit un semn de viață. — Ar trebui să mă Întrebi mai degrabă dacă eu l-am asasinat pe meșterul din Como. Iar dacă mi-ai pune și această a doua Întrebare, ți-aș da două răspunsuri: sic et non, ca În controversele deștepților din Cerul al Treilea. Nu, nu l-am omorât pe mozaicar. Da, știu biserica. Dar o știe multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
se ascunsese Într-o pădure de simboluri. Totul Începuse cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri. În mintea poetului, Însă, pentru o clipă se Înfățișă ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur, aceasta Îi dezmințea toate convingerile. De fapt, așa cum Învață Filosoful, orice eveniment e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
logică necesară și că, prin urmare, primul act de violență era la originea celui următor, și așa mai departe, Într-o Înlănțuire cumplită. Dacă, Însă, vinovatul ar fi avut ca scop principal moartea lui Teofilo, sfârșitul Înfiorător al meșterului din Como putea fi doar un prolog tragic, o punere În scenă pentru a-i conduce pe toți pe o pistă falsă. Până În acel moment, căutase o rațiune pentru moartea lui Ambrogio. Dar acum, când și spițerul fusese ucis, va fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]