3,155 matches
-
Durerea celor depărtați mie este o suferință pe care, ca om, eu o știu, o resimt și care mă obligă la reflecție. Eu am față de această durere o atitudine de Înțelegere, de compasiune, dar nu am aceeași participare emoțional-afectivă, aceeași compasiune, ca față de durerea celor care-mi sunt direct apropiați. Este o solidaritate morală umană, o Înțelegere, dar nu mai mult. dă Durerea lumii are În cazul acesta o semnificație fatidică. Ea mă depășește. Este suprapersonală. Eu o văd, o știu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
catharice a unei dureri sau suferințe. Nuanțele râsului sunt legate de plăcere, bucurie, dar și de dorința de a ironiza, de a ridiculiza. Râsul este contagios, pe când plânsul este singular. El atrage atenția dar nu este contagios. Cel mult trezește compasiune, dorința de a căuta să-l Înțelegem și să-l ajutăm pe cel aflat În impas. Plânsul este Întotdeauna sincer și spontan, fiind mai greu de stăpânit, pe când râsul poate fi controlat voluntar. 2. Disperarea Este un sentiment vital, datorat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unei persoane. Cel care plânge este singur cu durerea, necazul, suferința sa. Plânsul colectiv are altă semnificație decât plânsul unei persoane singure. În plus, cel care plânge o face arareori public. El plânge „În sine”; dacă o face public produce compasiune, Însă nimeni nu va plânge alături de el. Plânsul este individual, așa cum râsul este contagios și colectiv. Râsul are și o funcție emoțional-socială raportată la ironie, pe când plânsul este o descărcare emoțională individuală. b. Euforia Euforia este starea de plăcere zgomotoasă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
probabil, prin atitudinile acestuia mă determin pe mine Însumi, care sunt privit la rândul meu”. Faptul că și eu sunt privit de celălalt stabilește o prezență comună, dar și sentimente interioare de ordin moral: milă, rușine, teamă, neliniște, Încredere, ajutor, compasiune, ură, repulsie etc. Faptul de „a-fi-privit” mă face, În mod firesc, să mă Întreb: cum sunt Eu văzut de alții? Această Întrebare Îmi stârnește atât o curiozitate, cât și o neliniște interioară. Aici trebuie făcută diferența dintre două atitudini, și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai profunde analize pe care le-a produs ideologia pașoptistă asupra cauzelor economice, sociale și politice care au generat revoluția de la 1848. Radicalismul gânditorului social atinge în aceste studii nivelul maxim. Evidența faptelor și a argumentelor ține locul declarațiilor de compasiune sau ură. Scrisul lui B. a devenit foarte matur, echilibrat și sigur. Au dispărut aproape cu totul accentele excesiv retorice, prezente în unele studii anterioare. Ca și în articolele scrise în zilele revoluției, B. posedă arta de a transmite cu
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
rămâne gravidă. Află în cele din urmă că accidentul avut la vârsta de doisprezece ani i-a afectat aparatul reproducător, fiind în imposibilitatea de a mai rămâne gravidă. Vine acasă și relatează soțului cele aflate, așteptând din partea acestuia înțelegere și compasiune: „Am venit acasă, i-am povestit sperând că mă va înțelege... m-am înșelat... de câte ori venea acasă beat și asta din ce în ce mai des, mă lua la bătaie, mă amenința, umbla după femei spunând că nu sunt capabilă să-i fac un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Mâna caldă îmi întoarse leneș capul de la fereastră și o voce suavă îmi șopti în ureche: Deschide ochii! Era Ana, dulcea mea Ana. Părea atât de frumoasă în lumina tânără a dimineții... Ochii îi păreau oceane de liniște și de compasiune, iar obrazul îi era alb ca o petală de trandafir. Părul i se revărsa pe umerii ei suavi și dulci și era incredibil de minunată. Totuși, în ciuda frumuseții sale răpitoare, ceva nu era în regulă. Ai plecat azi-dimineață înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mormăie nemulțumit, dar nu spune nimic. Nefericitul înfricoșat tremură scuturat de un spasm necon trolat. Rufus dă să-l bată liniștitor cu palma pe spate. O retrage ca fript, când îl aude gemând. — Tot te mai doare? întreabă plin de compasiune. — Da’ ce-a pățit? se interesează Pusio. — Este un laș! strigă disprețuitor colegul lui. I-e frică să lupte și lanistul a pus biciul pe el. — Nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala! intervine cu auto ritate Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
satisfacție al lui Ganymedes. — La mare ananghie trebuie să fi fost, dacă i-ai jurat lui Vit te lius ca la un simplu cuvânt de-al lui să suferi, fără să cârtești, focul, bătaia, chiar și moartea. Nici milă, nici compasiune în glasul său. Hohotește mai departe de unul singur: — Vezi c am avut dreptate să-mi cumpăr doar două cupe de argint și un dulap din banii câștigați? Către Pusio: — Mi-am atârnat pe el trofeele primite... Scutură apoi puternic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o spun numai, dar știu că e adevărat. Mai știu și că, în ciuda faptului că unii oameni, puțini, au văzut dincolo de asta și au fost amabili cu mine - oameni ca Geraldine și Ben - celor mai mulți dintre cunoscuți le-am inspirat doar compasiune. Deși mă uit în oglindă și nu mă recunosc, e ciudat, dar și asta pare un joc. Îmi pare că nu e nimic real, că mă joc de-a a fi slabă și că la un anumit moment o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întrebându-se de ce naiba e Jenny așa de posacă. ― Bună, Jenny, i-am spus când am trecut pe lângă ea în hol. Jenny m-a ignorat. ― Jenny? Gata. Nu mai accept porcăria asta, și am terminat-o de mult sentimentul de compasiune. Mă rog, de fapt din dimineața asta. Jenny s-a întors cu un oftat. ― Ce e? făcu Jenny, părând plictisită. ― Care e de fapt problema ta? Îmi ajunsese, și eram hotărâtă să n-o las să scape de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dezamăgită a unchiului. Ar fi bine să-l domolești și pe bătrân, deși n-o să-ți fie ușor pentru că bătrânii nu pot nici în ruptul capului să înțeleagă schimbările ce se petrec în lume. Seniorul Ishida se uită cu sinceră compasiune la samuraiul care stătea cu capul plecat: — Să știi că Sfatul Bătrânilor nu cere numai familiei tale să se lase păgubașă. Mulți dintre cei cu ranguri de ostaș au cerut și ei să li se dea înapoi pământurile de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că o să fie de acord, odată ce-o să-și revină și Cayetano ca să poată asculta. — E puțin nebună? Întrebă cel slab. — Cine să fie? — Sora. — Nu, spuse domnul Frazer. E o femeie de treabă, foarte inteligentă și capabilă de multă compasiune. — N-am Încredere În preoți, călugări și surori, spuse cel slab. — A avut niște experiențe mai urâte când era mic, spuse cel scund. — Am fost paracliser, spuse slabul cu mândrie. Da’ acum nu mai cred În nimic. Nici la slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le înlătură, ca să poată beneficia plantele cultivate, de hrană și aer. Cred că a sosit momentul ca omul să facă ordine și să înlăture „buruienele” inutile, care consumă din oxigenul și hrana lui, amenințându-i existența. Acum este la modă compasiunea pentru animale, în timp ce unii oameni, din stadiu de copil, sunt ignorați și abandonați de societate. Din aceștia, unii ar putea deveni infractori, care să facă imposibilă și viața celorlalți. Ar trebui acordat dreptul omului, din stadiu de copil, tuturor oamenilor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
foarte frumoasă, gura și nasul reparate, fără cicatrice. O văd În fiecare an. Mă strigă mereu „tușa“ În japoneză. Părinții Îmi spun mereu că sunt un om bun. Dar faptul că a trebuit să renunți la ea... zise Marlena cu compasiune. —Eu gândesc așa: prima ei mamă și-a făcut datoria. Eu, mama ei Între, mi-am făcut datoria. Cuplul japonez, și ei și-au făcut datoria. Într-o zi, fetița va crește și-și va face și ea datoria. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pot. Biata miss Birmania, fostă regină a frumuseții, ar mai putea fi superbă și azi dacă nu ar avea membrele descărnate, un ochi lipsă și dacă nu ar mărunți din buze aceleași vorbe fără rost. Desigur, cu toții suntem capabili de compasiune, dar cui Îi place să citească astfel de povești? Amintiri despre sacrilegii, tortură și abuzuri, unele după altele - sunt extrem de greu de citit când nu se vede nici o urmă de speranță care să te facă să continui, nici un deznodământ fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În starea actuală, simțeam că Îmi scapă niște aspecte esențiale ale acestui om. Nu reușeam să-l citesc. Ridicase o barieră. Sau eu făcusem asta? În budism se spune că pentru a atinge Înțelegerea absolută trebuie mai Întâi să manifești compasiune absolută. Eu, pe de altă parte, Îmi doream ca unsurosul domn Glick să cadă drept pe burtă, În lac. Și cred că asta nu e tocmai definiția compasiunii. Ajunge să spun că, la momentul respectiv, nu știam totul despre Heinrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spune că pentru a atinge Înțelegerea absolută trebuie mai Întâi să manifești compasiune absolută. Eu, pe de altă parte, Îmi doream ca unsurosul domn Glick să cadă drept pe burtă, În lac. Și cred că asta nu e tocmai definiția compasiunii. Ajunge să spun că, la momentul respectiv, nu știam totul despre Heinrich Glick. La unu și un sfert prietenii mei se Întoarseră la doc unde cei trei barcagii stăteau strânși laolaltă prinși Într-o discuție Înflăcărată. Când și-au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o oră. Se Întoarse din nou spre Pată Neagră. —Scuză-mă, dar cum te cheamă? — Poți spus Pată Neagră. Esmé se lăsă să cadă pe un bolovan, oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine extrem de obosită. Cuțu-Cuțu scânci cu compasiune, sări din suportul improvizat și-i linse mâna micii lui stăpâne. Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se rostogoli Într-o parte. Pentru că insistase În tăcere să o ia cu ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce face, nu-i așa? — Dar ar trebui să facem ceva, spuse Heidi. Prietenii mei aprobară toți dând din cap, gândindu-se În tăcere. Ce puteau face? Ce se putea face În fața unei asemenea grozăvii? Simțeau că sentimentul lor de compasiune era absolut inutil. E ciudat totuși că Bibi a inclus vizita asta În itinerar, spuse Wyatt. Îmi venea să urlu de indignare, noroc cu Vera: —Bibi nu a inclus-o În itinerarul inițial. Lacul Inle a fost o improvizație ulterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e și tragedie. Oamenii de aici au suferit groaznic de pe urma regimului militar... ți se rupe inima... Povesti apoi de muncă silnică, de mine care explodează, iar la sfârșit, făcu o promisiune că-i vor ajuta. Nu le putem oferi doar compasiune sau un ajutor simbolic. Vrem să-i ajutăm mai mult, Într-un mod substanțial care să conteze. Vorbea, desigur, de contribuțiile generoase pe care urmau să le facă. Hotărâseră să-i dea banii bunicii gemenilor. Ea părea să fie șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
salvarea lor. Și iată ocazia perfectă - mult mai bună decât fotografiile lipite pe cutiile de lapte. Își luă o expresie gânditoare, uitându-se puțin În altă parte, Încercând să conjure combinația perfectă de cuvinte care să stârnească o avalanșă de compasiune. Slavă Domnului că avea experiență ca personalitate de televiziune. Așa, acum vrăjește camera, dă drumul emoțiilor, Împiedică-i pe netoți să schimbe programul. Iar apoi produse „Vocea“, cum o numea producătorul lui, la fel de fină ca whisky-ul vechi de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apreciezi... Vocea ei se transformă Într-o șoaptă puternică și se aude clar că plânge. —O, Doamne, ajungi să apreciezi faptul că nu ai fost nevoit să treci prin asta... Trebuie să-i ajutăm... Nu putem să le oferim doar compasiune sau un ajutor simbolic. Vrem să-i ajutăm mai mult, Într-un mod substanțial care să conteze. Tăiați. Și din nou hăul. Se aud voci certându-se, plângându-se, refuzând să creadă, insistând. Suntem În rahat, se aude glasul Roxannei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și prietenilor. În următoarele ore au aflat că printre ei se aflau eroi și eroine. Cine știuse că Heidi descoperise trupul iubitului ei ucis? Nici nu era de mirare că era Încă atât de precaută, Înțelegeau ei acum plini de compasiune, atât de pregătită pentru orice situație. Era vorba de un coleg de apartament, nu de un iubit, Încercase ea să le explice, iar ei o lăudaseră chiar mai mult pentru că Își masca tragedia trăită. Nu știuseră - nici măcar Roxanne - că Dwight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își croise caseta drumul spre Mandalay, credea În continuare că este un miracol. Cum altfel ar fi știut Harry să i-o Înmâneze domnișoarei reporter? Povestea Înregistrată era chiar mai bună decât și-o amintea el. Sora Roxanne vorbise cu compasiune despre suferințele lor și folosise cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie cruzimile soldaților SLORC. Povestise despre rănile tribului, despre mutilările lor, despre chipurile oamenilor buni. Vorbise despre bunătatea lor. Povestea lor nu se dăduse pe TV Myanmar, ci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]