4,181 matches
-
somnul cel amar (Coresi, C2, 47, apud Creția 1956: 117) Adormind dintr-odată somn greu ca plumbul (Camilar, N., I, 62, apud Creția 1956: 115) Când nunta se nuntea (Teodorescu, P. P., 617, apud Creția 1956: 117); în acest exemplu, complementul intern apare ca subiect al construcției pasive; (c) verbele intranzitive acceptă și posibilitatea apariției complementului intern exprimat prin substantiv nearticulat, însoțit de un atribut/modificator de tip calificativ 20: Trăiește viață cârpită cu ață (Zanne, P, II, 801, apud Creția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca plumbul (Camilar, N., I, 62, apud Creția 1956: 115) Când nunta se nuntea (Teodorescu, P. P., 617, apud Creția 1956: 117); în acest exemplu, complementul intern apare ca subiect al construcției pasive; (c) verbele intranzitive acceptă și posibilitatea apariției complementului intern exprimat prin substantiv nearticulat, însoțit de un atribut/modificator de tip calificativ 20: Trăiește viață cârpită cu ață (Zanne, P, II, 801, apud Creția 1956: 118) Să zicem noi că mare greșeală au greșit noauă vecinii (Coresi, C2, 47
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
II, 801, apud Creția 1956: 118) Să zicem noi că mare greșeală au greșit noauă vecinii (Coresi, C2, 47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent 21; (d) structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat înaintea lui (Ureche, Let., 143, apud Creția 1956: 119). În privința evoluției istorice a complementului intern al verbelor intranzitive [deopotrivă inacuzative și inergative], Creția (1956: 119−120) arată că fenomenul este izolat în limbă, legat de vorbirea populară și de scrierile religioase, unde poate fi interpretat ca un calc după greacă și după slavonă. La
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
literară actuală au pătruns numai a visa un vis, a-și trăi traiul. Dintre structurile inventariate de Creția sunt relevante pentru problema distincției inacuzativ/inergativ cele de sub (b) și (c), deoarece exemplele de sub (a) conțin verbe tranzitive, care acceptă oricum complementul direct, iar cele de sub (d) conțin complemente prepoziționale, care nu intră în discuția despre complementele interne. De altfel, Avram (1997: 366) consideră că obiect intern este numai cel care apare cu verbe intranzitive. Frâncu (2009) discută problema complementului intern în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un vis, a-și trăi traiul. Dintre structurile inventariate de Creția sunt relevante pentru problema distincției inacuzativ/inergativ cele de sub (b) și (c), deoarece exemplele de sub (a) conțin verbe tranzitive, care acceptă oricum complementul direct, iar cele de sub (d) conțin complemente prepoziționale, care nu intră în discuția despre complementele interne. De altfel, Avram (1997: 366) consideră că obiect intern este numai cel care apare cu verbe intranzitive. Frâncu (2009) discută problema complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inventariate de Creția sunt relevante pentru problema distincției inacuzativ/inergativ cele de sub (b) și (c), deoarece exemplele de sub (a) conțin verbe tranzitive, care acceptă oricum complementul direct, iar cele de sub (d) conțin complemente prepoziționale, care nu intră în discuția despre complementele interne. De altfel, Avram (1997: 366) consideră că obiect intern este numai cel care apare cu verbe intranzitive. Frâncu (2009) discută problema complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acceptă oricum complementul direct, iar cele de sub (d) conțin complemente prepoziționale, care nu intră în discuția despre complementele interne. De altfel, Avram (1997: 366) consideră că obiect intern este numai cel care apare cu verbe intranzitive. Frâncu (2009) discută problema complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
discuția despre complementele interne. De altfel, Avram (1997: 366) consideră că obiect intern este numai cel care apare cu verbe intranzitive. Frâncu (2009) discută problema complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ: Un om oarecarele înțelept mă întrebă o întrebare înfricoșată și dzise (VL, apud Frâncu 2009
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
curvarul partea ta punreai (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 129). Am analizat situația din limba veche pentru că, așa cum a arătat Frâncu (2009), frecvența obiectului intern este în scădere spre etapa actuală de limbă. După cum se poate vedea din lista de exemple, complementul intern putea să apară atât cu verbe inergative, cât și cu verbe inacuzative. În limba actuală, acesta apare numai pe lângă câteva verbe, care întâmplător sau nu sunt inergative: a dansa un dans a dormi un somn a visa un vis
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
putea să apară atât cu verbe inergative, cât și cu verbe inacuzative. În limba actuală, acesta apare numai pe lângă câteva verbe, care întâmplător sau nu sunt inergative: a dansa un dans a dormi un somn a visa un vis. Apariția complementului intern pe lângă verbe reflexive (vezi exemplele cu verbele a se nunti și a se veseli de sub listele (b) și (c) de la Creția) − Și să scârbi mare scârbă și cu jale (Alexandria, [1620]: 156) Și toți împărații și craii șezură la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Caz acuzativ, nici cu o reducere a valenței, așa cum s-a propus (vezi Capitolul 3, 6.2.), ci este un morfem mai degrabă lexical/inerent, a cărui apariție nu are consecințe sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern se poate folosi, însă cu prudență: pentru stadiul actual de limbă, verbele inacuzative nu acceptă obiectul intern, care însă poate apărea pe lângă unele verbe inergative. Restrângerea diacronică a apariției complementului intern (de exemplu, în cazul verbului a adormi) poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern se poate folosi, însă cu prudență: pentru stadiul actual de limbă, verbele inacuzative nu acceptă obiectul intern, care însă poate apărea pe lângă unele verbe inergative. Restrângerea diacronică a apariției complementului intern (de exemplu, în cazul verbului a adormi) poate fi explicată fie prin faptul că avem a face cu un fals obiect, care nu ocupă poziția structurală a unui complement, ci pe cea a unui adjunct, fie prin recategorizarea verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate apărea pe lângă unele verbe inergative. Restrângerea diacronică a apariției complementului intern (de exemplu, în cazul verbului a adormi) poate fi explicată fie prin faptul că avem a face cu un fals obiect, care nu ocupă poziția structurală a unui complement, ci pe cea a unui adjunct, fie prin recategorizarea verbelor (din inergative în inacuzative), fie, mai larg, prin sensibilizarea diacronică a limbii române la distincția inacuzativ/inergativ. 4.2. Hill și Roberge (2006: 10) constată că asimetria dintre cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
larg, prin sensibilizarea diacronică a limbii române la distincția inacuzativ/inergativ. 4.2. Hill și Roberge (2006: 10) constată că asimetria dintre cele trei clase de verbe se reflectă și în asimetria privind articularea/nearticularea nominalelor care ocupă poziția de complement direct (exemplele de mai jos aparțin autorilor citați). ● Tranzitivele (numai unele) acceptă atât nominalele articulate, cât și pe cele nearticulate: Cumpără casă/casa/case/casele. ● Inergativele tranzitivizate nu acceptă articularea nominalului obiect direct (intern): Vorbește prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai unele) acceptă atât nominalele articulate, cât și pe cele nearticulate: Cumpără casă/casa/case/casele. ● Inergativele tranzitivizate nu acceptă articularea nominalului obiect direct (intern): Vorbește prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile amare. ● Inacuzativele tranzitivizate impun articularea nominalului din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentația/*alimentație Ion agață haina/*haină în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă. Obligativitatea articulării nominalelor din poziția de complement direct al ergativelor tranzitivizate este explicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
impun articularea nominalului din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentația/*alimentație Ion agață haina/*haină în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă. Obligativitatea articulării nominalelor din poziția de complement direct al ergativelor tranzitivizate este explicabilă la nivel structural: în poziția de Specificator al VP, poziție prin care trece complementul inacuzativelor în drumul său spre poziția de Specificator al IP (poziția subiectului) trăsătura [Specific] este obligatorie. Acest test ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă. Obligativitatea articulării nominalelor din poziția de complement direct al ergativelor tranzitivizate este explicabilă la nivel structural: în poziția de Specificator al VP, poziție prin care trece complementul inacuzativelor în drumul său spre poziția de Specificator al IP (poziția subiectului) trăsătura [Specific] este obligatorie. Acest test ar putea fi acceptat, însă cu anumite rezerve: nu se poate aplica decât inacuzativelor derivate (care au pereche tranzitivă), nu și celor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
putea fi acceptat, însă cu anumite rezerve: nu se poate aplica decât inacuzativelor derivate (care au pereche tranzitivă), nu și celor primare; nu toate verbele tranzitive (sau nu în toate utilizările) acceptă atât nominale articulate, cât și nearticulate în poziția complementului direct: Joc poker/tenis *Joc pokerul/tenisul Îi pun piedică lui Ion * Pun carte pe masă Fac gimnastică * Îmi fac temă. Însă chiar și cu aceste rezerve, analiza verbelor inacuzative derivate din română arată că obiectul direct al perechii tranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
carne * Ion și-a buclat păr *Gospodina afumă cârnat Gospodina afumă cârnați *Ion aprinde lumină Ion aprinde lumini Cercetătorii au amestecat rase de pisici Ion alcoolizează vin. 4.3. Hill și Roberge (2006: 11) înregistrează și o asimetrie privind acceptarea complementului direct realizat propozițional (ca un CP): inergativele nu acceptă complementul direct propozițional (a), în timp ce tranzitivele (b) și ergativele tranzitivizate (c) îl acceptă. (a) *Vorbește că trebuie să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieșit că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
afumă cârnați *Ion aprinde lumină Ion aprinde lumini Cercetătorii au amestecat rase de pisici Ion alcoolizează vin. 4.3. Hill și Roberge (2006: 11) înregistrează și o asimetrie privind acceptarea complementului direct realizat propozițional (ca un CP): inergativele nu acceptă complementul direct propozițional (a), în timp ce tranzitivele (b) și ergativele tranzitivizate (c) îl acceptă. (a) *Vorbește că trebuie să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieșit că trebuie să mai plătim 22. Exemplul ales pentru ergative nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul subiectului de suprafață al inacuzativelor, nu și al inergativelor. Haegeman (1994: 323) arată că ne este clitic pronominal care trebuie să se asocieze cu un centru; extracția prin ne e posibilă numai pentru nominalele postverbale și numai pentru nominalele complemente ale V. Mackenzie (2006: 40−66) contestă validitatea acestui test, arătând că cliticizarea partitivă nu distinge sistematic între subiectul inacuzativelor și subiectul inergativelor. Faptul că extragerea lui ne este posibilă numai din pozițiile argumentale nu se potrivește cu ipoteza subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
minimală și constă în numărul de proiecții funcționale de tip acord (Agr) prezente în derivație, fapt determinat de prezența/absența argumentului extern. Niculescu (2008: 236) susține că a fi și a avea sunt verbe inacuzative care subcategorizează pentru un singur complement, de forma unei predicații secundare de tip propoziție redusă (engl. small clause). Manzini și Savoia (2007: 175) nu sunt de acord cu interpretarea convergentă a celor două verbe și susțin că essere este un verb inacuzativ, iar avere este un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fi' este un verb cu o anumită identitate lexicală sau selecție argumentală și categorială, ajungând la concluzia că analiza de acest tip lasă fără răspuns două întrebări: (a) dacă a fi este considerat verb lexical, atunci ce tip de complement selectează? (b) dacă a fi nu este verb lexical, atunci ce categorie funcțională reprezintă? Soluția propusă de Rouveret (1998: 34) - după cum mărturisește autorul, o dezvoltare a unei idei a lui Jespersen - constă în analiza unitară a propozițiilor cu a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atribuie rol tematic extern, ca și verbele auxiliare, din cauza lipsei de conținut. În D-Structură, copula be 'a fi' are un singur argument intern, o propoziție redusă. Be 'a fi' este un tip special de verb inacuzativ care ia drept complement intern o propoziție redusă. Avram (2003: 199) observă că toate verbele considerate ca fiind copulative în gramaticile tradiționale (become 'a deveni', remain 'a rămâne', turn 'a se întoarce' etc.) sunt lipsite de argument intern și au drept complement o propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]