1,949 matches
-
care reprezintă condiția construirii subiectului. Pulsiunea comunicativă este dinamica primitivă care permite manifestarea lui eu; ea este resortul cu posibilitatea de a construi obiecte absente și de a le numi, de a comunica prin intermediul semnificațiilor intersubiective stabile. Praxematica atribuie pulsiunii comunicative, o activitate psihosomatică care determină activitatea lingvistică, rolul de fundament al oricărei interacțiuni verbale. Activitatea lingvistică se realizează în prezența altuia (sau cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește aici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de acesta. Concepția aceasta, care plasează emițătorul și receptorul într-un raport simetric, unul în fața celuilalt, a fost însă criticată, arătîndu-se că aceasta ar duce la o înțelegere a rolului pe care îl are receptorul, de codificator pasiv al intenției comunicative a emițătorului. R. Jakobson înlocuiește, de aceea, termenul receptor cu destinatar. Distincția terminologică este și conceptuală, avînd în vedere posibilitatea ca destinatarul să nu acționeze ca un receptor sau să fie vizat indirect, receptorul avînd numai funcția de mediator în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de exemplu), receptori al căror răspuns la mesajul transmis de emițător este concretizat într-o manieră diferită (în scris). C. Kerbrat-Orecchioni a propus, în 1997, ca denumirea generală de receptor să includă cîteva tipuri distincte de alocutori. Într-o perspectivă comunicativă asupra analizei discursului, P. Charaudeau propune teoretizarea a două tipuri de receptori, individualizați terminologic ca subiect interpretant - cel care primește mesajul și trebuie să-l interpreteze avînd o identitate psiho-socio-lingvistică - și subiect ideal - un subiect destinatar construit de actul enunțării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actul de vorbire. Pentru acest cercetător, principiul reglării este ceea ce permite determinarea jocului influențelor. El constituie, în același timp, condiția pentru ca partenerii să se angajeze în procesul recunoașterii contractului de comunicare și condiția pentru a se continua și finaliza schimbul comunicativ. Reglarea permite deci subiectului care comunică punerea în practică a unor strategii de bază al căror scop constă în asigurarea continuității sau întreruperea schimbului prin acceptarea ori prin respingerea vorbirii altuia și a statutului lui de persoană care comunică, aprecierea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Școala de la Palo Alto fac referire la impactul relațiilor interpersonale asupra comunicării: 1) axioma comunicarea comportă un conținut și o relație exprimă ideea că natura convivială a unei relații poate facilita transmiterea conținutului, în timp ce o relație agresivă poate bloca circuitul comunicativ; iar 2) axioma comunicarea comportă relații simetrice sau complementare lansează ideea că în relațiile simetrice, interlocutorii își reflectă reciproc comportamentul (apare așa-zisul mecanism de sincronizare interacțională despre care vorbește C. Kerbrat-Orecchioni), în timp ce, în relațiile complementare, participanții la schimbul verbal
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
angajează subiecții vorbitori și se referă la comportamentele care relevă modalitatea enunțării: de exemplu, rolul de a interoga, de a da un ordin, de a prezenta, de a afirma, de a argumenta etc. Aceste roluri, numite și roluri locutive sau comunicative sînt relevante pentru comportamentul enunțiativ și permit definirea activităților comunicative ale fiecărui participant la schimbul verbal. Ele se deosebesc de rolurile sociale, care sînt de ordin sociologic, și de cele actanțiale, de ordin sintactic. Între rolul social și cel locutiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
modalitatea enunțării: de exemplu, rolul de a interoga, de a da un ordin, de a prezenta, de a afirma, de a argumenta etc. Aceste roluri, numite și roluri locutive sau comunicative sînt relevante pentru comportamentul enunțiativ și permit definirea activităților comunicative ale fiecărui participant la schimbul verbal. Ele se deosebesc de rolurile sociale, care sînt de ordin sociologic, și de cele actanțiale, de ordin sintactic. Între rolul social și cel locutiv / comunicativ nu există corespondență biunivocă: același rol social - de profesor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt relevante pentru comportamentul enunțiativ și permit definirea activităților comunicative ale fiecărui participant la schimbul verbal. Ele se deosebesc de rolurile sociale, care sînt de ordin sociologic, și de cele actanțiale, de ordin sintactic. Între rolul social și cel locutiv / comunicativ nu există corespondență biunivocă: același rol social - de profesor, de exemplu - poate angaja mai multe roluri în vorbire (întrebare, evaluare, explicare), iar același rol comunicativ (chestionarea, de exemplu) poate fi asumat de roluri sociale diferite (profesor, comisar de poliție, doctor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ordin sociologic, și de cele actanțiale, de ordin sintactic. Între rolul social și cel locutiv / comunicativ nu există corespondență biunivocă: același rol social - de profesor, de exemplu - poate angaja mai multe roluri în vorbire (întrebare, evaluare, explicare), iar același rol comunicativ (chestionarea, de exemplu) poate fi asumat de roluri sociale diferite (profesor, comisar de poliție, doctor etc.). V. comunicare, enunțare, vorbire. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT S SCENARIU. Termenul scenariu din analiza textului sau a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cognitive se constată de asemenea rolul pozitiv al stereotipului, acesta fiind un element indispensabil în funcționarea memoriei și a gîndirii umane (concept rezistent, forte, rigid). De aici decurge, în mod firesc, acceparea tezei că, datorită congruenței proceselor cognitive cu cele comunicative, s-ar putea identifica și la nivelul limbajului astfel de stereotipuri evaluate pozitiv (stereotipii funcționale). În acest sens, pornind de la teoria lui E. Coșeriu, se poate avansa ideea că o limbă conține o sumă de modele, scheme, un sistem, impus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfologică și sintactică extinsă, putînd antrena părți de vorbire distincte, precum adverbe, substantive în vocativ, conjuncții, interjecții, propoziții sau fraze: în fine, domnule, măi dragă, frate, deci, știi, mă rog, mă-nțelegi etc. Astfel de structuri, private de o finalitate comunicativă, care nu antrenează valențele noționale, expresive ori pragmatice ale componentelor, nu se justifică din punct de vedere funcțional în cadrul enunțului, motiv pentru care le încadrăm în categoria stereotipiilor afuncționale. Fără a epuiza problema stereotipiilor în limbă, se constată că se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a stilisticii literare îi aparține esteticianului Tudor Vianu, prin lucrarea sa din 1968, Arta prozatorilor români. A n a l i z a d i s c u r s u l u i preia și valorifică, în cercetarea componentelor comunicative, metode și mijloace oferite de stilistică. V. limbă funcțională, stiluri ale limbii. IVĂNESCU 1972; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN STILURI ALE LIMBII. Ideea care însoțește în mod curent forma lingvistă stil este aceea de "mod propriu și distinct de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau "locutor", se poate folosi construcția subiect comunicant, iar, pentru "receptor" sau "interlocutor", construcția subiect interpretant. Cea mai folosită dintre formulele de acest tip este însă sintagma subiect vorbitor, care desemnează ființa care exercită facultatea limbajului, posedînd competență lingvistică și comunicativă în folosirea limbii. Aceasta presupune că el are capacitatea de a folosi sistemele unei limbi pentru a construi corect și pentru a-i recunoaște formele (morfologia), respectînd regulile de combinare a cuvintelor (sintaxa) și ținînd cont de sensul acestora (semantica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caz, se pleacă de la ideea că, în discurs, orice subiect vorbitor poate avea două tipuri de identitate, una socială și una discursivă. Identitatea socială definește subiectul vorbitor ca pe cel care ia cuvîntul, are un statut social și o intenție comunicativă. De aceea, identitatea discursivă a subiectului vorbitor este în manifestarea prin procesul enunțării. Prin opoziția producere - recepție se vizează rolurile pe care le mențin partenerii unui schimb verbal în timpul desfășurării lui. Ei dețin, succesiv și alternativ, rolul de a produce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adresat celuilalt, care receptează actul de vorbire și tinde să-l interpreteze. O noțiune deseori discutată în ultimele decenii este cea de "subiect discursiv", care solicită luarea în considerare a raporturilor pe care le întreține subiectul vorbitor cu datele situației comunicative în care se află, cu procedeele de care se folosește în exprimare, cu informațiile, opiniile și credințele pe care le are și pe care presupune că le are interlocutorul său. În acest sens, competența sa nu este numai lingvistică, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau fișele clasificate cu grijă, care vor fi consultate individual. V. materialitate discursivă, mediologie, plan al textului, semnătură. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SUPRADESTINATAR. Conceptul de "supradestinatar", introdus de M. Bahtin, trimite la o terță persoană implicată în realizarea unui act comunicativ, într-o interacțiune verbală, persoană care se suprapune destinatarului mesajului sau - dintr-o perspectivă inclusivă - este supraordonată acestuia. La un prim nivel al analizei, M. Bahtin consideră că autorul unui enunț presupune, mai mult sau mai puțin conștient, existența - pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în funcție de epoca istorică, de valorile ideologice caracterizante etc. - în Dumnezeu, voce a poporului, judecată a istoriei, știință etc. Din această perspectivă, supradestinatarul este reperat în cadrul discursului interior, în condițiile în care, în fața unei decizii, locutorul se angajează într-un act comunicativ (și) cu o instanță plasată deasupra tuturor participanților implicați/reperabili în situația de comunicare respectivă, o instanță a propriei conștiințe, a apartenenței la o anumită clasă, la un anumit grup, la un anumit sistem de valori, la o anumită cultură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a l i z e i d i s c u r s u l u i, conturarea conceptului "temă" are ca punct de plecare perspectiva funcțională a frazei a lui V. Mathesius, fondată pe progresia tematică și pe dinamica comunicativă. Acesta oferă două concepții în legătură cu tema: a) element despre care se vorbește în frază și b) ceea ce este cunoscut sau prezent în situația de comunicare dată. Prima definiție are în vedere tema ca unitate a sistemului gramatical (nivelul sintactic al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în frază și b) ceea ce este cunoscut sau prezent în situația de comunicare dată. Prima definiție are în vedere tema ca unitate a sistemului gramatical (nivelul sintactic al frazei), cea de-a doua vizează tema ca parte a contextului (nivelul comunicativ al enunțului), distincția temă - remă fiind descrisă în termeni de dependență vs. independență contextuală: tema este elementul dependent de context, ea corespunzînd părții din enunț care, în raport cu fragmentul anterior de text sau cu informația ce reiese din situația de comunicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu trebuie confundată însă cu abordarea sintactică, căci, pe de o parte, numai în anumite ipostaze ale conversației, segmentarea temă / remă coincide cu cea sintactică subiect - predicat, iar, pe de altă parte, conceptele în discuție aparțin de niveluri diferite: nivelul comunicativ, respectiv nivelul gramatical / sintactic. Din asocierea temă + remă rezultă enunțul, care are o informație cumulativă, adăugînd la o informație cunoscută (tema, cu cel mai mic grad de informativitate) o cantitate nouă de informație (rema, cu gradul de informativitate cel mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoscută (tema, cu cel mai mic grad de informativitate) o cantitate nouă de informație (rema, cu gradul de informativitate cel mai ridicat ). Între acești doi poli care asigură progresia informației, J. Firbas a identificat o a treia unitate a nivelului comunicativ, și anume, tranziția, definită ca zonă de frontieră între valorile tematice și cele rematice, care regrupează ceea ce nu poate cu adevărat să aparțină temei sau remei. Așadar tema, ca unitate a nivelului comunicativ, este centrată pe gradul de informativitate și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identificat o a treia unitate a nivelului comunicativ, și anume, tranziția, definită ca zonă de frontieră între valorile tematice și cele rematice, care regrupează ceea ce nu poate cu adevărat să aparțină temei sau remei. Așadar tema, ca unitate a nivelului comunicativ, este centrată pe gradul de informativitate și de dinamică comunicativă, în strînsă legătură cu gramatica înlănțuirilor frastice. În conformitate cu distribuția bazică a gradelor de dinamism comunicativ, enunțul începe cu elementul care transportă cel mai mic grad de discurs comunicativ (tema) și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tranziția, definită ca zonă de frontieră între valorile tematice și cele rematice, care regrupează ceea ce nu poate cu adevărat să aparțină temei sau remei. Așadar tema, ca unitate a nivelului comunicativ, este centrată pe gradul de informativitate și de dinamică comunicativă, în strînsă legătură cu gramatica înlănțuirilor frastice. În conformitate cu distribuția bazică a gradelor de dinamism comunicativ, enunțul începe cu elementul care transportă cel mai mic grad de discurs comunicativ (tema) și se dezvoltă spre elementul cel mai dinamic din punct de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu poate cu adevărat să aparțină temei sau remei. Așadar tema, ca unitate a nivelului comunicativ, este centrată pe gradul de informativitate și de dinamică comunicativă, în strînsă legătură cu gramatica înlănțuirilor frastice. În conformitate cu distribuția bazică a gradelor de dinamism comunicativ, enunțul începe cu elementul care transportă cel mai mic grad de discurs comunicativ (tema) și se dezvoltă spre elementul cel mai dinamic din punct de vedere informativ (rema). Iar dacă, din punct de vedere informațional, rema este unitatea mai importantă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a nivelului comunicativ, este centrată pe gradul de informativitate și de dinamică comunicativă, în strînsă legătură cu gramatica înlănțuirilor frastice. În conformitate cu distribuția bazică a gradelor de dinamism comunicativ, enunțul începe cu elementul care transportă cel mai mic grad de discurs comunicativ (tema) și se dezvoltă spre elementul cel mai dinamic din punct de vedere informativ (rema). Iar dacă, din punct de vedere informațional, rema este unitatea mai importantă, din punctul de vedere al organizării enunțului, rolul principal revine temei. Luînd în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]