41,330 matches
-
Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să poată accepta asemenea r e a l i t a t e e x a g e r e a z ă , exagerează. Totul devine dintr-o dată hiperbolic. El devine un munte care are un singur ochi, un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
devine dintr-o dată hiperbolic. El devine un munte care are un singur ochi, un ciclop, cu o lumină roșie care mă anihilează, nu mai pot gândi. Pe jos numai cioburi din vasele mele, bucăți din pătura ruptă, și bucăți din conștiința mea, care a primit pentru prima dată În ea ura. Da, și totul se petrece În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea sunt alta, parcă aș fi fost În pustiu și aș fi fost lovită de duhul răutății. Nisipul este același. Cerul este același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
știu că El, El, cel nevăzut este cu mine. Și eu chiar urc! Parcă urc Întro altă lume, În care mâncarea aceea atât de bună și de frumoasă și dorită de mine și de acel om, pentru mine și pentru conștiința mea nu mai era atât de importantă, nu-mi mai era necesară. Stam și mă minunam, pentru că mâncarea aceea trebuia dăruită și asta am și făcut, dar cât de greu Îmi venea să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui, ca și când nu aș fi fost niciodată. Eu dintr-o dată nu mai exist pentru el, de fapt el nu mai există pentru mine, pentru că eu sunt eliberată, el nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
poți fugi de rău trebuie mai Întâi să te confrunți cu el, să-l suporți un timp cu tine după care el pur și simplu dispare. Pentru omul care ți-a făcut rău tu ai să exiști mereu la nivelul conștiinței sale, de la un timp nu ai să mai pleci de la el, și asta se va Întâmpla tocmai atunci când tu l-ai uitat definitiv. El pentru tine nu mai există, dar de la un timp tu exiști pentru el veșnic, asta este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sfidând atât propriul Statut (cap. 1, art. 1, art. 2, art. 5, art. 7, art. 36), cât și rațiunea de a exista ca instituție liberă, de tip „breaslă“. Cuvintele de mai jos sunt o rememorare afectivă a Întâlnirii cu două conștiințe/scriitori ale/ai națiunii romane. Fiind vorba de afectiv, partea riguroasă a interviurilor radiofonice s-a evaporat În eter, așa cum se Întâmplă de multe ori cu Întâlnirile mediate de... microfon. Grigore Vieru și Vasile Tarateanu fascinează prin devotamentul pentru adevărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de Alexandru Mușina (Paralele inegale) și Liviu Ioan Stoiciu (Crispări). O greșeală ireparabilă Revista CUVÂNTUL nr. 87/ 2006 cuprinde un "dossier" pe tema memoriei și uitării care merită citit cu atenție și păstrat, întrucât rezumă, printre altele, o dramă a conștiinței publice românești: uitarea grotesc-surâzătoare a trecutului comunist. Parcurgem cu interes (și emoție) articolele: O școală a memoriei: Școala de vară de la Sighet (10-17 iulie 2006) de Ioana Boca, Mnemotehnica lui Paul Goma de Ovidiu Verdeș, Uitarea vie de Gheorghe Crăciun
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
Daniel Cristea-Enache Poezia tânără de azi, pe cele mai întinse porțiuni ale ei, zgârie urechea și irită sensibilitățile. Nu altfel decât promotorii "nouăzecismului", dar cu o superioară conștiință teoretică și cu o mai elaborată autenticitate, autorii milenariști pendulează între realism și expresionism, notația crudă și implozia, surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
neamuri). Dezastrul se apropie nu o dată cu perfidie, prin mijlocirea reprezentărilor familiare. Să fie un soi de sfială, o șovăială a Răului de-a fi Rău? Iată un semn de întrebare care planează asupra unei creații care pare întru totul cedată conștiinței demoniace, "încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire fiind "stârpită": Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie/ un nasture Ciorapul îi fuge Cum genunchii/ se umplu de uitare, de sonerii, de unghii
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
continua să fii colaboratorul unei publicații numite "Lupta de clasă" după revoluția din Ungaria, după "primăvara de la Praga", după revoltele șantieriștilor polonezi, mi se pare un exemplu cras de fanatism. A vedea "educația estetică" drept "o parte importantă a formării conștiinței socialiste" (așa cum susținea, în plin "liberalism" românesc, în aceeași grotescă publicație) înseamnă a fi rămas pe vecie prizonierul unei ideologii funeste. Dar să-i lăsăm în plata propriei conștiințe "hegeliano-marxiste" pe tov. Ianoși, dar și pe zelatorii săi din presa
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
fanatism. A vedea "educația estetică" drept "o parte importantă a formării conștiinței socialiste" (așa cum susținea, în plin "liberalism" românesc, în aceeași grotescă publicație) înseamnă a fi rămas pe vecie prizonierul unei ideologii funeste. Dar să-i lăsăm în plata propriei conștiințe "hegeliano-marxiste" pe tov. Ianoși, dar și pe zelatorii săi din presa de partid, și să vedem ce surprize ne oferă publicațiile așa-zis mondene. Într-o după-amiază leneșă a lui august, mi-a căzut în mână o revistă ilustrată. Ce
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
metafizică, e o dimensiune a întregii sale crize), nu se încheie nici în momentul în care un glas se ridică vestind găsirea prețiosului mesaj lăsat în voia valurilor marine. Căci înțelegerea, fie și părelnic favorabilă, de care are parte în conștiința celuilalt e o întristătoare alienare, un mesaj necunoscut pentru emitentul său: "Sunt ani și ani de când poeții nu se mai plâng că sunt neînțeleși, ci că sunt înțeleși în grabă și simplificați în entuziasm". Nu cumva jertfa a fost zadarnică
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
Sorin Lavric Mînzul s-a născut în 384 î. Cr. într-o familie înstărită din Stagira, oraș aflat în nordul Greciei, conștiința originii sale suspuse insuflîndu-i o aroganță constantă de care nu avea să scape toată viața. Pe deasupra, avea apucăturile simandicoase ale unui filfizon tipic, îmbrăcîndu-se cu o grijă vestimentară mergînd pînă la scliviseală. Purta inele pe mai multe degete și avea
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
Premiul Național pentru roman - Bergamo, 1998), foarte controversatul critic Marin Mincu deschide o posibilă cale de acces a literaturii române spre circuitul european de valori: scrierea de opere de ficțiune, în centrul cărora să stea figurile unor personalități intrate în conștiința culturală europeană, legate într-un fel sau altul de România. Dovadă că mecanismul funcționează stă succesul de care s-a bucurat în Italia Il diario di Ovidio (Bompiani, 1997), fapt relevat de micul dosar de presă de la sfârșitul ediției românești
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
inegal) a fost departe de-a se comporta în scrisul său ca un "soldat sub arme", ca un "viteaz" în apărarea principiilor democratice, a drepturilor creatorului de-a se raporta în mod onest la realitate, ca și la propria sa conștiință, alunecînd tot mai mult (vezi studiul relevant al lui George Geacăr, dar și o sumă de analize critice anterioare) pe toboganul compromisului cu "linia" mereu schimbătoare a partidului, al cărui "soldat" s-a dorit și a fost. Ca și Nina
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
Aflați în proces de definire identitară, autorii nu își neglijează interlocutorul romanesc, făcând din public un complice în aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei. Folosindu-se
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
fi respins o ofertă dezonorantă, jignit, de altminteri, că respectiva instituție se putuse gândi la mine. Socoteam, cu durere de cap, că ceva trebuie să o fi determinat. Ceva, desigur, pornind de la mine. Și mă chemam în fața unui tribunal al conștiinței. Dar ce anume? Lucrurile s-au schimbat cumva de curând, de când persoane de certă notorietate din domeniile amintite recunosc cu brio a fi făcut poliție politică și anume cu documente în toată regula. Pe unii dintrînșii îi cunosc personal, le-
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
de happening cu acea măsură ce-l absolvă deopotrivă de defectivități și surplusuri, dar și cu acea bunătate care vine, cred, dintr-un sentiment de cinste și noblețe sufletească. Cum, cu multă cinste (astfel spus, cu un înalt grad de conștiință profesională) și consistentă noblețe (privilegiu ce-și trage seva din virtute, ca și din virtuozitate), Bertrand Peigne a bricolat aranjamentele sonore, astfel încât maleabilitatea și productivitatea fiecărui membru al familiei celor patru saxofoane să facă obiectul unor tranzacții întrutotul profitabile între
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
celor mai reprezentativi critici ai vremii și, nu în ultimul rând, un soi de autoportret al criticului Mircea Martin, prin intermediul confesiunilor din interviurile ocazionale. Pline de învățăminte sunt și astăzi reflecțiile profesorului în legătură cu tipurile de exprimare a judecății de valoare, conștiința operei literare, poziția pe care trebuie să se situeze criticul în raport cu opera și cu dezideratele ideologice ale timpului. Citite acum pentru prima oară, multe dintre afirmații pot surprinde prin curajul lor. Ele trebuie să fi stârnit multe discuții printre cei
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
celor mai reprezentativi critici ai vremii și, nu în ultimul rând, un soi de autoportret al criticului Mircea Martin, prin intermediul confesiunilor din interviurile ocazionale. Pline de învățăminte sunt și astăzi reflecțiile profesorului în legătură cu tipurile de exprimare a judecății de valoare, conștiința operei literare, poziția pe care trebuie să se situeze criticul în raport cu opera și cu dezideratele ideologice ale timpului. Citite acum pentru prima oară, multe dintre afirmații pot surprinde prin curajul lor. Ele trebuie să fi stârnit multe discuții printre cei
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
oricui ca fiind un act de normalitate, națiunea fiind percepută că un mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm 1, "combinația de conștiință națională, cetățeneasca, socială care, în statele moderne, formează baza tuturor celorlalte sentimente politice". Se uită adesea faptul că o astfel de percepție a indivizilor a fost determinată de către una dintre ideologiile moderne ce și-a reușit împlinirea, daca este să
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
drept istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această concepție: "națiunile sunt entități spirituale, comunități care există atâta vreme cât există și în mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
extensii și popularizări". Dar, în opinia sa, nici limba, nici apartenența etnică și nici religia nu pot fi criterii ale protonaționalismului, fiindcă sunt destule situații în care ele sunt infirmate. De aceea, " Singurul, cel mai important criteriu pentru protonaționalism este conștiința apartenenței, trecute sau viitoare, la o entitate politică stabilă. Cel mai bun liant protonațional este să fii ceea ce jargonul secolul al XIX-lea a numit "națiunea istorică", mai ales dacă statul cadru pentru viitoarea națiune a fost asociat cu un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în care te naști, limba pe care o înveți: "Pentru fiecare persoană din fiecare societate, aproape în fiecare moment, unele atașamente par să provină mai mult din sentimentul unei afinități naturale - unii ar spune spirituale - decât din interacțiunea socială". Apariția conștiinței politice moderne cu statul în centru stimulează sentimentele primordiale. În aceeași notă, Steven Grosby 34 arată că "grupurile etnice și naționalitățile există pentru că exista tradiții de credință și acțiune față de obiectele primordiale cum ar fi trăsăturile biologice și mai ales
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]