23,096 matches
-
cum sună, dar „Lena“, zici că e nume de servitoare. „Grete“, la fel, e un nume pur... Nu, chiar mă gâdili. Sută la sută star de cinema, i-am explicat, desfăcând picioarele. Pe când „Gretchen“ sună ridicol. Tot ce Înseamnă german, concentrat În două silabe, nu crezi? Dora nu scoase nici un cuvânt. „Dorothée“ e același lucru, numai că, În franceză. Pe când... Pe când „Dorothea“ are ceva... Ceva nobil și bine proporționat. Ca un... Stai. De ce te-ai oprit? Hai să schimbăm subiectul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu memoria slabă era cea mai urgentă problemă a mea. Cu toate acestea, cheile despre care susțineam că erau pe masă au fost confiscate de către poliție. Agenda de lângă telefon, la fel. Poate că Dora avea un calendar? Încercam să mă concentrez. Poate că da. Cândva obișnuia să țină o cărticică Învelită În piele neagră pe biroul din camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
persoane: Felix Karp. Poate că la ultima noastră Întâlnire uitase să-mi dea un indiciu care să explice cu cine se Întâlnea Dora În ultimile luni? Sau Îmi scăpase ceva ce-mi spusese? Adevărul e că sâmbăta trecută nu mă concentrasem sută la sută. Mahmur cum eram, mă simțeam atât de lent Încât am fost nevoit să invoc licențe poetice ca să-mi amintesc ce spunea. Da, Karp e omul cu care va trebui să vorbesc. De asemenea, trebuia să aflu În ce măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dragi colegi“, anunță Polster, „ceea ce vedeți aici, este suma totală a viziunilor voastre. Vă rog să fiți atenți: aici sunt toate culorile posibile, toate nuanțele pe care le-ați observat. Într-o bună zi, cineva dintre voi va putea să concentreze aceste viziuni diferite Într-o singură imagine. “ Pauză de efect, băieții, nerăbdători. „Și dacă o va face, va simți adevărata minune a artei: irizarea“. — Irizarea? — Era ceva cu o imagine În formă de floare, cred. În ceea ce mă privea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fâșiei unde se lega de piele. Însă, precaut, m-am abținut să verific asta. Și nu m-am lăsat nici sedus de imaginile și mișcările plăcute și cât se poate de Îndrăznețe care pluteau În apropierea conștiinței mele. M-am concentrat mai degrabă pe senzația asta de contopire cu propriul sex. Soarele de dimineață strălucea orbitor, sunt deci convins că experimentul mi-ar fi reușit dacă n-aș fi băgat palmele sub spate ca să-mi ridic șoldurile. Acest gest nevinovat, schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un lucru cu adevărat important. Abia am perceput vocea, că am fost cuprins de o euforie de neexplicat. În sfârșit Înțelegeam contextele care până acum mi se păreau de nedezlegat, și m-am bucurat că acum mi le puteam explica. Concentrându-mă asupra acestei Îndeletniciri, m-am aplecat asupra fiecărui detaliu, chiar dacă părea o bătaie de cap insignifiantă, o Încurcătură de intuiții care, aparent, nu duceau nicăieri. Nimic nu mai era neimportant, totul putea căpăta sens. Sensul vieții era să aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un furtun. De ce să pălmuiești pe cineva care se dovedește a fi atât de cooperant? Am fost lovit din nou. Acum capul mi se Învârtea de-a binelea și mi-am dat seama că ar fi mai sigur să mă concentrez pe puterile care mi-au mai rămas și să Încerc să-mi mențin echilibrul. Dar sentimentul de ușurare a durat doar câteva secunde, apoi greața s-a reîntors și am vomitat cu crampe dure. Puținul pe care l-am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Poate că nu-și permite să piardă atâta timp. — Îi va telegrafia consulului englez. — Sigur că da, spuse ea fără convingere. Evenimentele nopții trecute și descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se opri la timp, conștient cu uimire și spaimă de prezența pericolului. În ochii mici și flămânzi strălucea ura și dorința de a ucide. Era ca și cum toate prigonirile, pogromurile, lanțurile, invidia și superstițiile care le-au provocate ar fi fost concentrate Într-o hazna Întunecată a pământului, iar el se uita acum la ele de pe margine. Făcu câțiva pași Înapoi, cu ochii la soldat, În timp ce degetele acestuia se strângeau pe trăgaci. Mă duc să-l văd pe funcționarul de la gară, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc să rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva asupra căruia să te concentrezi În afară de a fi o soție Eternity. Uite ce a pățit Jessica Simpson, chicoti Lauren. Spre norocul meu, chiar aveam și altceva. Chiar Înainte de a da fuga să ne căsătorim, Hunter hotărâse să-și mute compania la New York. Îi plăcea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mi-a spus: „dacă vrei să trăiești, trebuie să cumperi pandantivul“. Așa că l-am cumpărat după licitație de la Fred Leighton, la un preț dublu, și iată-mă aici, vie și nevătămată. Toată lumea se uită la Phoebe. Roșind brusc, spuse: Mă concentrez mult asupra afacerii mele. Știți, mostrele mele sunt la Shanghai. Da, știm, replică Salome. Hai cu mine să luăm niște desert. Salome și Phoebe dispărură, iar Lauren și eu am rămas cu Sanford. El s-a Întors către Lauren și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
uiți cum îi ucide lumea. Să citești ziarul. Muzica și râsetele îți tocesc gândurile. Zgomotul ți le întunecă. Orice sunet te distrage. Te doare capul de la adeziv. Nu, nimeni nu mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nouă secunde. Când faci atâta penitență câtă am făcut eu, devii foarte rapid. Când ai ajuns să fii atât de rapid, zice, nici măcar nu mai e vorba de cuvinte, dar tot rugaciune este. O vrajă nu face altceva decât să concentreze o intenție, zice. Și o zice încet, accentând fiecare cuvânt, apoi face o mică pauză. Zice, privindu-mă fix: — Dacă intenția celui care rostește este suficient de puternică, obiectul vrajei va adormi, oriunde s-ar afla. Cu cât ai înmagazinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
discuțiile care au început deja, dar tot mai des gîndurile îi fug la gesturile Doamnei Ana, la vorbele ei pline de miez și mai ales la stăruința ei de-a-l face să-și venereze obîrșia. Înțelege că nu se poate concentra, gîndurile fiindu-i încă la mansarda blocului Yanis "ce-o mai fi acolo?, că prea e păzită clădirea" -, așa că își hotărăște, măcar, să se uite în jur, cu calm, păstrînd aerul că ascultă cu luare-aminte totul. Consider ca foarte reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se mai afla în geamantane, vi s-o fi făcut, evident, de scandal, dar noi sîntem băieți cuminți... Două, precum ați cerut zice Lazăr dînd două cărți profesorului care, transpirat tot, înghite în sec, reușind cu greu să se mai concentreze. Ciudată apariție arată el cu capul în urma femeii, cînd o aude urcînd scara -, dar se pare că imaginea ei, așa sumar înțolită și șifonată, mi-a purtat un real noroc adaugă fericit, prezentînd cărțile, începînd să adune banii, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la o parte fasoanele astea psihologice, te rog. Nu era nici urmă de autoiluzionare în străfundul conștiinței lui Carol. Pur și simplu habar n-avea de ce face toate astea. Se afla în postura obiectivului unei camere de fotografiat - dacă se concentra pe obiectele din planul apropriat, planul îndepărtat se încețoșa, și reciproc. Mie mi se pare că așa e și în viață, ție nu? Sunt foarte rari cei care se pot concentra pe detalii păstrând, în același timp, o perspectivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în postura obiectivului unei camere de fotografiat - dacă se concentra pe obiectele din planul apropriat, planul îndepărtat se încețoșa, și reciproc. Mie mi se pare că așa e și în viață, ție nu? Sunt foarte rari cei care se pot concentra pe detalii păstrând, în același timp, o perspectivă de ansamblu. Foarte rari. Sunt așa de rari că doar o lume stupidă și nerecunoscătoare, condusă de conspirații mascate, ar putea să le păteze sau să le terfelească reputația. Iar astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pierduse simțul măsurii, nu-și mai simțea noul membru, nu-și dădea seama nici de efectul pe care îl producea fiecare izbitură a capului lui Dan de marginea de lemn a patului. În schimb, toată lumea, ba nu, tot universul, se concentrase în chestia care pulsa, în senzația că ceva se rupe cu zgomot înăuntru, ca verigile risipite ale unui lanț, pregătind erupția spasmodică a fluturelui alb din pupa lui vâscoasă. Termină exploziv, împingându-și pentru ultima dată penisul aproape amorțit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era cunoscut drept un „bărbat conștiincios“. Asta însemna că parcursese cel puțin o treime din drumul spre beatificare. Bărbații conștiincioși (și femeile conștiincioase, de altfel) aud adesea o șoaptă tainică în urechi când ajung la starea aceasta cvasi-religioasă. Dacă se concentrează, aproape că reușesc să deslușească și cuvintele „O, e un sfânt“ rostite iar și iar. Alan Margoulies era un medic generalist căruia chiar îi păsa de pacienții săi. Ascensiunea lui profesională fusese suficient de rapidă pentru a ține în frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu-și notițele. Bull era un tânăr sănătos, cu excepția unor infecții regulate ale sinusurilor, care nu se produceau din pricina vreunei slăbiciuni a organismului, ci datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de undeva din zona sudică a lui Bull. Capul său brun dispăruse încă o dată dincolo de domul acoperit de păr al genunchiului lui Bull. Numai că Margoulies nu reușea deloc să se concentreze asupra răspunsului, de altfel incoerent, al lui Bull, pentru că era prea ocupat să studieze chestia. Lansase întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aspră. — Ei, doctore? — Ei bine, John, nu e chiar atât de grav cum ai putea să-ți imaginezi. (Suprafața internă a rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare, abilitățile profesionale ale lui Margoulies se concentrau să traseze harta internă a noilor organe sexuale ale lui Bull.) Așa cum ziceai și tu, e în același timp o rană și o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era un fel de continuare a relației lor ca elevi ai unei mici școli particulare. O dată pe an, echipa juca un meci cu juniorii de cincisprezece ani ai școlii. Era derby-ul sezonului. Lui Bull îi era destul de greu să se concentreze asupra denigrării activității lui Razza Rob. Tasta literele și după aceea le ștergea din nou, iar și iar. Prin fața ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să aibă efect cathartic, vizita la bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile de după-amiază. (Vai, săracul doctor Margoulies, gândeau ei, muncește prea mult, e prea conștiincios.) La finalul zilei, Alan își luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]