6,940 matches
-
numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd trasee „științifice”, „deterministe”. Pentru avangardiștii de la Contimporanul, comicul este libertatea estetică absolută. Un libertinism cinic, anarhic pare a fi, adeseori, pseudonimul ei, ca în aceste versuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și înscenări de Prampolini Depero cu un succes formidabil”; o alta semnalează La Mascherata degli impotenti de Vasari, „suită de scenete, foarte teatrale, cari nu exclud subtilitatea observației și valoarea plastică a verbului, pe un fond de ironie acerbă”. „Romanele” concentrate ale lui Léon Pierre Quint (Déchéances aimables) sînt apreciate în ocurență cu minimalismul eficient al pieselor futuriste: „Nu demult, futuriștii au reprezentat drame și comedii cari durau cinci minute. Cu toată această brevitate publicul a preferat aceste «momente dramatice» poemelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dreptate să o pună pe seama unei lipse mai generale de comprehensiune și de atenție față de poezia bacoviană, redusă abuziv la experiența din „Plumb”: „Dar mai ales, spuneam, e dureroasă absența dlui G. Bacovia. (...) «Bucăți de noapte» continuă în dimensiuni de concentrată avariție, nota de ironie prețioasă din «Scîntei galbene». Continuă și adîncește. (...) Ironie, simbol, ecouri enigmatice, un amestec bizar de atitudini de melodramă și pantomimă și, mai presus de toate, o artă a prozei, o cizelare a frazei și a periodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
genului prin includerea cu drepturi depline a romanului „concentrat” și poetic, Perpessicius evită să transforme diferențele tipologice în discriminări valorice: „Literatura contemporană practică, în același timp, romanul de proporții vaste, ciclic sau unitar, tip stendhaliano-balzacian sau proustian, dar și romanul concentrat, în care elementul discursiv cade, fatal, pe planul al doilea (...) În astfel de cazuri, tehnica romanului diferă de ceea ce se înțelege curent prin roman. În astfel de cazuri limitele dintre nuvela de extensie și romanul intensiv, în sensul de concentrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romancier de tip „corintic”. Ideea unui Urmuz-autor-de-romane fusese deja enunțată de către Mihai Zamfir în studiul despre Poemul românesc în proză (Ed. Cartea Românească, 1981, ed. a II-a, Editura Atlas, 2000, p. 298). Criticul vede în scrierile urmuziene niște „romane concentrate”, contes philosophiques cu funcție „evident parodică”, „mai aproape de narațiunea filozofică a secolului al XVIII-lea”. Opinia e susținută prin „universul filozofic pe care aceste scrieri insolite îl cuprind” și prin caracterul lor romanesc: „Într-un limbaj simbolic, este descrisă — spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o linie de montaj. Măcinate, amestecate, introduse În mașina infernală, Împachetate și Împrăștiate În lume fără a fi altceva decât niște necunoscuți anonimi - zero. Totuși, Zero reuși să alunge Într-un colț al conștiinței sale acele gânduri apăsătoare și rămase concentrat, supunându-se acelui ritual absurd și gol, un sacrificiu aberant Închinat unor zei În care nici el și nici profesorul nu credeau. La un moment dat - În timp ce-i explica mecanic diferența dintre momentul consumat și tentativă, de exemplu furtul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu se deslușea nici un pasager Înăuntru. Scoase arma din toc, se apropie cu precauție și deschise brusc portiera. Stupefacția o făcu să lase arma jos. Pierric, stînd pe burtă În interiorul mașinii, sufla În radio, punea mîna peste tot, cu aerul concentrat și Încîntat al unui copil care experimentează o jucărie nouă. Marie simți că-i vine să-l ia la bătaie. Nervii ei constant puși la Încercare s-ar fi descărcat cu dragă inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hotărît al lui Christian făcea să răsune și să se Îndoaie scîndura În echilibru care ducea la vas. Insensibil la Întrebările ziariștilor, la flash-urile fotografilor, nu mai Înregistra decît informațiile utile cursei. Părea, ca Înaintea fiecărei plecări, pe deplin concentrat. În realitate, Îi inducea pe toți În eroare. Închiderea asta În sine ascundea lupta pe care o ducea ca să se Împiedice să se gîndească la Marie, rezista ispitei de a-i da telefon pentru a-i auzi vocea, sau măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un trup. Este o taină mare, vă spun, legată de Cristos și Biserică.” Într-adevăr, era o formulă bine găsită: și vor fi amândoi un singur trup. Michel medită un timp la această perspectivă, o privi pe Anne: calmă și concentrată, părea să-și țină respirația; era aproape frumoasă. Stimulat probabil de citatul din Sfântul Pavel, pastorul continua cu o energie crescândă: „Doamne, fii bun cu roaba ta: În clipa În care se leagă cu bărbatul ei prin căsătorie, ea Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o juma’ de oră să ajung de acasă de la Connor, din Maida Vale, În Islington, unde stau eu și, În clipa În care deschid ușa, o găsesc pe Lissy pe canapea. E Înconjurată de hîrtii, În care se uită foarte concentrată. Muncește foarte mult. CÎteodată, chiar exagerează cu munca. — La ce lucrezi ? zic cu Înțelegere. Tot la cazul ăla cu frauda ? — Nu, citesc un articol, spune Lissy absentă și ridică o revistă de femei. Zice aici că, Încă de pe vremea Cleopatrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț al foii pe care a Încercat diverse anagrame la cuvîntul Scoția. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
când le făcea un semn cu degetele pe sub țigară. Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta, capul chel Îi era adeseori Îngropat În pernele de piele, ochii uneori dați peste cap, sticlind de atenție concentrată, gura ușor căscată - iar picioarele Încălțate În mocasini, alăturate talpă la talpă. La orice oră din zi și din noapte asculta CD‑uri cu muzică de Rossini, pusă la volum maxim. Avea o extraordinară predilecție pentru Rossini, ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atenția și atunci simte nevoia să le‑o ia Înainte celorlalți rivali Întru boală și moarte. În mod firesc, medicul trebuie să se protejeze Împotriva unor asemenea impulsuri monopolizatoare - sau poate că ar trebui să le numesc instincte - caracteristice oamenilor concentrați orbește pe vindecare, mânați de adânca și specifica lăcomie a bolnavului care a hotărât să nu moară. Doctorul Bakst avea o constituție solidă, cu o curioasă tendință a capului pe care‑l purta ca un boxeur. Era cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
SACRU ACTUL I La ridicarea cortinei, Bruno și Grubi stau pe marginea unei gropi, cu picioarele în groapă, aplecați deasupra gropii și lucrând din greu, cu mâinile, în groapă; din când în când fac gesturi de relaxare; își reiau lucrul concentrați, capetele lor se ating, mânuiesc fel de fel de instrumente împrăștiate în jur; scopul efortului lor va rămâne, pe tot parcursul piesei, invizibil. GRUBI: Pfff... N-o să iasă... BRUNO: Taci! GRUBI: S-a-ncurcat de tot. N-o să iasă. BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am scăpat-o de ieri și acum dospește înăuntru. BRUNO (Mirat.): Ce zici? GRUBI (Învins.): Da... N-avem noroc. BRUNO (Oarecum învins.): Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
domnule, nu-i mai găsi scuze că nu-i cinstit ce-a făcut. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu-i caut eu scuze, dar... mă gândesc și eu... (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își pune batista în buzunar și începe să cânte din nou, concentrat, pasionat, senin.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Tocmai ce ziceam... Nu, acum e limpede, ori noi, ori el... BĂRBATUL CU ZIARUL: Fantastic! Absolut fantastic! E prima oară-n viață când mi se-ntâmplă așa ceva. Phu! DOAMNA CU VOAL: Și nici măcar nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Speriat.): Nu! CASIERUL: Încercați. Ce vă costă să încercați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Nu pot. Credeți-mă. Mi se pare imposibil... CASIERUL: De ce? Ia să vă văd mâinile! Da... Cred că dumneavoastră ați putea da... frumoase zaruri... de patru-patru... (Studiază concentrat mâinile CĂLĂTORULUI.) Sau de trei-trei? (Nelămurit.) E cam confuz, știți... Cred totuși că de patru-patru. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și retragă mâinile.): Da, se poate... Dar eu... sunt împotriva acestor, acestor, cifre... împotriva tuturor cifrelor! CASIERUL: Rău faceți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Băcănel trebuia să se convingă, dacă mai era cazul, de importanța acelor noi - luăm din timp unele măsuri preventive. Și de poziționare, cum ar fi. Că altfel... Se opri, studiindu-l îngândurtat pe fostul „istoric“. Afinoghiu îl urmărea și el concentrat, dar cu un fel de nepăsare în priviri. - Poate sunteți la curent, prin sursele matale, că se pune acuma la ordinea zilei și de un fel de democrație, ca pă vremurile pă care le-ați trăit. Nu la noi, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-nghite, da prin spate l-a aranjat pe Dej, că era mai aproape. La Mao n-avea cum să ajungă, era peste Urali, taiga, deșertul Gobi, faci o lună cu trenul până acolo. Musca părea că alunecă spre capătul hârtiei. Concentrat, bătrânul continuă, ca și cum i-ar fi povestit ei despre politica lui Hrușciov. Se veseli: - Am fost și eu într-un concediu în China, în septembrie șaișcinci. Până la Moscova vagonul a mers atașat la trenul cu care plecase Ceaușescu la ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unde-a ajuns: graba și pripeala. Și diplomația care n-o avea. Păi tocmai d-asta a și sfârșit așa cum a sfârșit. N-avea diplomație, nu știa ce-i aia! Îți dai seama ce istorie am prins... Pirpiriul îl studia concentrat. Se trăgea din când în când înciudat de nas. - Planul... Planul lu’ Valțev, exclamă în cele din urmă bucuros. Unul de l-a scris la Kremlin și i l-a dat lui Hrușciov sau Brejnev care mai era pă vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am uitat. Celularul se răsti de câteva ori din buzunarul șorțului cizmarului: „Răspunde, boule! Te sună un fraier!“ Studie telefonul concentrat, zâmbi și-l închise. Oftă: - Am auzit că a fost o chestie... Nu le-am trăit că eram prea mic. Dar credeam că a fost când atunci cu Cehoslovacia. Tata, cât a fost el de belit la colectivizare, nu zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să mai fi furat ăștia de’acu? Bătrânul părea iarăși că nu-l aude. Rămăsese cu cureaua în mână și o privea, parcă-i măsura lungimea, îi număra găurile, sau ce-o mai fi văzut la ea. Cizmarul îl studia concentrat. Ezita parcă să continue. Zâmbi complice, în cele din urmă. - Cât eram io de puști, când am intrat la meserie, da tot m-am prins cum e chestia cu turnatul. Mai venea unul, altul și ne trăgea de interes, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul Stelian Lazarovici. Se rezemase de zid și citea concentrat hârtia unui prospect. O fâșie lungș, încolăcită. - S-a operat și el și la ce i-a folosit, oftă bătrânul. O mai amăgește două-trei luni. Hai un an, ca Stelian. Și p-ormă? Nu se duce și el după fra-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Baltă, de la Chirul ăla. Că au făcut repetiție mai înainte cu nu știu cine. Uite-așa se nasc legendele, în loc să studiem la cercetare istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la noi până la Dumnezeu, părinte, continuă Țongu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]