5,238 matches
-
a justifica o schimbare în împrejurări esterioare atât de grele. Acest motiv pare a fi ținuta Senatului, care dăduse într-adevăr naștere directă unui ministeriu de coalițiune și indirectă celui actual, dar care nu pare plecat a admite o direcție conducătoare cu priviri prea particulare. La alegerea biurourilor pentru sesiunea ordinară a celor două corpuri s-au văzut deci că adunarea deputaților e în mare majoritate de partidul reprezentat prin organul "Romînul", iar alegerea în Senat (care începe la vice - președinți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acestui gen a fost fără îndoiala Scribe. Astfel în "Paharul cu apă" o întreagă intrigă a partidelor din Anglia se rezolvă tocmai printr-un "păhar cu apă". În "Poveștile reginei de Navarra " un manuscript al Margaretei de Valois e agentul conducător al întregei piese. Dar se știe că Scribe, care avea o nemăsurată bogăție de planuri, era totuși lipsit de poezia pasiunei; din care cauză principalul lui colaborator - Legouve - era acela care vorbea prin gura eroilor celor ce trebuia să inspire
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai spus și altă dată că, pentru un teritoriu poliglot ca cel turcesc, egala îndreptățire a limbelor și confesiunilor va fi lucru de căpetenie, formațiunile teritoriale lucru secundar. Nu știm, se 'nțelege, până unde ajunge priceperea cestiunei în cercurile noastre conducătoare; dar credem că sunt oameni în țară cari să cunoască stările de lucruri și să-i poată da țării toată lumina necesară. Libertatea bisericească și scolastică pentru românii din a dreapta Dunării trebuie însă asigurată, ca să fie o dată pentru totdeuna scăpați
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
persoane se mențin în astfel de responsabilități mai mulți ani la rând, avem la noi cazul lui Dumitrașcu Sobieshi, de multe ori persoanele se schimbă de la an la an, excepția o reprezintă preotul, care făcea parte de drept din organul conducător al satului pe care-l păstorea spiritual. Este evident caracterul autentic democrat al conducerii interne din obștile sătești umbrăreștene, până pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Situația cu datele și informațiile din tabelele precedente, deși lipsite de rigoarea exactității, nu sunt
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
durabile în timp, cum e și cazul comunității umbrăreștene. Grupurile de 3-4 case sau familii care se desprindeau din „căpetelnica moșie” (moșie însemnând și vatra satului), vrând-nevrând trebuia să rămână multă vreme sub autoritatea vechii comunități și a organelor sale conducătoare, rolul de frunte avându-l biserica. Nu se putea altfel. Este demn de observat cum, în privința păstrării vechii forme de organizare religioasă-teritorială, limitele dintre parohii s-au păstrat chiar în condițiile în care s-au produs mutări ale vetrelor de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se uită după ei): Niciodată nu va mai putea exista o casă nouă Casele cresc din pământ Și aici nu mai există pământ (se întoarce de jur împrejurul lui) Un om mare nu trebuie niciodată să născocească o poezie Că propria căpățână conducătoare o ține la liniște Și propriul bojoc împuroiat se înneacă între lucruri Până când lucrurile poeziei au loc se vâră în sacul de puroi Ca să poată fi odată un ghid interior unui unic Care nu se uită decât în jos Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
maternă Și un Conducător pentru fiecare frizură Un președinte, ha Un președinte mondial Un președinte federal Un președinte care s-a gândit, dintre oamenii strânși laolaltă, Care-i construit dintre toți oamenii Împotriva durerilor. ... (înfocat) Și atunci a ieșit președintele conducător al oamenilor din oameni Și s-a urcat pe ei Și a urmărit cu orbitele ochilor durerile oamenilor Orbitele ochilor la fel de mari ca un dovleac Și președintele nu duhnea a nici o durere pe dinafară Că era o nemernicie dinainte plănuită
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Așa că el a propus o soluție în concordanță cu viziunea sa, în care trecerea de la realism la idealism și invers corespunde unei mișcări dialectice. Sinteza sa nu era întemeiată pe valori particulare, ci se desfășura prin pura negare a ideologiei conducătoare a epocii: uneori această ideologie impunea critica utopismului, așa cum s-a întîmplat în perioada interbelică, iar alteori impunea critica imobilismului așa-numitei Realpolitik, așa cum s-a întîmplat în timpul perioadei de maximă intensitate a războiului rece (Carr 1961: 177). Carr este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
erori logice majore. Ambele fac imposibilă falsificarea. Prima eroare este așa-numitul regres la infinit. Să luăm un exemplu din literatura teoriei politice asupra puterii, care opune școala elitistă celei pluraliste (Dahl 1958): Statul nostru este guvernat de o elită conducătoare. Analiza descoperă că cei presupuși a face parte din elită nu-și impun voința în deciziile cele mai importante. Contraargument: lucrurile stau așa pentru că în spatele elitei de fațadă există o altă elită și aceasta din urmă este cea care conduce
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
interne și respinge ceea ce provoacă stări instabile" (Kaplan 1969: 293). Cealaltă analogie este cu piața și mecanismul ei de echilibrare a prețurilor - o abordare individualistă. În acest caz, echilibrul este consecința firească a acțiunii individuale raționale, fără intervenția vreunui centru conducător. Aplicată la relațiile internaționale, această analogie vede echilibrul ca un rezultat al încercărilor specifice ale statelor de a se proteja, încercări ce conduc inevitabil la echilibrarea puterilor lor (Kaplan 1969: 296; pentru o analiză mai timpurie a acestei analogii, vezi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ținta politicii sovietice, așa cum o vedea Kennan, era hegemonia politică, mai degrabă decît cucerirea totală, și cu atît mai puțin o revoluție socialistă mondială sub conducere sovietică 1. Anexiunile teritoriale sînt socotite în general costisitoare și greu controlabile. Pentru Kennan, conducătorii sovietici sînt în esență flexibili, în reacțiile lor, la realitățile politice: "Acțiunea politică [a Kremlinului] este o curgere fluidă care se mișcă constant și se răspîndește oriunde găsește loc [...] spre o țintă dată [dar] nu se întrezărește nici o umbră a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
monopolist de stat și că imperialismul este o consecință a faptului că a fost atins stadiul cel mai avansat al capitalismului. Din moment ce statul nu este un actor autonom, ci mai degrabă un instrument al clasei dominante, burghezia monopolistă este forța conducătoare a expansiunii/ colonialismului. Hilferding își bazează explicația pe capitalul financiar autohton, ale cărui încercări de cartelizare ar depăși în cele din urmă anarhia producției (piețelor) capitaliste și crizele economice, dar nu pot soluționa contradicția dintre burghezie și proletariat. El a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realiști între puterea, interesele și comportamentul unui actor. Teza entropiei: "pasageri clandestini" sau reguli insuficiente? A doua teză a teoriei stabilității hegemonice susține că ordinile hegemonice tind sistematic să disperseze puterea și, ca atare, sfîrșesc prin a submina poziția hegemoniei conducătoare. În mod tradițional, teoria stabilității hegemonice se concentrează asupra rațiunilor externe ale entropiei, cum ar fi rezistența crescîndă a statelor mai slabe în fața abuzurilor pretextate sau reale ale puterilor hegemonice și/sau răspîndirea centrelor industriale, prin export de capital și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de influență. Comparativ cu neorealismul lui Waltz, teoria stabilității hegemonice contribuie în mod clar la extinderea sferei analizei și definește diferit granițele disciplinei. Saltul idealist al lui Kindleberger pentru a apăra interesele SUA cu ajutorul teoriei stabilității hegemonice Argumentînd că rolul conducător al Statelor Unite a fost în general benefic ordinii internaționale liberale, Kindleberger a stîrnit desigur o contradicție. După războiul din Vietnam, acest tip de argument se situa cu siguranță împotriva curentului opiniei publice mondiale și, într-o anumită măsură, al opiniei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lor exacte, corporațiile multinaționale devin mijloace mai importante de transmisie pentru expansiunea capitalismului internațional decît statele, ceea ce are ca rezultat că: "Politica externă globală corespunde intereselor și per-spectivelor corporațiilor multinaționale [...] Corporațiile multinaționale devin instrumentul pentru crearea și consolidarea unei clase conducătoare internaționale, singura speranță pentru reconcilierea antagonismelor dintre interesele naționale și cele internaționale." (O'Connor 1970: 150) Al treilea fenomen este că mijloacele economice, și nu neapărat cele militare, sînt cele care garantează controlul, cum ar fi accesul la valori bursiere
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
chiar cu primele sale studii de politică tehnologică și industrială, Gilpin credea că odată cu apariția statului-națiune și a economiei de piață puterea nu mai poate fi înțeleasă independent de baza economică. Această intuiție fundamentală a mercantilismului și marxismului este forța conducătoare a teoretizării sale: bogăția și puterea, precum și urmărirea acestora de către agent, sînt inextricabil legate. Pe baza acestei ipoteze, Gilpin oferă un tablou istoric al economiei politice globale din zilele noastre. Gilpin consideră că apariția unei economii de piață internaționale a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
național, Gilpin afirmă că este evident că nu există așa ceva și că, strict vorbind, doar indivizii au interese. De aici, el se referă la interesul național ca fiind determinat "în principal de interesele membrilor dominanți [ai statelor]", sau ale coaliției conducătoare (Gilpin 1981:19). Totuși, atunci cînd continuă discuția asupra așa-numitelor interese ale politicii externe sau naționale, el revine la o poziție universalistă, în care interesele sînt cele de securitate și prosperitate și sînt consecințe logice ale intereselor permanente la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a identificat într-un mod mai mult sau mai puțin corect. Capitalismul este totuși, prin natura sa, expansionist. O dată cu sfîrșitul imperialismului teritorial și, deci, cu diminuarea capacității de a exporta povara ajustărilor capitaliste, contradicțiile capitaliste au ricoșat înapoi către economiile conducătoare. Cum s-a văzut încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, capitalismul devine prin natura sa conflictual la nivel internațional. În timp ce capitalismul poate fi completat de către un stat al bunăstării, așa încît să poată depăși contradicțiile la nivel intern, se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acută a localizării puterii este cea care determină repetata chemare a Statelor Unite la responsabilitate. Ea ar putea, oricît de curios ne-ar părea acest lucru, să cadă de acord cu Waltz (1979: 210), atunci cînd acesta scrie că "dacă puterea conducătoare nu conduce, ceilalți nu o pot urma. Toate națiunile se află, poate, în aceeași barcă mondială găurită, numai că una dintre ele o trage cel mai mult la fund". În pesimismul ei din ce în ce mai accentuat în legătură cu puterea statului, Strange crede că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de populație în acest proces și prin explicația cauzală a schimbării sociale ca tendință al lumii contemporane. Cum schimbarea aduce cu sine probleme cu care se confruntă orice societate, am abordat aici analiza sociologică a problemelor sociale. Subliniem că ideea conducătoare a elaborării acestei lucrări o reprezintă încercarea de a explica și a înțelege sistemul social spre care ne îndreptăm și, de aceea, am dorit să oferim cititorilor un instrument teoretic și metodologic util pentru a se putea raporta conștient la
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
structura socială, ele neavând o viață a lor proprie. Structura adevărată a unei societăți este definită de distribuția bogăției acesteia, iar cultura este pur și simplu un produs al acelei structuri economice. Structura economică (socială) este compusă dintr-o clasă conducătoare și o clasă subordonată. Clasa conducătoare reprezintă grupul care deține mijloacele de producție și clasa subordonată reprezintă oamenii care muncesc pentru clasa conducătoare. Membrii clasei conducătoare vând produsele acestei munci peste costul lor și obțin un profit, o plus valoare
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pur și simplu un produs al acelei structuri economice. Structura economică (socială) este compusă dintr-o clasă conducătoare și o clasă subordonată. Clasa conducătoare reprezintă grupul care deține mijloacele de producție și clasa subordonată reprezintă oamenii care muncesc pentru clasa conducătoare. Membrii clasei conducătoare vând produsele acestei munci peste costul lor și obțin un profit, o plus valoare, așa cum a numit-o Marx. Datorită acestui lucru, clasa conducătoare se bucură de un standard ridicat de viață spre deosebire de cei din clasa subordonată
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un produs al acelei structuri economice. Structura economică (socială) este compusă dintr-o clasă conducătoare și o clasă subordonată. Clasa conducătoare reprezintă grupul care deține mijloacele de producție și clasa subordonată reprezintă oamenii care muncesc pentru clasa conducătoare. Membrii clasei conducătoare vând produsele acestei munci peste costul lor și obțin un profit, o plus valoare, așa cum a numit-o Marx. Datorită acestui lucru, clasa conducătoare se bucură de un standard ridicat de viață spre deosebire de cei din clasa subordonată. Pentru Marx, acest
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
deține mijloacele de producție și clasa subordonată reprezintă oamenii care muncesc pentru clasa conducătoare. Membrii clasei conducătoare vând produsele acestei munci peste costul lor și obțin un profit, o plus valoare, așa cum a numit-o Marx. Datorită acestui lucru, clasa conducătoare se bucură de un standard ridicat de viață spre deosebire de cei din clasa subordonată. Pentru Marx, acest proces se numește exploatarea clasei subordonate de către membrii clasei conducătoare. Deoarece structura socială este în mod fundamental una a inegalității și exploatării, clasa conducătoare
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un profit, o plus valoare, așa cum a numit-o Marx. Datorită acestui lucru, clasa conducătoare se bucură de un standard ridicat de viață spre deosebire de cei din clasa subordonată. Pentru Marx, acest proces se numește exploatarea clasei subordonate de către membrii clasei conducătoare. Deoarece structura socială este în mod fundamental una a inegalității și exploatării, clasa conducătoare se confruntă totdeauna cu riscul unei răzvrătiri din partea clasei subordonate. Funcția ideologiei ori a suprastructurii ideaționale este tocmai să prevină acest lucru. Altfel spus, clasa conducătoare
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]