1,399 matches
-
Nulitățile și veleitățile nerealizate simt că nu mai au mult de trăit (intelectualicește, dacă pot spune așa). Eu însumi sînt atît de scîrbit de tot ce se întîmplă aici, de ce mi se întîmplă mie, încît cred că singura contralovitură, singura consolare e creația. Nu cer Domnului decît sănătate. (Ar trebui să-ți narez ce mi s-a mai întîmplat în ultima lună, dar sînt atîtea mizerii, încît îmi este lehamite.) Îți spun doar că ginerele lui Ibrăileanu mă critică acum în fața
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a celor trei entități administrative este o chestiune de onoare așa că și le-a trecut iarăși sub stăpânire cu tot protestul extrem de vehement al senatorilor și deputaților din Parlamentul României. Ce-i drept, a oferit țării noastre drept compensație și consolare aridul ținut al Dobrogei, cu tot cu portul Constanța (Küstence În turcește) precum și mica insulă a Șerpilor, prilej de mare dispută acum cu vecina Ucraina. Dar, iată cetățenii fixați pentru predarea vitelor de sacrificare: „8 vite dela Dl. Ivanciu Teodor; 10 dela
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu reconfortul la orice chemare de ajutor din partea celuilalt. Dar în vara aceea nu puteam decît să ne ținem bine unul de celălalt. N-aveam ce reconfort să scoatem din noi înșine. îl căutam la Cinematecă. Atenție, nu căutam doar consolarea evazionismului. O căutam și pe asta, dar cel puțin la fel de tare căutam să înțelegem, să-i înțelegem pe părinții noștri, să înțelegem cum ajunseserăm în casa aceea și ce urma după ea, cum se desfășoară viețile oamenilor de ajung să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
există nici o șansă de exactitate. De exemplu, se poate oare evalua diferența de meșteșug dintre un film de acțiune precum Ultimatumul lui Bourne (elogiat în aceste pagini) și un alt film de acțiune, precum James Bond-ul Partea lui de consolare (demolat în aceste pagini) ? Eu cred că da. Se poate susține cu dovezi că decupajul ultrarapid al urmăririlor din Bond e un dezastru, pe cînd decupajul încă și mai rapid al urmăririlor din Bourne e o performanță : în cazul Bond
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mișcare montate într-un anumit ritm, însoțite sau nu de dialog sau de muzică. Ceea ce, evident, e dificil. și de ce s-ar strădui măcar s-o facă ? Oare publicului-țintă al unor filme ca Ultimatumul lui Bourne și Partea lui de consolare ar trebui să i pese de tehnicismele astea ? De ce ? Ambele filme sînt niște produse comerciale și, judecînd după încasări, ambele și-au făcut treaba i-au dat publicului-țintă senzațiile tari pentru care acesta intrase la ele. De ce ar trebui, deci
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bine că se concentrează pe ea. Dacă Fiennes ar fi avut împotriva cui să joace, Ducesa ar fi fost o dramă autentică. Așa, e un film pe jumătate bun, pe jumătate plicticos. Dilema Veche, noiembrie 2008 Bond Partea lui de consolare/Quantum of Solace (Marea Britanie, 2008), de Marc Forster Noul James Bond, Partea lui de consolare, o ține numai în scene de acțiune, fără a avea un regizor realmente talentat la așa ceva. Secvența-pregeneric e o afacere confuză cu un Aston Martin
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ducesa ar fi fost o dramă autentică. Așa, e un film pe jumătate bun, pe jumătate plicticos. Dilema Veche, noiembrie 2008 Bond Partea lui de consolare/Quantum of Solace (Marea Britanie, 2008), de Marc Forster Noul James Bond, Partea lui de consolare, o ține numai în scene de acțiune, fără a avea un regizor realmente talentat la așa ceva. Secvența-pregeneric e o afacere confuză cu un Aston Martin urmărit de două Alfa Romeo pe niște drumuri italiene : o rafală de cadre scurte care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
s-a relatat discuția, mai în glumă mai în serios am întrebat cu vocea gâtuită: „Dar de ce nu l-am lega, oare pe săracul măgar de microbuzul nostru? Să-l plimbăm și pe el pe la Sucevița că alt premiu de consolare nu cred că va avea!”. Uite așa se nasc dictatorii! Merciutkina - Cehov Joi, 6 noiembrie 2003 Încetul cu încetul, plină de răbdare și înțelepciune (dacă mai am) va trebui să mă redau bucuriei creației. Este o datorie pe care o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care m-a salvat de trasul zilnic de perciuni, o specialitate a Învățătorului, moștenită din străbunii glorioși. Rasul În cap nu i-a fost pe plac nici lui Bahrim și nici lui Papago, Îngrozit de cât de neatrăgător arătam. Drept consolare, În loc să-mi fac lecțiile, preferam să stau singur În fața oglinzii ore În șir și să „dirijez“: deși temporar ras În cap, aveam tupeul să mă cred Toscanini. Ori Silvestri, ori Gogu Georgescu, pe care Îl cunoscusem, pentru că era prieten cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă, fără șansa cât de cât probabilă a unei redresări. Nici un semn că ceva ar mai putea să mă scoată din indispoziția sufletească în care mă aflu. Asemenea stări nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cititori, cărui tipar uman îi aparțin, tip uman care trebuie aprofundat cu grijă. Jurnalul lui Nijinski a devenit o cheie pentru anumite angoase - a trăi pe mai multe planuri, pe mai multe niveluri lingvistice, a găsi un adăpost plin de consolare în exersarea desenului, în culorile pline de lumină ale acuarelelor. Și apoi, un lucru esențial despre iubire, despre imposibilitatea ei: nu ne putem dărui nimănui, pentru că ne aparținem în întregime. Singura soluție fiind prietenia fără margini, semănând cu iubirea pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
supraviețui niciodată caracterului meu pasional, extremist, dacă nu mă voi „înarma”, în eventualitatea unei noi pasiuni, cu o pasiune de bază pentru cunoștințe, în primul rând, aspirând la acea înțelepciune despre care vorbea Ecleziastul, aducând multă suferință, dar și multă consolare efemeră. Coborând din tren la Viena, m-a impresionat arhitectura orașului meloman. Cu puținii bani pe care-i aveam am cumpărat o carte poștală pentru René, scriind aceste rânduri: „Mă plimb prin Viena, orașul melomanilor în care Mozart îi întreba
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a dus la toaletă, apoi s-a întors, așezându-se gânditor pe marginea patului, apoi s-a culcat pe o parte, murind. Familia lui nu putea accepta că murise atât de fulgerător, fără să spună un cuvânt de adio, de consolare pentru cei care rămân să trăiască mai departe. Dar într-o zi cel mort s-a arătat fiicei sale într-un vis, explicându-i că după ce se întorsese de la toaletă fusese ridicat fulgerător, fără să știe de cine și cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unui timp tulbure. Pe 27 septembrie a murit Alberto Moravia, la 82 de ani. Ca scriitor îmi place mult și mai puțin ca soț al Elsei Morante, a cărei rană profundă în viață a făcut-o să găsească o bună consolare printre „felinele mici” și călătoriile în singurătate prin țări având ca inimă fierbinte chiar nisipul deșertului. Ceea ce Moravia aprecia cel mai mult la un scriitor era acel „tasso di vitalità”, cotă de vitalitate, creând fericita expresie, scriind despre Picasso: „Egli
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prietenii mei suedezi, se doarme cu măștile de gaz pe față, camerele sunt astupate cu plastic, un infern pentru copii și bătrâni. După serviciul divin, mulți au spus că predica rabinului a fost prea politică. Ei așteptau un fel de consolare. În aceeași zi se anunță blocada economică a Irakului, o decizie gravă pentru bieții oameni care deja trăiesc în cruntă mizerie. Dar politica este necruțătoare în primul rând cu cei nevinovați, victimele, majoritatea populației. Războiul continuă, încă două misile trimise
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
petrecere. 16 august 1992. M-am trezit dis-de-dimineață, convinsă să fac față spectacolului împlinirii unei jumătăți de secol pline de dureri sfâșietoare, lupte acerbe, dar și înseninări datorate perplexității iubirii, dar mai ales marii prezențe a naturii, cea mai mare consolare a dureroasei „întâmplări de a fi”. Inger (Johansson) e cu mine, a dormit în camera oaspeților, muncind cu mine și Edith (care locuiește la hotel), uneori uitând chiar să mâncăm. Totuși, eu și cu Inger am fost la mesă, dis-de-dimineață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ci a logodnei care leagă altfel de tot ce e determinat de creatorul nostru. Rămâne mereu de văzut dacă această „logodnă”, presimțire a unei iubiri posibile, va avea loc sau nu. A mă lega de neant ar însemna o totală consolare pentru toate legăturile imperfecte făcute aici, în timpul vieții mele. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât îmi dau seama de fragilitatea tuturor sentimentelor, gândurilor, stărilor de care m-am angajat cu inconștiență, numai pentru a mă deturna de stabilitatea unei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
soție, drumul iubirii nu e o bagatelă, ci un drum infinit de încercări până în clipa morții. A iubi este lucrul cel mai teribil al lumii, incluzând toate încercările și umilințele posibile, sfâșietor traversate de intense momente de profundă revelație și consolare. 14 ianuarie - vis intens cu René: mă ținea cu mâna de umeri și iradia din el ceva intens. Viața nu se poate explica prin nimic, în nici un caz nu prin conștiință numai! Poate doar prin contemplarea artei și asceză. Prin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poate, așteptau o împăcare amintind filmele vechi americane. Dar madame Alice nu l-a recunoscut, întrebându-l mereu: Cine ești? A avea un fiu e dorința cea mai fierbinte a unei femei. Dacă e ceva care m-a îndurerat fără consolare este această lipsă de lângă mine: lipsa copilului meu. La ce au folosit acele iubiri în care am ars, dacă în urma focului n-a rămas măcar materie pentru o cenușă nouă? René m-a întrebat de la început, când nici nu se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar care mă consumă dureros. Am stat în pat până târziu, cu ochii deschiși, gândindu-mă la René și Lionel. O durere surdă mă apasă pe coaste. Greutatea iubirii invizibile care nu s-a îndepărtat de corpul meu încercat. August Consolarea mea vine acum numai prin vise - am visat că eram într-un palat al muzicii, René era acolo, cânta la pian unul din studiile lui Chopin. S-a oprit văzându-mă venind, mi-a spus: unde ai fost atâta timp
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
noastră nu este o vină personală, ci istorică. Desigur, ne putem mângâia cu iluzia unor „superiorități”: citeam mai mult, eram mai cultivați, îi frecventam pe clasici când ei îi părăseau, consumam cărți atunci când ei consumau filme de duzină. Toate aceste consolări individuale nu rezolvă însă nimic în planul competiției cu omologii noștri profesionali și instituționali din lumea liberă. Aveam și avem nevoie acută de politici de egalizare a șanselor în această competiție care se desfășoară între ei, „atleții”, și noi, „șchiopii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
marea dorință de a vedea realizat proiectul Institutului Apostolic Sacerdotal, furnizorul de preoți după «Inima lui Dumnezeu», pentru a reforma Biserica și a readuce omenirea la Dumnezeu. La primirea veștii înființării Institutului Preoților Misionari din Bergamo «inima mea tresaltă de consolare - scria don Calabria, pe 19 august 1949 - în a vedea aruncată prima sămânță a unei Opere care e destinată să facă atâtea, dar atâta bine, nu doar pentru Bergamo, ci Italiei și întregii Biserici...». Don Calabria se bucură și participă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
impresia că mă aflu în prezența unui suflet al lui Dumnezeu, pentru certitudinile față de Mișcarea focularinilor care se născuse de curând și pentru atmosfera pe care o lasă cei sfinți: sufletul la contactul cu ei află o încurajare și o consolare pe care nu o găsește în altă parte. După atâția ani, îmi dau seama că aspectul fundamental al acelei întâlniri era cel al „profeției»... Ne spuse: „Veți avea multe obstacole, dar nu vă opriți! Fiți Evanghelii vii!“. Și asta e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lumii implorând un sprijin, tot nu aș putea să-i ajut pe toți redându-le lumina văzului. Mereu vor fi ciocnituri ale acelor bastoane albe la porțile pământului, precum niște ecouri din beznă ce caută lumina fără putința lacrimei, fără consolările plângerii izvorâte din fântânile ochilor. Sunt resemnat adică accept un dat implacabil, sunt împăcat cu o situație irevocabilă. Aici situația irevocabilă este realitatea mea umană, faptul că sunt ființa omenească și mă conformezi coordonatelor acestei identități, sunt limitat în potențialități
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a unei ținte finale. Călătorii care se însoțesc reciproc cunosc, astfel, atât tensiunea confruntării cu obstacolele, a căror piscuri se ridică dinspre zări ce trebuiesc mereu depășite întru străbatere, cât și exuberanța eliberatoare de griji a sosirii la destinație, experiența consolării finale atunci când survine, din ce în ce mai clar și mai aproape, precum un peisaj profețit, regiunea-obiectiv, perimetrul circumscris, delimitat și prestabilit spre care se îndreaptă pasul călătoriei. Însoțirea la drum, acea co-apartenență la un mers dinspre un reper către un alt reper, nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]