1,915 matches
-
în ce privește locuința și îmbrăcămintea, umblă desculți și dau tuturor un exemplu de umilință foarte mare. Duminica și în zilele de sărbătoare, ieșind afară din locuințele lor mici, predică Evanghelia Cuvântului în bisericile parohiale. Cu cât se arată mai profunzi în contemplarea lucrurilor cerești, cu atât rămân realmente dezlipiți de lucrurile acestei lumi și de plăcerile trupului. Nu păstrează cu ei alimente de niciun fel pentru ziua următoare, pentru ca sărăcia duhului, care domnește în inima lor, să fie vădită tuturor prin faptă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o înaintare treptată, pe măsura urcușului în viața duhovnicească. Sfântul Grigorie de Nyssa descrie cele trei etape ale cunoașterii lui Dumnezeu, nefăcând o delimitare strictă a acestora. Aceste etape: lumina, norul și întunericul au fost identificate cu faza purificării, a contemplării și a unirii cu Dumnezeu. Rugul aprins văzut de Moise simbolizează întoarcerea sa de la o falsă credință la cea adevărată; stâlpul de nor reprezintă apropierea de Dumnezeu nevăzut; iar înălțarea spre Sinai, contemplarea invizibilității și incomprehensibilității divine. Astfel, marelui Moise
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
au fost identificate cu faza purificării, a contemplării și a unirii cu Dumnezeu. Rugul aprins văzut de Moise simbolizează întoarcerea sa de la o falsă credință la cea adevărată; stâlpul de nor reprezintă apropierea de Dumnezeu nevăzut; iar înălțarea spre Sinai, contemplarea invizibilității și incomprehensibilității divine. Astfel, marelui Moise a început să i se arate Dumnezeu prin lumină. Cea dintâi depărtare de la părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu e trecerea de la întuneric la lumină. Și precum Moise a trebuit să-și scoată
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
prin cele văzute spre firea nevăzută, e ca un nor, care umbrește pe de o parte tot ce se vede, iar pe de alta conduce și obișnuiește spre a vedea pe Cel ascuns. Este vorba de treapta iluminării sau a contemplării, în care se manifestă darurile iluminatoare ale Duhului Sfânt, primite, prin Taina Mirungerii. Mai pe urmă, după ce a devenit mai înalt și mai desăvârșit, vede pe Dumnezeu în întuneric. Astfel, sufletul înaintând prin acestea spre cele de sus, cât e
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
experimentată de ființele raționale care s-au unit deja cu Dumnezeu<footnote Una dintre cele mai valoroase analize a implicării noțiunii origeniste de sațietate aparține Margueritei Harl, Studia Patristica. footnote>, de însăși posibilitatea că mintea s-ar putea sătura de contemplarea lui Dumnezeu, amânându-și progresul spiritual până la punctul în care va cădea datorită plictiselii sau neglijenței. Dumnezeu, Care este prin natură infinit , prin natură tinde spre infinitate pofta celor care se bucură de El prin participare. Sfântul Maxim invocă un
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
tristeții prezente, iar Roma un tărâm al fericirii pierdute, în partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
am fi avertizați, de pe pozițiile unui platonism intransigent, asupra inutilității proastei îndeletniciri de a colecționa imagini: Vedem noi oare vreodată ceea ce este cu adevărat? Sunt oare lucrurile așa cum ne par nouă?"22. Interogația retorică înlătură așadar, din capul locului, posibilitatea contemplării realității concrete și a imortalizării tranzitoriului, fie și sub forma albumului de imagini tezaurizate în memoria afectivă. Să fim înțeleși: oricât ne-ar lua ochii, natura rămâne doar un banal simbol în care se oglindesc eternele prototipuri. În aceste condiții
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
deci pe oricine, ca, oricât de puțin ar sta în Milan, să lase la o parte toate ademenirile civilizației practice de astăzi și să-și îndrepte pașii către modesta biserică Santa Maria delle Grazie, spre a-și înălța sufletul în contemplarea unei minuni artistice"34. Curiozitatea turistului Lovinescu pentru capodoperele artei occidentale se potolește însă destul de repede, ca orice excitație periferică, stârnită doar de presiunea factorilor externi. Patima pentru lectură și pentru cartea tipărită se dovedește, din nou, tiranică și exclusivistă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-ului "se pune numai în cadrele conceptuale prescrise de o estetică a reprezentării", focalizată pe acele tipuri de texte care să legitimeze autoproiecția empatică, identificarea receptorului (cititor sau spectator) cu un "model", sau, după cum am precizat, participarea imaginară la "acțiune", contemplarea globală a dramei. De aceea, tot în Poetica lui Aristotel mimesis-ul (și, implicit, verosimilitatea) e considerat drept trăsătura esențială a poeziei dramatice, care prezintă "oameni în acțiune" și relatează întâmplări posibile, nu "reale" (de realitatea empirică se ocupă istoria). Principiul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologului" Lovinescu se arată a fi, aici, mult mai modeste, nedepășind nivelul foiletonistic al schiței sau scenetei cu schepsis moral. Din vechiul jurnal al călătoriei în Italia e reciclat doar un fragment (Cetatea morții), în forma unui discurs prilejuit de contemplarea tabloului Apoteoza Veneției, al lui Paolo Veronese, în care Veneția se prezintă pe sine ca o cetate a vieții și a luxului, de o grandoare avându-și originea, pe de o parte, în dorința nobilă de slavă și putere, pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a fost reeditat la Gallimard în 2010), care-și găsește un ecou specific în lucrarea lui Jean-Marie Schaeffer, Adieu à l'esthétique (Paris, PUF, 2000), unde se vorbește despre "coborârea" esteticului de pe piedestalul emoțiilor înalte, despre necesitatea de a înlocui "contemplarea" elitistă cu trăiri mai umile, dar mai importante în practica noastră vitală (criticul relansează conceptul de "conduită estetică"). Lucrarea lui Schaeffer poate fi citată și ca o critică a esteticului asociat exclusiv activităților artistice productive, ca o deplasare de accent
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
operă. Ni-l ilustrează păstorul mioritic și Meșterul de pe Argeș. Așa cum îl gîndește Eliade, în cercetarea științifică sau în scrierile literare, Thanatos se înseninează. El nu mai constituie motiv de neliniște, de angoasă și tinde să se asemene cu Eros. Contemplarea acestor simboluri mitice, Eros și Thanatos, îndelung și în spirit carpato-tantric, duce sigur la întărirea morală a ființei. De altfel, să se observe că mitologiile de mare tradiție au pus accent mai curînd pe lecția lui Thanatos decît pe cea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mioritismul, în intenția de abstractizare și de universalizare, se întemeiază pe ceea ce se numea, cu decenii în urmă, înălțarea impersonală a individului, pînă la acel nivel purificat al gîndului, de unde devine conștient de superioritatea eroismului etic față de brutalitatea faptelor fizice. Contemplarea estetică a acestui orizont ființial mi se pare mai profitabilă pentru a se păstra nealterată demnitatea morală a insului, ca și a seriei socio-umane pe care o reprezintă. În același sens gîndea și Eugen Lovinescu, atunci cînd analiza, cu o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nefiind altul decăt adevărul faptelor (la verita effettuale). “Stăndu-mi mie în gănd să scriu lucruri folositoare pentru cei care le pricep, mi s-a părut mai potrivit să mă îndrept spre adevărul concret al faptelor decăt spre simpla lor închipuire.” Contemplarea republicii romane nu se va transforma într-o ipostaziere a “statului ideal” (ca la Platon), ci dimpotrivă, atenția Secretarului florentin are mereu în vedere examenul realității așa cum este ea “și nu cum ar trebui sa fie.” În politică și în
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
nefiind altul decăt adevărul faptelor (la verita effettuale). “Stăndu-mi mie în gănd să scriu lucruri folositoare pentru cei care le pricep, mi s-a părut mai potrivit să mă îndrept spre adevărul concret al faptelor decăt spre simpla lor închipuire.” Contemplarea republicii romane nu se va transforma într-o ipostaziere a “statului ideal” (ca la Platon), ci dimpotrivă, atenția Secretarului florentin are mereu în vedere examenul realității așa cum este ea “și nu cum ar trebui sa fie.” În politică și în
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
nefiind altul decăt adevărul faptelor (la verita effettuale). “Stăndu-mi mie în gănd să scriu lucruri folositoare pentru cei care le pricep, mi s-a părut mai potrivit să mă îndrept spre adevărul concret al faptelor decăt spre simpla lor închipuire.” Contemplarea republicii romane nu se va transforma într-o ipostaziere a “statului ideal” (ca la Platon), ci dimpotrivă, atenția Secretarului florentin are mereu în vedere examenul realității așa cum este ea “și nu cum ar trebui sa fie.” În politică și în
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2272]
-
nu există, fața lui nu și-o arată nimănui, el stând așezat dintr-o parte și, aruncându-și privirea undeva unde se îmbină bolta azurie a sălii seraiului cu mozaicul din pietre semiprețioase al peretelui din față, lasă în voia contemplării dregătorilor doar profilul său. Ascultă impersonal dările de seamă și proiectele miniștrilor săi fără să facă vreun semn. Toate acestea le știa foarte bine Kuciuk Selin. Întâmpinat personal de domn în afara orașului, pășind alături de el pe ulița podită cu trunchiuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care acestea le îmbracă în realitate. Paradigma morfogenetică marchează, de fapt, renașterea concepției potrivit căreia știința ar trebui să înlesnească nu numai acțiunea omului asupra lumii, prin transformarea utilitaristă și materialistă a acesteia, ci și, mai ales, prin înțelegerea și contemplarea ei (nu neapărat pasivă), concepție care descinde din însăși viziunea antică aristotelică. Prin acest curent paradigmatic, filosofia și știința nu se mai află în clasicul conflict din perioada modernismului clasic, ci converg într-un mod fructuos, așa cum privea însuși Aristotel
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
așa cum indica și istoricul francez Fustel de Coulanges, i-ar fi sugerat omului ideea supranaturalului, a celui dintâi mister, înălțându-i mintea de la vizibil la invizibil și de la omenesc la divin. De aici pornește prima experiență religioasă a omului, din contemplarea siderantă a morții și din frica dispariției totale, care au impus apariția imaginii asemenea unui "vicleșug indirect, o oglindă în care umbra prinde prada"141, opunându-se descompunerii prin recompunerea în imaginile artei. Arta preistorică ne oferă din plin dovada
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
alte copii, îndepărtată de modelul divin 263. Susținând că "natura divină se află dincolo de orice imagine"264, opinia istoricului și filosofului francez Alain Besançon este aceea că "Platon este deci părintele tuturor viitoarelor iconoclasme"265, dar prin recunoașterea necesității de contemplare a divinului și atitudinea sa moralistă, el poate fi considerat totodată și "părintele iconofililor"266. În contrast cu acesta, Aristotel recunoaștea meritul caracterului mimetic al artei, pe care îl îndreptățea printr-o atitudine realistă, oferind exemplul naturii 267. Pentru Aristotel, reprezentarea constituia
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Pentru contemporaneitate însă, teologul rus Paul Evdochimov întrevede o adevărată "criză actuală a artei sacre"510, ale cărei cauze nu sunt de ordin estetic, ci religios, și ale cărei urmări constau în declanșarea unui nou iconoclasm; refuzul icoanei și al contemplării ei mistice, conducând spre o implacabilă concluzie: În lipsa artei sacre de odinioară, nu mai găsești decât opere de artă cu subiect religios"511. În prezent, din aceste rațiuni și datorită unui proces accentuat de desacralizare și resemnificare, arta sacră tinde
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
considerate o adevărată Biblie vizuală, o eficientă formă estetică de comunicare între Biserică și credincios, o apropiere a umanului de lumea sacrului. Icoana susține vizual însemnătatea textelor sacre. Ea potențează trăirea interioară a privitorului, impunându-i o stare specială de contemplare și de transpunere într-o altă dimensiune, capabilă să determine ascensiunea spirituală a acestuia. 287 Jean-Jacques Wunenburger, Filozofia imaginilor, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 227. 288 Rudolf Otto, op. cit., pp. 81-87. 289 Ibidem, pp. 83-85. 290 Ibidem, pp. 87-93. 291
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de propriul sine atunci cînd el nu interacționează cu celălalt. Modul în care Proust utilizează modelul fotografic pentru a-și articula teoria despre vizual face din acest pasaj o ilustrare foarte potrivită pentru relația dintre modernism, viziune și focalizarea narativă. Contemplarea spectacolului oferit de celălalt reprezintă un act fotografic. Preț de o clipă, eul privitor / ochiul oscilează între privirea dematerializată a retinei în perspectivă liniară și capacitatea de colonizare a spațiului pe care o permite pe de o parte, și identificarea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pentru mine. Era frumos în acea zi de noiembrie și am rătăcit pe la șosea, prin preajma lacurilor. L-am uitat imediat și pe acel șef legionar și pe Gheorghe al lui nea Costică... Am uitat și de mine însumi, absorbit de contemplarea lacului și stăpânit, fără gânduri, de bucuria de a trăi. Eram fericit că scrisesem un roman de la început până la sfârșit (fiindcă mai începusem și altele, dar nu le terminasem) și această certitudine îmi ajungea. Eroina, soția falsului librar, bineînțeles că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
expresiei lui d'Arrast: - Nu te grăbi, el niciodată grăbit. După ce se rase, cu apă minerală, d'Arrast se îndreptă spre ieșirea pavilionului. Primarul, care avea proporțiile și, sub ochelarii înrămați cu aur, înfățișarea unei nevăstuici amabile, părea absorbit în contemplarea ursuză a ploii. Dar un surâs încântător i se așternu pe chip de îndată ce-l zări pe d'Arrast. Își îndreptă trupul scund, și făcu repede câțiva pași înainte, încercând să-l strângă în brațe pe "domnul inginer". Chiar atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]