2,692 matches
-
sumedenie de vaze mici și de figurine din faianță - toate astea la trei metri de camioanele uriașe care urcau duduind un viaduct. Mai departe, la intrarea scundă a unei braserii, se îngrămădeau oameni în costume folclorice, iar râsetele lor se contopeau cu o muzică plină de sunete stridente și vesele. Drumul ăsta spre răsărit îmi devenea tot mai neplăcut. Înainte de-a pleca, mi-ai explicat vag că trebuia să refacem un contact într-unul din acele orașe pe care mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să vorbești despre acea lungă zi însorită, o zi frumoasă de martie, a anului l945. Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe atunci și desfundat de șenilele tancurilor. Aburul călduț, care urca din câmpurile scăldate în soare, se contopea cu adierile scurte, ce veneau dinspre locurile acoperite încă de zăpada îngrămădită la adăpostul hățișurilor. Locul era gol: nemții se retrăseseră, noaptea, grosul trupelor rusești era reținut de lupte mai la nord și avea să-și facă apariția pe drumul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
o Încărcătură emoțională globală, crescută. A treia formă de apropiere și atingere corporală este sărutul, care Împinge emoția către sfera dorinței de „a-fi-Împreună-cu-celălalt”. Ultima fază de apropiere și de atingere reciprocă o reprezintă actul sexual prin care cei doi se contopesc, se simt unificați prin plăcere și Împlinire reciprocă. Care este semnificația corpului În Întâlnirea dintre mine și celălalt? Sunt două aspecte diferite: - dorința de a atinge și dorința de a fi atins; - senzația că ești atins și senzația că atingi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ingenuitate și prin prospețimea plină de vitalitate a percepției. Poetul trăiește miracolul unei existențe plenare, cosmicizate prin intermediul scrisului. Transformat în zeu ce colindă, cu „flautul de azur pe umăr” (Relieful poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-un impuls demiurgic integrator: „Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit/ Și-apoi să-ți scrii poemele țâșnind din frunte” (Poemul poetului tânăr). Lirismul devine confesional, sentimental, uneori retoric. În poeziile de dragoste, iubita
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
-se de acoperiș. Și apoi marele Rouge se profilă pe cer, ițindu-se din fumul pe care Îl genera. La Început se vedeau doar vârfurile celor opt coșuri principale. Fiecare dintre ele dădea naștere propriului nor Întunecat. Norii urcau și se contopeau Într-un văl general, care plutea pe deasupra peisajului, aruncând o umbră de-a lungul liniilor de tramvai, și Lefty Înțelese că tăcerea bărbaților era o recunoaștere a acestei umbre, a apropierii ei iminente din fiecare dimineață. Cum venea spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
perspectiva spre East River de la ferestre. Făcusem cale lungă din cabinetul doctorului Phil, cu uleiurile lui de amator și trusele medicale. Au trecut două-trei minute până să observăm ceva ieșit din comun. La Început obiectele de artă și gravurile se contopiseră cu dezordinea savantă a biroului. Dar, stând și așteptându-l pe doctor, am devenit conștienți de o tulburare tăcută În jurul nostru. Era ca și cum ne-am fi uitat În pământ, și am fi remarcat brusc că mișună de furnici. Biroul liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frumoasă, Încât toată lumea se mulțumea doar să se uite la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj, În Grădina Caratârtiței, muzica era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vedeau mai nimic. ― Hermaphroditus s-a străduit să se elibereze din Îmbrățișarea tenace a nimfei apelor, doamnelor și domnilor. Dar Salmacis era prea puternică. Atât de năvalnice Îi erau poftele, Încât cei doi au devenit unul. Corpurile lor s-au contopit: bărbatul În femeie, femeia În bărbat. Iată-l pe zeul Hermaphroditus! Moment În care săream cu totul În bazin, expunându-mă complet. Toate hublourile se Închideau. Nimeni nu pleca vreodată din cabină În acel moment. Toată lumea Își prelungea șederea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că pierdea banii Îl Înfuria pe Milton. Pe lângă că fugea cu douăzeci și cinci de mii de dolari și că-i dăduse lui Milton speranțe deșarte cum că aveam să mă Întorc, părintele Mike Își abandona propria familie. Grija de frate se contopi În inima agitată a lui Milton cu durerea financiară și cea paternă. ― Nu-i faci tu asta soră-mii, auzi? strigă zadarnic Milton din scaunul mașinii sale uriașe, tapițate. Apoi strigă iar după părintele Mike: ― Hei, boule! Ai auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un negru. Poate că din această cauză nu l-am observat. Din cauza culorii pielii sale, care se contopea cu întunericul înconjurător. Era aproape înspăimântător. Îl ascultai și mă așezai pe un alt fotoliu, mai apropiat de biroul masiv. Vrei să bei ceva? întrebă el arătând leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căci nu știam limba în care se adresau, le simțeam și le cunoșteam, de parcă mi-ar fi vorbit într-o limbă străveche, din care toate dialectele și limbile lumii ar fi provenit, pe care oricine ar fi înțeles-o. Se contopea cu mine. O simțeam pătrunzându-mi în suflet. Nu mă alarmam. Unirea era altfel decât fusese în cazul Sfetnicilor. Atunci, prezența lor a fost grefată în mine, pe când acum, fuziunea dintre noi era una cât se poate de naturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe când acum, fuziunea dintre noi era una cât se poate de naturală și plăcută. Știam, undeva în abisurile existenței mele, că era în ordine ca spiritul meu să se împletească cu al ei și să devenim unul. Iar pe măsură ce ne contopeam, ea se mula după cum mă simțea pe mine și se transforma sub privirile noastre, a Cronicarului și a mea. Lama devenise albă în doar câteva secunde. Se și lungise puțin și își mai pierduse din lățime. Părea făcută din fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cei din mintea ta puși la un loc și adunați încă o dată. Ea, spre deosebire de ei, nu vrea să te controleze, ci doar să te ajute. Când va prelua controlul, să nu-ți fie teamă și să nu te împotrivești. Se contopește cu tine și va deveni, pe parcursul vieții, cea mai bună prietenă și sfătuitoare. Deși tu nu-i vezi mintea și creierul, ea are mai multă inteligență și înțelepciune decât noi toți. Ea se "pliază" pe sufletul celui care o mânuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de sânge. Se opri în momentul în care simți lama rece. Sudori îi treceau de-a lungul gâtului pe măsură ce mintea lui lucra ca fulgerul, evaluând fiecare posibilitate de a ieși de aici întreg. Clipele păreau să înghețe și să se contopească cu eternitatea. După un timp incredibil de lung, își coborî mâna și se dădu înapoi, iar Eterna trebui să-și potolească setea în liniștea tecii. Trio-ul Ministrului își coborî încet armele, iar colegii mei își lăsară puștile lent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cunosc, să mă înec în cunoștințe. Am simțit o nevoie copleșitoare de a-i simți răceala și, fără să gândesc, mi-am ridicat mâna și am atins-o. Sfetnicii au strigat prea târziu "Stop!". Răceala ei mă învălui și se contopi cu mine, mă acceptă și dispăru ca și cum n-ar fi fost niciodată acolo. Înaintea mea era doar întuneric, așa că am înaintat. Vroiam atât de mult să știu! După doar câțiva pași, am putut vedea. În fața mea era bătrânul! Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
slei. "Și Dumnezeu, din mila Sa, va da viața înapoi acestei ființe, pentru că vremea ei nu a venit încă..." Cele două entități fuzionară într-o anumită parte și Corvium, împreună cu ceilalți Sfetnici și cu Cronicarul, simți celălalt suflet cum se contopi cu al său. Era minunat! Dar apoi durerea începu. Era sfâșietoare! Era deosebită și îngrozitoare prin faptul că nu era o durere fizică. Era una sufletească. Era ca dorul sau ca cea pe care o simți când moare cineva apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după depunerea, la 7 iulie 1900, a jurământului de către membrii guvernului Petre P. Carp, cluburile centrale și locale ale conservatorilor și junimiștilor s-au unit2386. Ulterior, la 15/27 decembrie 1900, ziarele celor două grupări, Timpul și Constituționalul s-au contopit dând naștere publicației intitulată Conservatorul 2387. La începutul noii sesiuni parlamentare, în septembrie 1900, Petre P. Carp propunea în parlament reducerea bugetului cu 15-16%, de la 238 milioane lei la 222-223 milioane lei, apreciind că această reducere se putea realiza printr-
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Marinarii spanioli îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele ascuțite ale pescărușilor. Briza mării le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în alții, de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește tainele ascunse sub vălul nopții.” (Ion Simionescu, din volumul „Prin munții noștri”) Cerințe: 1. Citiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În taina nopții Elena Marin Alexe Susur blând în taina nopții, până-n zori mă ține trează, Contopit cu raza lunii, pe cosițe mi se-așază. Și-n lumina aurie, uit de dor și lacrimi grele, De necaz, de bucurie și de multe zile rele. Luna blândă mă îmbie, să mă scald în marea albă Și la braț
?n taina nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83240_a_84565]
-
Elena Marin Alexe Pe unde ești copilărie Ce colindai la pas mai ieri Pe uliță la În ale primăverii seri Cu bucuria prinsă-n gene Și pletele lăsate-n vânt Mă contopeam cu flori și frunze Cu soare iarbă și cu vânt Iubeam cu patimă poiana Cutreierând și alergând Înconjurată de verdeață Sub tălpi ce sărutau pământ Acum înspre apusul zilei Mă cheamă dorul adunat În valea de la Vajanovski Să stau cu
Vajanovski by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83245_a_84570]
-
pe un doritor de merit cum se urcă pe laba piciorului lui Buddha, se cațără pe genunchi și se Întinde cât de mult poate pentru a-și lipi foița de brațul statuii, frecând cu mâna. Cu fiecare frecare, aurul se contopea cu trupul lui Buddha. Alții Își lipeau aurul de mâna lui Buddha, astfel că, de-a lungul anilor de gesturi de devoțiune zilnice, aceasta căpătase proporții monstruoase, iar unghiile Îngrijite acoperite sistematic cu aur păreau să străpungă tavanul. Doritorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu planeta lui) și a reușit să creeze un curent. În acest curent erau reflectate întunecat propriile sale chinuri. Deficiențele din poveste erau cele ale lui Asahara, de ele nu au reprezentat un obstacol pentru cei care voiau să se contopească cu el. Ba chiar erau ca un bonus. Asta până când, în funcție de momentul inerent, curentul a fost poluat cu un factor letal. A deschis porțile halucinației, ale virtualui, de unde nu mai exista cale de întoarcere. Aceasta este povestea oferită de secta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]