9,951 matches
-
Lucia Toa Lucia Toader: Stimată doamnă Ana Blandiana, ați putea adăuga, dacă vi s-ar cere să definiți conturul unui autoportret, sintagma „lamă de oțel acoperită de învelișul compasiunii”? A avut intuiție N. Steinhardt atunci când a scris despre „lama de oțel” a Anei Blandiana sau a fost mai degrabă o formulare jucăușă? Ana Blandiana: Textul lui N. Steinhardt despre
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
cele ale Vetei și ale Ziței, sînt exact din mahalaua tuturor timpurilor, unde se umblă în capot ca unică soluție de garderobă. Poezia nu poate fi exclusă, notele calde, la urma urmelor, poezia luminilor care aduc pe scenă clarobscurul și conturul unei realități de noapte furtunoasă, o realitate ce poate să fie, de ce nu, o iluzie. Cub-ul în care se joacă mi se pare o soluție care aduce nu doar atmosferă, dar lasă o anumită respirație jocului actorilor, lasă aer
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
Casele de la Socolari, unde mai mulți artiști timișoreni și-au găsit refugiu de vacanță și de lucru, parcă și-au încetat existența istorică și se lasă topite în peisaj, piatra și pământul lor intrând definitiv în ciclul natural al ștergerii contururilor. Cele două fragmente de expoziție, cel al pânzelor uriașe, cu scenografii derulate în palate baroc, și fotografiile de la Socolari, defrișează două ipostaze total diferite, aproape antinomice ale artistului, ca și când Gheorghe Fikl s-ar fi tăiat în două, încercând să-și
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
impusese în generația lui. Din ele, Polifonia nopții nu reține nici un rând. Traiectoria operei apare, deci, dintru-nceput, înjumătățită. Nu e un reproș. E o constatare. Am mai spus-o, rolul unei antologii e acela de a decupa din operă conturul unei noi viziuni critice. Tot ce contează e să fie plauzibilă. Ei bine, este ? Eu cred că da Așa cum se prezintă, Polifonia nopții ia startul în forță. Interviurile și paginile de Jurnal (cum se numesc, numerotate, câteva dintre poemele de
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
cele despre neființă, identic și altceva la Platon. Eminamente tehnică, cartea are o ariditate filologică pe care numai inteligența lui Andrei Cornea o mai îmblînzește. E foarte greu să vorbești simplu despre lucruri abstracte, autorul avînd harul de a coborî conturul vaporos al generalităților în lumea intuitivă a exemplelor. De aceea, volumul are virtuți cu precădere didactice, fiind o apariție utilă pentru cititorii preocupați de filosofia greacă, în ipostaza ei „meontică“.
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
Bagă în burta mea cartofi, eu scot poezie / Bagă pe gîtul meu bere, eu scot poezie / Bagă salată, bagă melci băloși, / Bagă fructe pline de promisiunile raiului, eu scot poezie” (Poetul bătrîn își declamă faima, 1). Dacă lirismul își umple contururile cu obiecte pe care simțul comun le socotește prozaice, are loc o manevră salutară, cea a înzestrării unor asemenea obiecte cu o sensibilitate omenească. E un gest gingaș, precum cel al unui uriaș cu mîinile asprite de trudă, care mîngîie
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
că mult nu mai avem de trăit./ Când, imaginea noastră s-a decupat în peretele dinspre stradă,/ ca și cum, chiar atunci, urgent, ar fi vrut să ne vadă/ o privire ce nu suportă refuzul ca și cum/ un copil ne-ar fi tăiat conturul cu un ferăstrău mic de traforaj/ într-o bucată de scândură./ Apoi, imaginea noastră s-a decupat/ în autobuzul care tocmai trecea,/ ținându-l pe loc preț de un minut,/ până a trecut prin el./ Apoi imaginea noastră a perforat
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
Arcadie Rusu: „Sunt un vis care are vise, se poate că și visele mele le au pe ale lor.” Desigur, tema este veche de când lumea, dar ea ne va atrage mereu, prin fiorul gândului înaripat care încearcă să pătrundă dincolo de contururile aparent ferme ale acestei realități. A mai abordat-o și Sergiu Anghel în Visul din vis, cu Compania Orion, și acum Arcadie Rusu pătrunde și el în această lume cu granițe fluide, căreia încearcă și reușește să-i dea contur
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
contururile aparent ferme ale acestei realități. A mai abordat-o și Sergiu Anghel în Visul din vis, cu Compania Orion, și acum Arcadie Rusu pătrunde și el în această lume cu granițe fluide, căreia încearcă și reușește să-i dea contur, pe mai multe planuri: prin cuvintele sale din program, un poem despre felul cum visăm, ne visăm, suntem vis, prin sunetul saxofonului la care cântă, însoțind unele secvențe de mișcare, dar, în primul rând, prin dansul care prinde formă pe
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
Anca Murgoci Un artist din Polonia a realizat o serie de imagini cu totul și cu totul speciale. Pawel Kuczynski reușește să redea o viziune reală și dură despre lume. Ideile sale au început să prindă contur în 2004, iar de atunci și până în prezent, artistul a reușit să strângă o multitudine de premii, toată lumea apreciindu-i talentul. FOTO: IMGUR
Imagini controversate. Mesajele dure pe care le transmit-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62203_a_63528]
-
Crăciun, Muller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu și O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească. Cum ambele au o certă detentă sintetică (chiar dacă imaginile sunt nu o dată fragmentare și „mișcate"), temă mi-e ca nu cumva contururile acestea de metodă să obtureze din nou conținutul fiecărui studiu în parte. Or, de data asta măcar, ar trebui să se întâmple invers, de vreme ce despre viziune nu e mult de discutat. Ion Bogdan Lefter a fost și este un postmodern
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
modernismul occidentalizant și naționalismul -Davila mută în secolul al XlV-lea o dispută contemporană, transformîndu-l pe Vlaicu-Vodă în patriot de factură sămănătoristă. În dramă se înfruntă deci lumea autohtonă și cea occidentală, lumea ortodoxiei și cea a catolicismului. Autorul îngroașă contururile, pentru ca opoziția celor două moduri de viață să apară cît mai sesizantă. Replicile mai lungi și mai elaborate - relativ puține în raport cu teatrul romantic - se avîntă în considerații moral-filozofice: ,,Vodă: Cartea sufletelor?... De-i căta, Pentru-o foaie luminoasă, cum ești
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
și reacțiune, prin care limitarea și ilimitarea își găsesc justificarea deopotrivă în conștiința alienată a eului liric: „Bacovia construiește înfricoșătoarele spații indeterminate din grija prea mare de a evita închiderea. Un exces generează altul, contrar. Instinctiv, Bacovia sparge limitele, estompează contururile existente, până când ele se volatilizează; dar absența se dovedește la fel de neliniștitoare ca prezența lor! Extrapolarea marginilor, deschiderea spațiilor poate avea efect de bumerang". Definiția bacovianismului, pe care ne-o oferă Mircea Scarlat este deplin creditabilă: „Bacovianismul este una din expresiile
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
sexuală, n.r.), dar nu toți știu că o și au. Majoritatea sunt asimptomatice. Informați-vă despre riscurile reale și educați mai departe". Textul este însoțit de o imagine care de această dată nu prezintă chipul poetului Mihai Eminescu, ci doar conturul capului acestuia.
Eminescu într-o campanie pentru un test de boli venerice by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/61865_a_63190]
-
Compagnon („latura teoretică, punctul ei forte, mi se pare șubredă de tot", p. 75). Lui Livius Ciocârlie nu-i scapă nici o inconsecvență, fără a fi, cu toate acestea, cârcotaș. În eseu, îl interesează doar marile apostazii. Moralistul însă nu prinde contur decât atunci când se ia pe sine în tărbacă. Și, dacă de vini esențiale de felul celor la care m-am referit mai sus se ferește (nevrând să scrie despre autori români, pe motiv că nu i-ar fi citit destul
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
Lucia Toa Surprinzător poate, pentru mulți dintre cei care nu îl cunosc, Neagu Djuvara este un vehement jovial. O privire aspră, necruțătoare te examinează agil și la fel de rapid poate să dea conturul unei expresii cordiale și calde. Diplomatul atent, istoricul cerebral, omul politic franc în opinii este un causeur de salon, plin de umor și vivacitate. Cu o carieră în diplomație de peste 40 de ani, începută în 1943 la Ministerul de Externe
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
un film despre chinurile creației la propriu și la figurat ale divinului Marchiz, Marchizul de Sade. O altă serie de stereotipuri, și ne apropiem de filmul nostru, îl prezintă pe scriitor amestecat într-o crimă, deodată romanul său prost prinde contur, crimele chiar au loc, el devine primul suspect și mulți dintre noi au văzut (și au regretat) Basic Instinct (1992) al lui Paul Verhoeven. Într-adevăr, scriitorul tânjește după acțiune ca vampirul după sânge, pentru că adeseori viața sa este banală
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
destule în Apus de soare, dar ele devin sufocante în Viforul și Luceafărul. In schimb, în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția de a transforma drama istorică despre Ștefan în basm dramatizat. Cînd eroii își pierd identitatea documentară, ei dobîndesc contururi vagi, creatoare de atmosferă; gesturile lor abia schițate, hieratice, se combină cu un limbaj aluziv. I s-a reproșat lui Delavrancea frecventa utilizare a muntenismelor într-o trilogie din istoria Moldovei, dar faptul nu prezintă prea mare importanță: ca și
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
de aceea aforismul nu concentrează o esență, ci sesizează un amănunt. Cînd are pretenția de a surprinde esențe universale, aforismul dezamăgește. Vorbe puține nu înseamnă concentrare de sens, ci doar împuținare lexicală. Să nu uităm că, etimologic, aforismul înseamnă trasarea conturului unui lucru în cadrul unui orizont, așadar stabilirea finis-ului acelui lucru, adică definirea lui. Iar cînd dau contur unei ființe se cheamă că o precizez, adică o particularizez prin mijlocirea detaliilor, dar fără a-i dezvălui cine știe ce esență ascunsă. De
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
universale, aforismul dezamăgește. Vorbe puține nu înseamnă concentrare de sens, ci doar împuținare lexicală. Să nu uităm că, etimologic, aforismul înseamnă trasarea conturului unui lucru în cadrul unui orizont, așadar stabilirea finis-ului acelui lucru, adică definirea lui. Iar cînd dau contur unei ființe se cheamă că o precizez, adică o particularizez prin mijlocirea detaliilor, dar fără a-i dezvălui cine știe ce esență ascunsă. De aceea, în ciuda a ceea ce scria odată Theodor Fontane („Ein guter Aphorismus ist die Weisheit eines ganzes Buches in
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Și nu e puțin lucru. Imaginea, restrângând viața la minimul important, a unui poet care a „rămas în urmă cu politica" e retragerea din arenă, de orice fel ar fi ea, înspre chimiile iubirii. O mireasmă biblică de nard desenează conturul unei siluete presimțite, stând, ca și inima, sub pecetea lui altădată. Același timp pierdut care stăpânește forma versului, dintr-o dată lepădată de cadență, imaginile, amintirile trecute cumva neînlesnit, greoi, ca pasagerii de pe o vale pe alta. „A fost o dată o
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
adică Arta: „Sunt poate milioane de ani de-atunci - o, Soare! / De cînd tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur /Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, / O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur. // Așa erai pe vremea întîiei aurore, / Pe cînd eu, negrul greier, rapsodul fără glas/ Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele-i sonore,/ Așa am fost de-a pururi și-același am rămas.// O aripă de gîză, un sunet și-o lumină/ Au
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
ce i s-a închis pe urmă ca trasă de o mînă nevăzută. Un zîmbet duios ca o geană de zi a trecut pe fața bătrînei. Un clinchet sec de mătănii de chihlimbar a sunat, și trupul și-a pierdut conturul și a dispărut fără a mai privi în urmă... " (Ceasornicul bunicii). Cele mai specifice bucăți în proză ale lui Anghel se găsesc în primul volum; Oglinda fermecată, al doilea volum antologic, ni-l arată pe prozator evoluînd într-o direcție
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
un pariu literar enorm. A plasat în prim plan mulțimea matematică, pădurea, grupul ca entitate atât de de-sine-stătătoare încât glăsuiește ca un singur om, făcând ca atenția cititorului să se concentreze asupra întregului. încetul cu încetul însă, componentele imaginii capătă contururi din ce în ce mai ferme și se vede că sunt felurit, pestriț, chiar strident colorate. Comportamentul standardizat, discursul depersonalizat nu sunt decât ambalaje artificiale sub care ființează o lume cât se poate de reală, de contrariantă, de refractară la legile pieței și la
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
X emisă la interacțiunea vântului stelar cu câmpurile magnetice din vecinătate a luat formă spectaculoasă a unei mâini. Deși „Mâna lui Dumnezeu” se poate spune că este o exemplificare a fenomenului numit pareidolia - fenomenul psihologic care constă în a percepe contururi sau forme familiare în imagini vagi sau întâmplătoare - de pildă, atunci când ni se pare că un nor are forma unui animal, imaginea captata de cercetătorii de la NAȘĂ se datorează unor fenomene astrofizice naturale.
Imagine impresionantă cu "Mâna lui Dumnezeu", realizată de NASA by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62760_a_64085]