32,433 matches
-
Comunismul nostru cu inflexiuni asiatice s-a încăpățânat să încurajeze un stil care făcea din om o anexă a sculei, si nu invers. Nu un om la zece mașini, ci zece oameni la un ciocan. Că am dreptate, vă puteți convinge privind un grup de muncitori, de pildă, cei care astupa și destupa la nesfârșit gropi pe aproape fiecare stradă, în fiecare oraș. Veți constată, la orice oră, ca, matematic, unul da cu târnăcopul, iar ceilalți șase, șapte, opt membri ai
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
vreo duplicitate, vreo contradicție între dorința asta și cea care-o atrăgea spre Arnim, care nu ignoră nimic din toate acestea". Iar Bettina încearcă să-l lămurească pe Arnim: "Ea-i mărturisește că-l vede rareori în vis, dar e convinsă că nu i se arătă decât când vrea el". Și astfel Béguin descoperă o întreagă dramă a cuplului din care smulge uneori mărturii "incriminante": "Știu că nu-ți plac deloc visele" îi scrie Bettina poetului. Lucru foarte grav în condițiile
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
inexplicabil în șirul cerșetorilor/ ăstora ce dau rest înapoi/ m-au intimidat întotdeauna// ninge încet printre mîinile mele două/ îmi amintesc/ intrase printre noi/ ne mînjise cu sînge/ ne fixase cu ochii lui albi/ ne aruncase tremurînd florile/ și eram convins că e martorul" (ninge încet printre mîinile mele două). Termenii de referință sînt invizibilul, orbirea, rană, somnul, vinovăția, încarcați cu o sarcină transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li se substituie o priveliște laxa, polimorfa și
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
balet cocostîrc însetat,/ straiele verii se despoaie de-odată/ se anina de soare preacurătindu-se nouă/ mormăie în cazane/ licoarea îmbătata umezește cocleala/ sîngele torențial intru fierbere/ explodînd" (Unu). Remarcabilă producție biruitor-văratică, torida și nesătula de imanenta, a Adrianei Barna ne convinge cum pînă "și obiectele se volatilizează", dimpreună cu limitele lor abstractizante, aidoma unui "fruct crescut în deșert/ din mila setei și a uscăciunii".
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
că acei mari oameni nu aderaseră din convingere la regim, că se văzuseră obligați, fiecare, dintr-un motiv sau altul, să încheie amintitul pact, iar în sufletul lor regretau. Poate că, în alte condiții, s-ar fi împotrivit: "...eu sunt convins că nici el (Arghezi, n.n.), nici Sadoveanu, nici Călinescu, nici Ralea și nici alții, care păreau că se raliază, nu erau în adânc convinși de asta și nu doreau în fapt să colaboreze. A fost perioada lui ăn-avem încotroă, care
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
iar în sufletul lor regretau. Poate că, în alte condiții, s-ar fi împotrivit: "...eu sunt convins că nici el (Arghezi, n.n.), nici Sadoveanu, nici Călinescu, nici Ralea și nici alții, care păreau că se raliază, nu erau în adânc convinși de asta și nu doreau în fapt să colaboreze. A fost perioada lui ăn-avem încotroă, care a durat destul de mult". Faptul s-ar fi petrecut și mai tarziu, în anii ^80, cănd ceausismul "devenise, efectiv, o năpasta" si cand Desliu
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
și, se pare, încă mai recent destituitul) redactor șef al Contemporanului a așternut o frază pe care mărturisesc că a trebuit s-o citesc de cîteva ori, ba chiar să rog și pe altcineva s-o citească, spre a ma convinge că nu constituie o eroare de tipar: "Grigurcu nu e un scriitor". (Dar, Doamne, ce sînt atunci? mă întreb siderat. Bancher? Fotbalist? Negustor de pește? Lăsînd la o parte faptul că am scos 11 volume de versuri și că am
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
poeților morți,/ pînă mă voi naște din nou" (Casă memoriala). Relicvele istoriei constituie alibiuri ale palingeneziei: În jurul statuii lui Anastasie Fătu -/ parcă am fi la rozalii,/ lipsesc doar morții și togele române// Cine pricepe/ deznădejdea cintezei fără bărbătuș?/ Ea ne convinge că sîntem vii/ în pădurile virgine,/ desenate pe ălei de copii..." (După-amiază cu actori). Scurgerea timpului, în ciuda aparentelor de moarte și descompunere, are, de fapt o natură senzuala: Că somnul soldatului/ sub pătură de campanie,/ trece vremea// Că o femeie
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
obișnuită, dar poate și mai profitabilă, de a descoperi o lume trecută: cum comunicau oamenii ei, ce trecea drept vorbire aleasă, ori discurs adecvat în înaltă societate, cum își alegeau cuvintele în așa fel încît să placă dar și să convingă, să impresioneze și să obțină ce voiau? Altfel spus, reconstituirea trecutului prin intermediul limbajului sau, al normelor lui de exprimare eficientă, politicoasa, ingenioasă, așa cum o oferă Baltasar Gracian în această carte tradusă de Sorin Mărculescu pentru Editură Humanitas. Emily Post în
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
literare din epoca. De fapt, este o carte despre imaginație, prin care autorul înțelege acea facultate umană care ne inspiră cuvinte și propoziții, făcînd din fiecare din noi fie niște bîlbîiți, fie aleși oratori, neputincioși verbal sau, dimpotrivă, capabili să convingă și să emoționeze cel mai insensibil public. Ascuțimea și ingeniozitatea sînt termenii generici, aleși de Gracian pentru a desemna știință exprimării elegante, potrivirea fericită a vorbelor, percutanta mesajului, elegantă și capacitatea să de a convinge. Spre deosebire de alte cărți ale lui
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
verbal sau, dimpotrivă, capabili să convingă și să emoționeze cel mai insensibil public. Ascuțimea și ingeniozitatea sînt termenii generici, aleși de Gracian pentru a desemna știință exprimării elegante, potrivirea fericită a vorbelor, percutanta mesajului, elegantă și capacitatea să de a convinge. Spre deosebire de alte cărți ale lui Gracian, care prescriu norme de comportament interior și exterior, în Ascuțimea și arta ingeniozității Gracian nu își dădăcește direct cititorul cum să vorbească ales, ci îi oferă exemple celebre, pilde ale unor mari scriitori și
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
personală, de talent individual. Poate așa se explică, prin interesul scăzut pentru retorica, de ce ne vine astăzi atît de greu să vorbim clar și articulat, să formulam propoziții inteligente, să ne înțelegem unii pe alții, ori, mai important, să ne convingem între noi de ceea ce credem fiecare că reprezintă un adevăr important. Dialectica și-a păstrat un statut privilegiat, în aparență, ca domeniu fundamental al spiritului, însă în realitate odată cu decăderea retoricii a intrat în umbră și știința gîndirii. Gracian era
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
convingător pentru această conexiune. Tipul de memorie care îl interesează pe Todorov, si despre care scrie în această carte, implică o combinație între cele două pe care le-am descris mai sus. O dovedește opoziția pe care autorul o stabilește, convins să ea e evidență, nu intre memorie și uitare, ci între ștergere (uitare) și păstrare. "Memoria este, mereu și necesar", susține Todorov, "o interacțiune a celor două". O recuperare integrală a trecutului e utopica (și nesănătoasă, a adăugat Nietzsche), de
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
închisoare, el încearcă, împreună cu fratele lui și ajutat de o femeie generoasă, Estera să treacă granița în Iugoslavia. Grănicerii însă îi surprind și o ucid pe Estera, într-un mod barbar. Visarion reușește să traverseze Dunărea și ajunge în Occident, convins că și fratele lui a fost ucis, iar Matei rămâne captiv într-o țară transformată în întregime într-o temnița. Protagonistul românului lucrează într-o mină, urmând exemplul tatălui lui. Împreună cu un prieten, plănuiește să arunce în aer sediul PCR
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
gata de pe o zi la alta (chiar mai puțin de 18 ore) la un preț care mi-e rușine să îl spun - numai 1200 RMB - cu două perechi de pantaloni! Mergeți la etajul 4 la Silk Market și o să vă convingeți că nu exagerez o secundă! Superîncântat de costumul meu, le-am promis simpaticilor croitori că de câte ori voi merge la Beijing, voi face un costum la ei - și nu voi uita să le duc insigne canadiene, foarte apreciate pe acolo. Așa cum
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
cel mai mare poet român de azi? Mulți dintre confrații noștri au curajul să și răspundă la această incomoda (dacă nu hazardata) întrebare: Emil Manu crede că e Ion Caraion, mai ales după ce i-a citit postumele, Marin Mincu e convins că e Nichita Stănescu, "orice ar spune toate grupulețele sau găștile sau grupările", Mihail Gălătanu spune că "desigur, Eminescu", Alex. Ștefănescu optează cu îndrăzneala pentru un necunoscut care se numeste Mircea Bîrsilă, Simona-Grazia Dima iubește poezia lui Adrian Popescu, Dan-Silviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
putem deopotrivă consideră o profesiune de credință și o "punere în abis" a românului: "Dar eu, care mă consider romancier de profesie, din cu totul alte motive m-am apucat să aștern pe hârtie această poveste. Bănuiesc, încă nu sunt convins, că operațiunea această ține de literatură și, deopotrivă, de geologie. De aceea, n-am avut altă soluție decât aceea de a încerca să reconstitui, în secțiune, straturile depuse de-a lungul unei vieți, de la suprafața către adâncime. Nu în mod
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
puteam să le explic că la noi "mămăligă" explodase mult mai devreme - imediat după venirea comuniștilor, ca noi avuseserăm parte de cel mai mare și mai distrugător gulag, după cel al rușilor! Nimic din toate acestea nu i-ar fi convins. Disprețul față de noi era mult prea mare! Doar atunci cînd a izbucnit Revoluția, s-a produs o întoarcere de 180o. Simpatia lor a durat tot atîta cît a durat și optimismul în România. Acum cred că iar am intrat într-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Paris, cizmarul Gh. Ionescu. Și ele, aceste scrisori, reconstituie, gîfîit, momentele acestei întîlniri, în care Rolland îi spune lui Istrati că este un excelent prozator. Ba chiar că a primit răspuns din partea unei edituri, care confirmă că, întrucît manuscrisul a convins, va fi publicat. La despărțire, Istrati îi mărturisește mentorului sau: "Acum plec fericit: în cincisprezece zile am trăit cît în cincisprezece ani". În 1923 revista de prestigiu Europe îi publică lui Istrati românul Chira Chiralina, evident cu o elogioasa recomandare-prefată
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
tocmai acum, tantiema lunară pînă a i-o anula cu totul în 1932. Răul care îl ia în stăpînire e compact: fizic, sufletesc, financiar. Acum, prozatorul declară: "Nu mai cred în nici o idee, în nici un partid, în nici un om". E convins că societatea capitalista e profund nedreaptă, iar așa-zisul socialism sovietic o cruntă dezamăgire. Ba, a ajuns să nu mai creadă nici în rolul artei ("artă este o escrocherie; la fel ca și omul bisericii, predică sublimul, dar adună la
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
și de decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent, fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor ipotetic, trec în fugă nenumărate personaje reale și fictive, persoane publice sau anonime, cu o importanță episodica sau prezente constant în viață pictorului. Dar indiferent de importanță lor, ele au o inconsistenta de spectre care traversează textul fără
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
generației ^80: "Tare mi-e teamă că îi așteaptă o bătrînețe sterilă, de factură didactica în nu puține cazuri, sfîșiata între vechile iluzii și noul dezgust." Se înțelege că generația ^80, căreia îi aparține și autorul, e o temă centrală. Convins că "cea mai gravă vină dintre toate ar fi aceea de a arunca pisică moartă în curtea altuia", Gheorghe Crăciun mizează pe luciditate și uneori pe sarcasm: "De-a dreptul paradoxal - adevărată ironie a sorții - e faptul că dintr-o
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
cei doi poeți prieteni devin evidente în cartea de față, oferindu-se cu dărnicie contemplării. Spre a răspunde și celei mai simple întrebări, Adam Puslojic face în prealabil lungi ocoluri sentimentale, unde epitetele radical-calificative se aglomerează din dorința de a convinge că "Nichita" a fost un poet "divin, "dumnezeiesc", "absolut" etc., pentru că în final, din vorbirea lui cu alura saturat-metafizică, să se decupeze pregnant nu doar chipul lui Nichita Stănescu, ci și un profil de poet reprezentativ pentru generația ^60. Și
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
delimitând două accepții ale termenului 1. perioadă istorică; 2. constantă stilistica de-alungul istoriei muzicii. În primul caz este vorba despre perioada de trecere dintre Renașterea culminanta și Baroc; deși își intitulează chiar un capitol "Secolul manierist, Cinquecento" autoarea nu este convinsă de valabilitatea acestui perimetru temporal. După ce parcurge argumentele pro și contra periodizării - subliniind că nu este posibilă o suprapunere cronologică cu predominantă esteticii manieriste din alte domenii ale artei ci sunt doar preluări de elemente tehnice și de limbaj, de
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
exegetul sau cel mai autorizat. Inspirație contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de umoare, în genere cosmarescă. Înseninarea târzie, din lirica, a diminuat vocea. A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară, comunicativa, indică cert o fire scindata, măi abrupt decât, de pildă, la Tudor Arghezi. Și cu efecte, estetic, măi
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]