5,191 matches
-
fermecate și mă-nalț la stele. In adânc de gânduri ce inima-mi apasă S-a ivit Lumina cu raza ei frumoasă. Cu dorința-n suflet mă simt a ta aleasă! Sunt a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește cu al său tablou! Simt a soarelui blândețe și trăiesc din nou. Un chip mă tot privește, zâmbindu-mi mereu Tu apari in față, precum... mândru Zeu. Voalul gândului plutește în lin zbor, Alba pasăre... dispare dup-un negru nor
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
M-am întors acasă pe un drum de țară și-am stat de vorbă cu pădurea mi-a spus cum cucul canta în fiecare vară de cand eu am plecat aiurea Am croit cărare prin boabe de roua și m-au copleșit aducerile-aminte razele de soare au spart pădurea în două și mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte! Am trecut tăcută pe sub merii-n floare ce mi-au nins cărarea semn de bun venit ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
avea în față imaginea acestuia. Acum știa de ce atunci când l-a văzut prima oară ochii lui îi aminteau de cineva cunoscut. Privirea copilului era la fel cu a lui Silviu, când era mic. Deodată dorul de familia lui l-a copleșit și o lacrimă i-a curs în amintirea lor. Credea că a rămas singur pe lume, dar avea un nepot! În sufletul lui încerca să-l ierte pe Silviu pentru felul cum se purtase cu Claudia și se simțea răspunzător
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
îmbrăcăminte ce nu-și mai justifica prezența. Învățam din mers, cum se spune, așa că am procedat și eu în aceeași manieră, în timp ce buzele noastre deveniseră bunuri comune. Când ele se lăsau strivite până la durere și femeia mă primise între coapse copleșindu-mă cu mângâieri, toate mișcările noastre de orice fel au încetat, mușchii și simțurile toate s-au încordat, iar apa de pe noi s-a transformat într-o clipită în cămașă de gheață... Al doilea sunet al soneriei ne-a convins
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fecioara rucăreană A fost odată ca niciodată, a fost odată în vremuri de restriște pe când românii își apărau țara și cinstea cu preț de sânge. A fost odată în vreme când copleșiți de hoarde sătenii-și pârjoleau calea cu case-n foc, bărbații-și făleau vânju-n luptă, femeile își piteau știutul ca să-și păzească cinstea și copiii, pe-nălțimi și codri. A fost odată când bărbatul și femeia erau în rușine de
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
lor eternă nemișcare Cînd eram tînăr credeam că viața Nu are nici o valoare Zilele se scurgeau printre picioarele iubitelor mele Iar eu zburdam că un bondar din floare în floare Acum am mai îmbătrînit puțin Amintirile au început să mă copleșească Iarbă parcă este cu mult mai verde Și chiar și îngerii rîvnesc să o pasca Așa s-au risipit că păpădiile Zilele mele colorate și dulci Un pic de amăreala mă cuprinde În răstimpul dintre acum și atunci Uneori a
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
nici în cele mai grele momente.” Un fiu risipitor, un soț dezinteresat - așa arată Emanuel după toți anii în care fusese „prins în goana după îmbogățire.” Se mai poate schimba ceva în al doisprezecelea ceas? Prin puterea lui Dumnezeu, da. Copleșit de amintirile adunate în copilărie, când Maria, o a doua mamă pentru el, îi vorbise despre Mântuitorul lumii, Emi trăiește un adevărat proces de conștiință. Își caută părinții, o ia pe Ana acasă la el și o îngrijește cu devotament
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
nu ai nici un prieten, sau nu știu eu? Continuă ea interogatoriul. - Nu am, dar pot avea când doresc, dacă doresc. Nu ți-am spus că Alex al “tău” mi-a declarat dragoste eternă? - De ce al meu? - Pentru că ziceai că te copleșește cu atenția privirilor sale pline de semnificație, care uneori te și dezbracă cum spui. Cum te simți atunci? - Normal. Nu simt încă acea vibrație care să mă trimită în brațele lui. - Și ce ai de gând să faci pe viitor
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
-se în sine și urmărind-o în gând. O zi, două, trei, necesare pentru dus, sâmbătă și duminică nelucrătoare și apoi din nou, o zi, două, trei și când îndrăznea să se gândească numai la posibilitatea unui final fericit, simțea copleșindu-l o căldură interioară, necunoscută. Tresărea ori de câte ori intra cineva în sala de meditații și-l urmărea cu privirea până la pedagog și înapoi. La fel și pe administrator când acesta apărea pe neașteptate în mijlocul lor căutând să-i prindă de la distanță
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
cu adevărat pe Cel care a venit în lume, ne-a mântuit și acum e Viu în vecii vecilor și domnește sus în cer alături de Dumnezeu Tatăl. Să simțim bucuria dragostei Lui care trebuie să ne inunde inimile pe deplin, copleșindu-ne etern și unindu-ne cu cerul și unii cu alții prin Duhul Său Cel Sfânt care este printre noi să ne mângâie în clipele grele din viață. Acestă bucurie a mântuirii trebuie să persiste și să fie emanată prin
BUCURIA DRAGOSTEI E O ETERNĂ SĂRBĂTOARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363825_a_365154]
-
un posedat, cu obrajii încinși de febră și urechile țiuind. Rabinul nu-l întrerupse, îl ascultă concentrat, cu fața rămasă impasibilă și mușchii trupului nemișcați, ca o statuie vie. Doar ochii îi scânteiau, ochii aceia care văzuseră mulțime de oameni copleșiți de necazuri, învinși în lupta vieții, păcăliți, nedreptățiți, la un pas de a-și pierde credința. Spre cămările inimii lui blânde își făcură drum șerpii urii. Când odaia se umplu de tăcere, tuși îndelung, de parcă ar fi vrut să-și
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
dimensiunilor umane. Întâlnim aici nu numai sentimentul stenic-reconfortant, generat de contopirea omului cu universul, dar și satisfacția omului de a-l asimila, de a se simți în consens cu el. Nici pe departe, citindu-l pe G.R., nu te simți copleșit de imensități infinite. Dimpotrivă. Condiția umană plutește calm și înțelept. Mi-aș permite, în acest context să observ la George Roca un - cum aș putea să-l denumesc? - sentiment mioritic. Un aer senin învăluie și ascunse, depărtate, arome de tristețe
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
profunzime”, Violeta Sabina Lazăr “are o sensibilitate necesară”, Denisa Lepădatu “vine din nou sa ne convingă că știe să scrie poezie”, Iulia Mirela Lixandru “are o poveste de viață pe care și-o deapănă în versuri”, Mihaela Meravei “se lasă copleșită de starea de inefabil”, Elena Mlădinoiu “vede lumea de la distanță care îi permite să o transfigureze perfect”, Ștefan Lucian Mureșanu “are trei studii de excepție”, Gerra Orivera este “o poetă plină de pioșenie și decență în fața cuvântului așternut”, Lucia Pătrașcu
LIRICA PRIMĂVERII, ANTOLOGIE COLECTIVĂ DE CREAŢIE LITERARĂ de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363881_a_365210]
-
Și se ținea de cuvânt. Tudor înlocuise toată mobila din locuința acestora din Bruxelles. Lui Georges îi dăruise, de ziua lui, o mașină scumpă, deși niciunul nu-i ceruse nimic, niciodată. Acceptau, pur și simplu, darurile lui Tudor, apoi îl copleșeau cu mulțumiri.” - Bați pasul pe loc, comentă Bogdan, pe un ton de reproș. - Nu mi-ai cerut să-ți povestesc, glumi scriitorul. - Du-te și lasă-mă, ia vezi ce fac fetele noastre?! Ștefan căută spre cele două surori, care
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
Ion Crețeanu, Banii lui Eminescu, devalizați în anii noștri, Dan Puric. GENERALUL MIRCEA CHELARU cu subtitlul “Dumnezeul meu este Poporul Român iar Icoana la care mă închin este România“ M-am apropiat foarte greu de cartea aceasta pentru că m-a copleșit personalitatea uriașă a omului și militarului de excepție, cel care fusese în toate școlile urmate “șef de promoție“, cu licențe în Școala Militară Superioară de Ofițeri - arma Infanterie, în “Știința Militară“, în managementul organizațiilor economice, specialist informatician, cu certificate în
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
plină de flori colorate Atmosferă...albă peste suflete întunecate. Ghiara ascuțită a durerii mă doboară Gândul îmi zboară la viața anterioară... Mă-ntreabă mereu, ce am făcut greșit Cum de-am ajuns aici cu dureri și obosit? Otrava durerii îmi copleșește trupul cu lacrimi amare. Simt Viața, cum mă părăsește irosindu-se în destrămare.. In rochia-nserată văd cu tristețe, lumina ce se-ndoaie Inima plânge, simțind a vieții slabe bătaie. Nu vreau sä plec...mai am atâtea vise de realizat. N-
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
aparent, Oratoarea mi-a reactivat ungherul de memorie în care păstrez imaginea Anei Ipătescu - eliberatoarea conjuncturală a liderilor pașoptiști - și a Eaterinei Teodoroiu, eroina din Războiul Reîntregirii Neamului. Faptul acesta cultural și artisctic susținut de Doamna Ninela Caranfil m-a copleșit, m-a răscolit, m-a trezit dintr-un soi de somn, suprapus pe starea de veghe. Eram, aici, un...Quasimodo în fața Esmeraldei. Și cu atât mai în rol devenisem când, după Actriță, a trebuit să îndrug și eu câteva cuvinte
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
kilometru... Fata îi alergă în întâmpinare și își îmbrățișă tatăl, care păru puțin încurcat de exuberanța ei nereținută, cu mare bucurie, lacrimile plecându-i instantaneu pe obraji... Era o emoție pe care aceasta nu și-o putea stăpâni, care o copleșea la fiecare întâlnire și despărțire, din două motive distincte: la venire - bucuria revederii, iar la plecare - teama că ar putea fi ultima dată când se văd și asta o ucidea. Avea o legătură specială cu tatăl ei, cu părinții ei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
să-l câștige, iar această îndrăzneală o ridică mai sus, pe un palier valoric superior. Eul liric se aruncă, fără plasă la trapez în ”carnea realului” și atacă teme inedite, variate, cu încărcătură imagistică plină de culoare, savoare și spontaneitate. Copleșită de amintirile copilăriei, autoarea rămâne ancorată într-un trecut mitic și se zbate să zboare și să respire un aer mai citadin, mai plin de intensitatea trăirii, de ”acum și aici”, într-o regie mai elaborată și mai aproape de sine
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
si tribun basarabean, al cărui recent volum “Drumul spre Biserică” (o ediție aniversară, îngrijită de pr. O. Moșin) , printr-o programare metafizică, l-am primit în dar chiar azi, la Miroslovești (prin Dl dr. Vasile Șoimaru); și care m-a copleșit onorându-mă cu alesele sale gânduri de referință pentru cartea mea “O punte peste Prut” (Ed. Balacron, Chișinău, 2013, autor de proiect editorial, dr. Vasile Șoimaru ); Dl Nicolae Rusu , prozator și combatant, cu cicatricile rănilor pe chip, pe frontul spiritual
CEI DE DOUĂ ORI CÂTE TREI DREPŢI ŞI FRUMOŞI NICOLAE DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363041_a_364370]
-
de joacă” al lui Dumnezeu. Există un spațiu al ființei, anii copilăriei, există un loc al sacrului, al credinței, există un topos al copilului din noi. Un “acolo” al bucuriei inocente de copil, al sentimentului profund care cuprinde toate simțurile, copleșește sufletul și face timpul să se oprească. Este un sentiment în care intră sublimarea, teama și atracția. Există un “acolo” în lumina blândă a apusului, în lumina veselă a răsăritului, în constelația cerului senin, în albul miraculos al fulgilor de
FII MOŞ CRĂCIUN PENTRU O ZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363334_a_364663]
-
relativ repede că lumea va exista la fel de bine și după mine, chiar dacă gândindu-mă sincer la asta, mi se părea a fi deosebit de tristă. Trecem toți și timpul are lipsa lui de sinceritate. În ciuda faptului că are energia să te copleșească, paradoxal pare puțin. Ce ar fi fost lumea asta dacă Einstein, Galileo, Da Vinci trăiau câteva sute de ani, Mozart, Beethoven și Brahms, Eminescu, of Doamne câte frumuseți, cât bine revărsat în sute de ani, câte experiență de viață de
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
îi era cunoscută, stătuse pe iarba de lângă aleea principală de multe ori, însă nu fusese invitat sau refuzase mereu să treacă de această barieră. Frica îl izbise violent și îi încarcerase întreaga voință de comunicare. Amintirile veneau în valuri, îi copleșeau sufletul... Era mult prea devreme să se descotorosească de ele. Imensul living păstra vreo patru tablouri mari, câteva mai mici, ca o miniexpoziție explorată de neuitare. La loc de cinste se afla totuși fotografia în sepia a pictorului cu priviri
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
încercat de gândul că n- o să-și mai vadă iubita zilnic, eroul liric stănescian, evident, emoționat autumnal, solicită iubitei să-i acopere inima cu ceva, «cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta» (SOrd, I, 131). Evenimente „extraordinare “copleșesc „binomul “îndrăgostiților, surprinși «ca două toarte de amforă» „fixate “pe „trupul ceramic “al orei, angajând și cuvinte-colibri, chiar sublima roire a cuvintelor: Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. / Eu stăteam la o margine a orei, /tu - la cealaltă, /ca două
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
această doamnă s-o iubești. Are părul negru, strâns în coc, Cu ghirlande, ce atârnă spre mijloc, Pe mâini brățări și floricele, Și tare se mândrește cu ele. Am cunoscut-o mai acum, Avem multe lucruri în comun, Singurătatea ne copleșește, Dragostea, desigur, ne unește. Noi vorbim, fiind la distanță mare, Prin telefon, skipe, facebook și care, Ne aduc multe bucurii la fiecare, Toată ziua, cât este ea de mare. Și uite așa ne petrecem timpul, Privind unul la altul, cu
FRUMOASA DOAMNĂ MODERNĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362333_a_363662]