2,406 matches
-
culorile de suporturile, siturile și mediul lor, abolind grosimea, proporțiile reale, valorile tactile. Reunirea sau alăturarea operelor celor mai îndepărtate într-o flatantă și fluctuantă indistincție fotografică egalizează deosebirile de materiale, raporturile de mărime și teritoriu, facilitând astfel constituirea unor corpusuri fictive și a unor clasamente după bunul plac. Aceste imagini de hârtie, ușor de mânuit, ne permit să jonglăm nu cu obiecte, ca până acum, ci cu unități abstracte pe care le vom integra fără dificultate în tot atâtea sisteme
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
impasurile specifice pentru ceea ce Octavio Paz numea "tradiția noului". Într-adevăr, ce se alege de distanțarea de normă în lipsa normei? Cum se poate distinge avangarda de kitsch, când grosul trupei face avangardă? Fără un clasicism cu care să contrasteze (învățământ, corpus, canon și concurs), contestația se dislocă în dezordine. Pe de altă parte, multiplicarea neobișnuitului precipită o înnoire a formelor și procedeelor; de unde precaritatea inovațiilor, uzura prin saturația privirii și întoarcerea finală la nediferențiatul inițial. Prea multe noutăți banalizează noul și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
propune Moshe Idel: „Desemnez cu acest termen [perspectivism] posibilitatea de a interoga o anumită literatură religioasă din perspectiva familiarizării cu o altă literatură religioasă. Nu avem aici nici comparația între figuri și sisteme religioase [...], nici cazul filiației istorice dintre două corpusuri de scrieri sau idei. Este mai degrabă o tentativă de a înțelege mai bine logica sistemelor, comparând sisteme ce diferă substanțial și aflând de la unul dintre ele ceva despre celălalt.“ Mențiunea pare a fi secundară în lucrarea lui Idel și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
În orașul I. a fost necesară constituirea cărții de identitate a cartierului din centru, identificarea unei străzi principale pentru ca, pe această bază, să se stabilească obiectivele proiectului, identificarea celor implicați/ afectați de proiect, identificarea interesului de participare a fiecăruia, stabilirea corpusului metodologic, ancheta de teren, evaluarea rezultatelor obținute, identificarea unor posibilități de extindere a proiectului în alte cartiere ale orașului. Ancheta de teren a vizat: cadrul fizic al locuirii (care a condus la identificarea unei grile de criterii stabilite din punct
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
al intenționalității colective. Suntem departe, după cum se poate observa, de concepția modernilor, care plasau întregul social în jurul ideii de individ. Nu intenționalitatea individuală este punctul de plecare al constituirii realității sociale. Dimpotrivă, intenționalitatea individului nu este decât o parte a corpus-ului intențional colectiv și nu ar putea exista în absența acestuia din urmă. Și tocmai pentru că realitatea poate fi interpretată ca un produs al intenționalității colective, ca un proiect social, reiese din nou rolul pozitiv pe care ideologia îl joacă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
negativă Și naturală<footnote C. Yannaras, De l’absence et de l’inconnaisance de Dieu, Paris, Cerf, 1971, p. 79-80. footnote>. Paul Rorem scrie următoarele despre Teologia mistică a lui Sfântului Dionisie Areopagitul: „Scopul fundamental al călătoriei dionisiene Și al corpusului dionisian este în mod clar Și repetat declarat în acest prim capitol al Teologiei mistice: a trece dincolo de percepția simțurilor Și de concepțiile contemplative pentru a fi unit cu Dumnezeu dincolo de orice cunoaștere”<footnote Paul Rorem, Pseudo-Dionysius: A Commentary on
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
limitate asupra Creatorului acelor lucruri. Aceste afirmații stau la baza unui cadru teologic catafatic. Un aspect care trebuie luat în considerare pe parcursul discuției asupra teologiei catafatice este concepția neoplatonistă asupra cunoașterii. Sfântul Dionisie<footnote După lectura textelor dionisiene cheie din corpus, în special Despre Teologia mistică, este ușor să presupunem pripit că Sfântul Dionisie favorizează apofaticul în fața catafaticului. Mai întâi, nu este clar ce rol joacă teologia catafatică în corpus. Pare că rolul său ar fi doar unul subaltern apofaticului. Numeroși
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
asupra cunoașterii. Sfântul Dionisie<footnote După lectura textelor dionisiene cheie din corpus, în special Despre Teologia mistică, este ușor să presupunem pripit că Sfântul Dionisie favorizează apofaticul în fața catafaticului. Mai întâi, nu este clar ce rol joacă teologia catafatică în corpus. Pare că rolul său ar fi doar unul subaltern apofaticului. Numeroși învățaȚi dionisieni argumentează că apofaticul Și catafaticul sunt la fel de importante, în timp ce ceilalți par să spună că, deși sunt similare, apofaticul deține în mod clar o poziție de importanță prioritară
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
că rolul său ar fi doar unul subaltern apofaticului. Numeroși învățaȚi dionisieni argumentează că apofaticul Și catafaticul sunt la fel de importante, în timp ce ceilalți par să spună că, deși sunt similare, apofaticul deține în mod clar o poziție de importanță prioritară în cadrul corpusului; cf. Adam B. Cleaveland, Apo(cata)phatic interplay ..., p. 8. footnote> percepea cunoașterea ca fiind „o întoarcere spre”<footnote Bert Blans, „Cloud of Unknowing: An Orientation in Negative Theology from Dionysius the Areopagite, Eckhart, and John of the Cross to
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Ex parte autem obiecti, invenitur transmutatio naturalis, secundum locum quidem, în sono, qui est obiectum auditus, nam sonus ex percussione causatur et aeris commotione. Secundum alterationem vero, în odore, qui est obiectum olfactus, oportet enim per calidum alterări aliquo modo corpus, ad hoc quod spiret odorem. Ex parte autem organi, est immutatio naturalis în tactu et gustu, nam et manus tangens calida calefit, et lingua humectatur per humiditatem saporum. Organum vero olfactus aut auditus nulla naturali immutatione immutatur în sentiendo, nisi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
chiar în obiec tul sensibil perceput, deoarece, pentru a emană un păr fum, un corp trebuie să fie afectat de căldură: (ÎI.1.17.) Secundum alterationem vero, în odore, qui est obiectum olfactus, oportet enim per calidum alterări aliquo modo corpus, ad hoc quod spiret odorem (S. th., I, q. 78, a. 3, co.). În acord cu schimbarea, în [cazul] mirosului, care este obiectul simțului olfactiv, este necesar ca un corp să fie într-un fel afectat de căldură pentru a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
evaporatio cadaveris usque ad tantum spatium diffunderetur, praecipue cum sensibile immutet medium undique secundum eamdem distantiam, nisi impediatur. Non autem sufficeret ad occupandum tantum spatium, etiam și totum cadaver resolveretur în fumalem evaporationem, cum sit certus terminus rarefactionis ad quem corpus naturale pervenire potest, qui est raritas ignis; et praecipue cum per huiusmodi odorem cadaver non appareat sensibiliter immutatum. Et ideo dicendum est, quod ab odorabili resolvi quidem potest fumalis evaporatio, quae tamen non pertingit usque ad terminum ubi odor percipitur
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ele le reprezintă. Pentru a confirma prima variantă, Pasnau nu găsește nici un astfel de pasaj în operele lui Toma. De altfel, nici nu își centrează strategia interpretativa pe o astfel de perspectivă pozitivă, care să vizeze ceea ce este afirmat în corpusul tomist, ci pe una negativă, care vizează tocmai ceea ce nu este spus. Concret, argumentul forțe al lui Pasnau în acest punct este următorul: daca Toma nu neagă ceea ce afirmă în tinerețe înseamnă că își menține această poziție și în textele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
întărește argumentul doctrinei act-obiect la nivelul intelectiv, ar trebui să existe și un echivalent al său la nivelul cunoașterii senzoriale. Pentru a reda acțiunea perceperii, Toma din Aquino folosește termenul apprehendo, încât ar trebui să întâlnim, cel putin o dată pe parcursul corpusului tomist, un termen de felul prae apprehensio, prae-apprehenditur. Dar acest lucru nu se întâmplă. De altfel, nu am reușit să identific nici un alt cuvânt care să îndeplinească funcția lui prae-intelligitur la nivelul cunoașterii senzoriale. Voi rezumă argumentația lui Pasnau în favoarea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
înțeles prin acea asemănare. În fața unei asemenea evidente nu am decât două opțiuni: fie admit că Toma din Aquino într adevăr pune în joc o teorie reprezentationalista la nivelul speciilor inteligibile, fie consider că acest pasaj este unul singular în corpusul tomist și că afirmațiile nu sunt în acord cu doctrina tomista de maturitate. Dar chiar dacă ar fi să consider pasajul că nefiind atipic pentru Toma din Aquino, pentru a-l putea folosi ca argument pentru interpretarea reprezentationalista, conținutul lui ar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ci actualizarea caracterului inteli gi bil al speciilor pentru a putea fi receptate de către intelectul posibil. De ce consider, totuși, ca praeintelligitur nu poate fi înțeles că un fel de cunoaștere? Motivul e simplu și se bazează pe faptul că, în corpusul tomist, intelectul agent nu are decât cele două funcții mai sus menționate: de abs tra gere și de iluminare a speciilor inteligibile. Dacă prae intelligitur 153. 226 DE LA QUO LA QUOD e interpretat că pregătire pentru cunoaștere, (ÎI.2.19
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
am afirmat că există și pasaje tomiste care justifică o schemă interpretativa reprezen tationalista. A venit acum momentul să apăr acea afir matie, iar pentru a face acest lucru, este nevoie să îmi îndrept atenția către o analiză istorică a corpusului tomist. Voi incepe prin a spune că în exegeza tomista a fost ob ser vat faptul că, în jurul anilor 1259-1260, Toma din Aquino și-a schimbat doctrina despre concept cu scopul de a o adecva unor întrebări de factură teologica
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
stabilit că 10% dintre acestea sunt pecenegocumane și 9% tătare, în timp ce hidronimele formate în limba romînă reprezintă abia 16%. Excesului de zel în „exploatarea“ ideii descoperite și promovate de el i se poate adăuga precaritatea metodei folosite (pornindu-se de la corpusul, probabil fragmentar, ales și continuînd cu interpretarea a ceea ce înseamnă toponim împrumutat sau creat în romînește; și ne gîn dim la celebra formulă a lui Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare, turcice etc. - în sensul că apelati
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavă cuvinte ca obraz, care corespunde fr. joue (cuvânt de origine preromanică)și gleznă, cuvânt necunoscut în toate regiunile dacoromâne, care corespunde fr. cheville < lat. clavicula sau de ce trup < sl. trupŭ l-a înlocuit aproape peste tot pe corp < lat. corpus, transmis tuturor limbilor romanice. ficat și mai Este interesant de explicat de ce avem două cuvinte, două sinonime, pentru aceeași noțiune. Lat. ficatum > rom. ficat este unul dintre cele cinci sute de cuvinte panromanice, transmise tuturor limbilor romanice. Cuvântul a fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
realizează starea de sănătate eucriza — și în caz de dezechilibru — discrazia generează boala; natura sau fizisul este o calitate proprie, individuală, care reglementează armonia dintre umori și este diferită de la un individ la altul. Toate scrierile sale sunt integrate în Corpus Hippocraticum, realizat la începutul Evului Mediu. în total vreo 60 de texte (cărți), cele mai multe în dialect ionian. Când prezintă bolnavi, le dă toată cartea de vizită. Bolile sunt redate în toată simptomatologia lor, cu sublinieri principiale și în stil foarte
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
regim să fie complete, la obiect și în măsură să îndepărteze durerea și să favorizeze vindecarea. Hippocrat recomandă ca orele de vizită să se efectueze dimineața, când spiritul este mai apt să observe, analizeze, sintetizeze și să prescrie tratamentul. În Corpus Hippocraticum se întâlnesc titluri diverse: „Despre maladii“, „Despre vechea medicină“, „Aforisme“, „Despre decență“, „Despre artă“, „Despre alimente“, „Legea“, „Aerul, apa, mediul“, „Despre natura omului“, „Despre localizări în om“ și „Despre epidemii“ etc. Este relevantă diversitatea tematică, varietatea de conținut, interdisciplinaritatea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în om“ și „Despre epidemii“ etc. Este relevantă diversitatea tematică, varietatea de conținut, interdisciplinaritatea între: știință, artă, filosofie, etică, pedagogie etc. Câteva reproduceri sunt ilustrative: „Cel care știe să fie om cu oamenii, dovedește în ce măsură iubește arta sa“ (Prefață la Corpus...). Competența, performanța fac din profesie artă. Profesia medicală este așadar artă, creație când generalul este adaptat la particular și când acesta este esențializat și asimilat generalului, principiului. în morfologia hippocratică distingem o ierarhizare, o structurare precisă a treptelor pe care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Corint, Cos, unde erau văzuți frecvent pelerini, preoți, interpreți de vise. În această sete de mai multă spiritualitate și înseninare spirituală, sugestia și sugestionarea explică reușitele terapeutice care fără îndoială au existat. În cea de-a 60-a carte din Corpusul lui Hippocrate, înțeleptul medic face aluzii la Asklepios, dar onorează medicina laică. El nu respinge preocupările preoților pentru curățirea spiritului, dar medicina laică, în parametrii ei subliniați mai sus, e aptă să se ocupe de trup, înviorând spiritul. Precizăm că
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în triada: studiu (cunoaștere, instruire, pregătire, școlire), experiență (inițiere în clinică), reflexie. în acest triunghi stă convingerea hippocratică a celor trei atribute ale domeniului: știință - artă - filosofie pe care el le-a ilustrat. Pentru susținerea fiecăruia dintre aceste atribute, în Corpus se întâlnesc destule afirmații aforistice convingătoare, cărora li se pot adăuga și cele privind componenta etică a medicinei. A fi modest și discret, a-ți onora profesia la nivelul performanței, a profesa medicina întru refacerea și apărarea vieții, a fi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
propuse recent, pleacă, în conținut, de la Hippocrat și rămân la el în principiu, diferind doar prin formulare. Accentul pus pe iubirea față de profesie și de bolnav, indiferent de originea și starea sa socială e subliniată și în cartea Preceptelor din Corpus. Într-o Eladă a culturii și civilizației promovarea virtuții și a primatului spiritului, ideii, caracterului, îi proteja pe greci de decăderea morală la care îi expune pe oameni opulența, cauză a slăbirii și dispariției atâtor imperii și popoare... Aceasta explică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]