1,606 matches
-
Profesorul Velișcu ridică mâna. - Spune dom' Velișcu, e ceva urgent? - Nu, dar să spun și eu ... - Lasă, băi Velișcule, c-om mai avea timp și altădată; ce, numai președintele e presat de probleme importante, că s-a adus bere la crâșmă la Chiriac? Avem și noi probleme presante! Ia mai dă-o dracului de ședință că mi-a venit greață de prostii! Petrică, unde naiba ai pus damigeana aia, că n-o văd?! - La dumneavostră sub catedră, dom' director! - Băi, tu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
sau puțini. Ce importantă are? Suntem împreună! Sau poate atunci când nu găsea de lucru. - Țușca, ceva nu e bine. Faci ceva rău. - Asa, acum da vina pe mine. Ce vrei să fac? O să iau un job de spălat vase prin crâșme, nu sunt la milă nimănui! - Ho, ho! Înțelegi greșit. Eu încerc să te ajut. Ai terminat cu Honors și bursă, ai fost prima în an. Ești bună, nici vorbă că ești bună! Și nu te iau. Din o sută de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nevasta nu a avut de unde să-i dea. A luat banii de pâine și a ieșit, trântind ușa. Vecinii au zis că l-au văzut pe pragul blocului, cu capul în mâini. Apoi l-a călcat trenul, pe drum spre crâșma de unde vroia să cumpere de băut... Îi plăcuse dintotdeauna să bea, afirmă mândru că lui îi plac trei lucruri pe lume: copiii, soția și batura. Era cu doi ani mai tânăr decât mine, arată cu vreo douăzeci mai mult... - Nevasta-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
toți... trandafirii! CANDIDATUL NEVOTAT -Rău erai și fără cinste, Pentru ce-ai mai candidat? -A fost vre-un cinstit pe liste? Și fraierii i au... votat! GRADE Arzi, la multe grade...plus, Pentru-a scrie poezie; Scrii și tu, la crâșmă sus, Și-arzi! La... grade de ,,tărie’’! VAI DE ...STEAUA NOASTRĂ! Din prima stea în Carul Mare, E-a cincia roată la căruță! O mai zărim cât o...steluță Perdantă-des și ...căzătoare! LACRIMĂ DE SFÂNT...TALENT Biet artist, vinde tablouri
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor, mame despletite strângând copiii lor morți, scene de deznădăjduire, chihote drăcești prin crâșme și birturi, mulți arși de sete se târâiau la fântâni, se culca în glod, mulți murea, câțiva se ducea sănătoși. Înfricoșat lucru e boala prin orașe. Pe toate ulițele cară [care] pline de trupuri, cu picioarele, mînele și capitile în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
asta poți, ai, ’tu-ți curu’ mă-tii! Crezi că nu știu ce scoți pe gură? Nu ești În stare nici să citești ce-ai pe hârtie? — Tre’ să-mi schimb ochelarii, toarășu’ colonel! — Când să-ți schimbi ochelarii, dacă zaci pân crâșme, tembelule? Dă-i, bă, odată, drumul! * — ...Am reactivat agentul Emilian, care din cauza funcției de răspundere are deplasări de servici... — Ai reactivat-o pe mă-ta, băi, toarășu’! Nu „din cauza,” ci „pentru că are”! Iar pe agentul Emilian io l-am reactivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru că are”! Iar pe agentul Emilian io l-am reactivat! Io, uită-te la mine! I-am adus notele din data de 4 martie, și ultima, adnotată de mine la 9 mai, le ai la dosarsau le-ai uitat la crâșmă? Dă să le văz, că de la tine nu crez o iotă! Dă tot dosaru’ mai bine! Păi, bine, bă, toarășu’ Gherghina, aștepți să Îți fac io treaba? Dosarul „Savantul” are douăzeci de file și mai mult de jumătate sunt notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
drumul a fost deschis, l-a îmbiat pe murg: „Hai, băieti, cî tata o făcut cali liberă”. Așa a făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul greului l-au întâlnit în momentul când au ajuns la Crâșma din drum. Acolo era câmp liber, dar niște tufari aflați împotriva vântului au făcut ca zăpada să troienească răscrucea drumului peste măsură. Bătrânul a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de sub marginea unei căciuli țurcane. ― Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu de la unul tare mucalit de la mine din sat. Într-o sâmbătă seara, ne aflam câțiva gospodari la un țoi de rachiu la crâșma lui Potcoavă. La masa de lângă noi, golea cine știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îți mai vine a te îmbarca. La întoarcere, însă, când o înghețat și sufletul în tine... ai să mergi pe lângă cal ca coteiul boierului. Și cu dinții clănțănind... ― Cum văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de așa ceva la un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rachiu. ― Eee... Asta-i treabă boierească, măi Todiriță. N-ai de unde să știi tu așa ceva... ― Uite la el! I s-o urcat boieria la cap de când îi mare sergent! ― Asta o știu de dinainte de concentrare. Am fost și eu la crâșmă cu un om însemnat și atunci am văzut și eu cum se poartă boierimea. ― Bine, măi Dumitre, da’ mai întâi și întâi să ne vizăm foile de drum și pe urmă... om mai vedea noi. Când casiera a văzut foile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce se poate... ― Mergeți sănătoși! ― Mulțumim frumos - au răspuns ei, cu gândul la neveste și la copii, care nu știau de întoarcerea lor. Până la plecarea trenului mai aveau puțină vreme. Au ieșit pe peron și au pornit în căutarea unei crâșme. Au găsit una așa... mai ponosită. ― Hai să intrăm, măi Dumitre, că alta mai bună nu avem vreme să căutăm. Dacă spui tu... Poate om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să intrăm, măi Dumitre, că alta mai bună nu avem vreme să căutăm. Dacă spui tu... Poate om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn că nu-l dădeau clienții afară din crâșmă. ― Cu ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa... la foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să ne spui cât ar arăta ceasul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă am călcat de atâtea ori șleahul încât știm fiecare piatră... ― Cu răbdarea treci marea. Așa că nu avem alta de făcut decât să pășim înainte. ― Să vezi ce bucurie le facem celor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gură, spusa lui Dumitru. „Te cred, netotule. Te cred. Cum să nu-i faci bucurie muierii tale, când prin sosirea ta acasă îi încurci toate socotelile! Are să se bucure ca de o casă aprinsă” - îl dojenea Dumitru în gând. Pe la Crâșma din drum, lui Todiriță i-a scăpat un oftat adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură și de corvoadă - a răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spre casă, i-a șoptit printre dinți: ― Să nu mai intri în ograda mea cât îi fi și îi trăi! Să te duci la al lui Cocostârc, destrăbălat-o!!! ― Daaa... ― Guraaa!!! Până nu-i prea târziu! ― Oare cum mai arată crâșma lui Aizic? Ar trebui să vedem - a deschis vorba Dumitru, în timp ce dădeau colțul hudiții de dincolo de Podul Trestienii. Au ajuns repede la crâșmă. ― Uite că acum deasupra ușii scrie: „Colțul vesel. La Aizic”. Hai să vedem cât îi de vesel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la al lui Cocostârc, destrăbălat-o!!! ― Daaa... ― Guraaa!!! Până nu-i prea târziu! ― Oare cum mai arată crâșma lui Aizic? Ar trebui să vedem - a deschis vorba Dumitru, în timp ce dădeau colțul hudiții de dincolo de Podul Trestienii. Au ajuns repede la crâșmă. ― Uite că acum deasupra ușii scrie: „Colțul vesel. La Aizic”. Hai să vedem cât îi de vesel colțul lui Aizic - a vorbit Todiriță, cu pecetea necazului pe chip. ― Cred că ai priceput. Eu sunt cu comanda, iar tu ești cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie nu trebuie să-mi spui de multe ori. Nuuu! Eu pricep. Pricep greu, da’... și uit repede”. ― Dacă Aizic era așa, atunci nu mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prezentasem pe Zina, dintr-odată devenise ca fata lui. Las’ că are tata grijă! rânjește de pe peron, cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care băieții au dat-o jos pe fata lui Sile, curățată, pansată la amândouă picioarele, sprijinită de maică-sa. Au trecut și pe la noi să întrebe de capul familiei, dar se vede că omul plecase să se îmbărbăteze la o crâșmă cu program prelungit, lăsând ușile la casă deschise vraiște. L-am întâlnit a doua zi, pe când îmi beam doza la „Carmen“. Pe trotuarul stricat de pe Sfânta Vineri, el fuma din țigările lui populare, cu un aer preocupat: Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei de la Policlinica Vitan. Bradul din curtea policlinicii, spre care dă fereastra săliței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu o firmă de tour-operatori să vă închirieze autobuzul? Lasă, domn’e, asta-i treaba noastră, ce ești tot timpu-așa, să descurajezi omu’? Eu nu trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu găsească pubelele-n drum, ca să ne lase cu gunoiul cât casa) o pornește și el, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, la crâșma lui Tănase, mai în jos pe Stelea Spătarul. Cum peste drum e secția de poliție, se mai ceartă și cu polițaii care-și beau pe repede nesul. Acum, de exemplu, sunt în actualitate listele de securiști din Academia Cațavencu: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de motive estetice sau... mai întâi faianța roșie asociată cu măsuțele de plastic mov și zumzetul jocurilor mecanice sunt factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și motivul că aici nu găseam, ca la Carmen, bere la zece mii, nici vodcă din cea mai proastă, de șapte mii (aia căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]