4,763 matches
-
I. CURG STELE, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016. Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptit Ne mângâie pe gene ca într-un vis frumos? Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Aripile-și ating, îmbujorați palpită, Se-nălță-n zboruri pare pe umeri de vânt cald. Citește mai mult Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptitNe mângâie pe gene ca într-un vis frumos?Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă,Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă,Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. Pământul n-a fost pământ El a fost o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor ... Citește mai mult Pământul n-a fost pământEl a fost o plămadă transparentăîn care rădăcinile arborilorFormau coroane subterane.Pe acolo a trecut Omul,In fața lui creșteau munți de cristalCare-și topeau crestele tocmai sus în cer.Inimile acestora adăposteauBulgări opalescenți prin care lumina pictaUmbre răsfrânte în adânc.O! fluviu despletitCare înconjori toată țara Havilla,Prin apele tale zglobiiînnoată pești șăgalniciCare sar curcubeulCel care arcuieste lumina.Fără număr erau turmeleCe coborau cu vuiet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
de răscoliri. Răscoliri îmi aflu și în ochi de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, când simțirea plânge fără de cuvânt ca săgeata fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste creste înalte unde ieri trecut-a, întru urmărire, fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viață, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
în zbucium, plin de răscoliri.Răscoliri îmi aflu și în ochi de vântși-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor,când simțirea plânge fără de cuvântca săgeata fulger în piept de condor.Condorul grăbește spre-o nouă pieire,planând singuratic peste creste înalteunde ieri trecut-a, întru urmărire,fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte.Salte-n pisc letargic fără adormire,salte-n hăul negru, greu, fără de popas,salte doar spre viață, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas.Rămas bun, firește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
culoaresub boabele de brumăale ochilor tăi.Aprinzitoate luminile orașuluicând dansămîn imaginația apropierii.Așa cum aroma de portocalăse întregeștefelie cu feliesub fiorul cuvântuluidus de fulgulvremii spre mine.Înalțizâmbetul amintiriiîntr-un drag de viață aburindăprin roșia licoare cu scorțisoarăsorbităînghițitură cu înghițiturădin cupa clipei.... XXII. CREASTA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016. La braț cu soarele plec la plimbare și atingem repede creasta. Încercați, fie de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie respirația, chiar și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
spre mine.Înalțizâmbetul amintiriiîntr-un drag de viață aburindăprin roșia licoare cu scorțisoarăsorbităînghițitură cu înghițiturădin cupa clipei.... XXII. CREASTA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016. La braț cu soarele plec la plimbare și atingem repede creasta. Încercați, fie de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie respirația, chiar și vântul își reduce avântul atins de măreție. Copacii se răsucesc, îmbrățișează, alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
pasul pastrând nemuritoare culoarea. Brațele întinse ne învârt, lumina încălzește, ramul odihnește, făr de zor, neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea, lângă, solul rodește ciuperci și sufletul liniște! Citește mai mult La braț cu soareleplec la plimbareși atingem repede creasta.Încercați,fie de este de deal,munte sau doar de visare.Priveliștea îți taie respirația,chiar și vântul își reduce avântulatins de măreție.Copacii se răsucesc, îmbrățișează,alungesc sau doar ating cerul.Frunzele șușotesc,câmpia mângâie pasulpastrând nemuritoare culoarea.Brațele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
Dar, Dumnezeu a vrut altfel. A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți.” (I Cor. 1,27) Logosul-Dumnezeu prin
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi, Căci alergând cu tine prin ceața cea
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381194_a_382523]
-
să le băgăm în seamă. Descoperim cu bucurie că totul pare nou în jurul nostru, așa cum nu le-am mai văzut niciodată, și spre mirarea noastră, chiar noi înșine descoperim că suntem altfel. Alte înțelesuri capătă urzeala vieții, altfel înțelegem cum creste firul ierbii, cum se desface floarea, altfel simțim mirosul verdelui crud al ierbii, altul este ințelesul glasului păsărelelor, iar noaptea parcă ne este mai limpede muzica stelelor. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai mult se adună, se încarcă
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi, Căci alergând cu tine prin ceața cea
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în brațe luna, i-am dăruit petaleDin florile iubirii, depuse-n palma mea,Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,Proptită-n blânde raze de la o mică stea.M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,Escaladând reci creste de munți întunecați,Și ajungând la ușa plăcerilor promise,Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.Am încercat să caut tunelul spre lumină,Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi,Căci alergând cu tine prin ceața cea
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pământul n-a fost pământ El a fost o plămada transparență În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, În fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgari opalescenți prin care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
pentru a scăpa din această zonă neprimitoare, plină parcă, de mistere și neprevăzut: Pe lângă drum începeau să apară tot mai des grămezi de zăpadă viscolită, semn că fusese zăpadă mare pe acolo zilele trecute. În spatele brazilor întunecați, se vedeau clar crestele munților acoperite cu zăpadă, care strălucea în lumina lunii. Câteva minute mai târziu, intram într-o ceață foarte densă de munte și am început să reduc viteza: Curând, un indicator rutier îmi arăta că urma o localitate cu stație de
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
margini ridicate pentru a abate lovitura în lateral avea în frunte un mic grifon. Celălalt gladiator, numit Samnitul era un colos cu un scut mare dreptunghilar și curbat și era înarmat cu ,,gladius”, având pe cap un coif cu o creastă metalică și două coarne dându-i o înfățișare fioroasă. -Un pers pe nume Ruthavan a istorisit totul împăratului, spuse Ponțiu Pilat. Era trimisul lui. Zilele trec și Tiberius tace. Însă îi simt ghearele apucând aerul... deocamdată, spuse pocuratorul. -Poate că
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ESENȚE TARI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Doar clatin un pic capul și esențele tari din privirea-ți ne duc pe crestele munților din vecinătatea visărilor. Sub iarba îmbrățisării tale esențele veșniciei ne împresoară! În poiana ce coboară sub frumusețe ne odihnesc aromele esențelor tari. Mesteacănul drept ne poartă esența măndriei mersului nostru unul spre celalalt. Răstălmăcește-mi povestea esenței gustului și
ESENŢE TARI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380978_a_382307]
-
învesmântata în alb, iar în picioare nu purta nimic, indiferent de vreme. Nu o văzuse nimeni înfrigurata ori tristă. Hainele-i erau mereu de acelasi alb strălucitor. Se odihnea având drept căpătai o piatră mare și rotundă, ajunsă acolo pe crestele valurilor că și altele. Tot ea îi servea drept masă, pe ea punând rădăcini și tot felul de flori ori buruieni, din care mânca ori dădea și altora să se înfrupte. La început, doar copiii, inocenți și curioși, veniseră să
SANTA SARA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374292_a_375621]
-
piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare, își ascund rușinate frunțile dezgolite indecent, chemând în zadar troienele argintii trimise în exil, să dispară nefericite, înghițite de apele lacome ale mării. Doar vântul deznădăjduit mai execută ordinele absurde ale Stăpânei
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
făcând planuri de prăpădit, dar nu este în stare să organizeze o acțiune cu rezultate imediate. Nor Vânăt aleargă prin hăurile cerului ca un besmetic sau chefuiește cu nespălații săi în turnul cel mare al palatului. Viscorilă spulberă zăpada pe crestele munților după capre negre. Nămețilă sforăie tolănit în Valea Troienelor Uriașe. Babele moțăie prin cotloane ascunse. Și tu, Cloanță Cotoroanță, te-ai covrigat după sobă în chilia ta, ai pus mătura-n cui și-ți hrănești potaia de Colț Fioros
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
rece la picioare, Că nici una nu-i în stare Să înfrunte micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
Îndrăgostite valuri I se supun ca la poruncă. Și blând ca zefirul Ce-adie pe undă, Cu blândețea iubirii adânci Le inundă. Aici, la Țărm Unde Necuprinsul albastru începe Iubirea dansează liberă Pe puntea valurilor. Aici, unde nimbul Soarelui De crestele valurilor s-a spart, Împrăștiind pulberi de aur, Aici, îndrăgostiții dansează Pe oglinzile valurilor De nimeni, nimeni, tulburați. Referință Bibliografică: Tainica iubire / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
TAINICA IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374556_a_375885]