1,373 matches
-
deplină, în mijlocul criptei amintirilor ajungea să stabilească incredibilul "raport" în sfârșit posibil în pofida puținătății antrenamentului. Gândurile nu veneau de la Gosseyn, ci treceau prin el. - "Eu sunt. Memoria trecutului..." Conceptul ajungea la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile Migrației - și dacă-mi pot aminti, se datorează unui accident. Toate mașinile au avut de suferit prin trecerea prin norii imenși de materie cu o energie de nebănuit - și rezultatul a fost distrugerea aproape a tuturor amintirilor. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cel mai puternic penetrându-l pe cel de-al doilea conform legii similitudinii - prima imagine s-a născut atunci, cea a oamenilor care observau un punct luminos apropiindu-se de marginea substanței de umbră. Ce era aceasta, nici omul din criptă nici mașina ale cărei vibrații se difuzau prin el, nu știau. Un punct luminos, mișcându-se lent - și oameni care-l pândeau gânditori. Oamenii născuți și morți cu milioane de ani în urmă. Punctul strălucitor rămase o clipă la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu în apropiere. Dar dintr-un motiv mai important era Ashargin persoana logică. Dat fiind planurile lui Enro, prințul putea să se găsească într-o poziție mai favorabilă decât oricine pentru a-l putea face pe Gosseyn să ajungă la criptă. Și, firește, îi putea fi de folos lui Gosseyn. "Cât de răsunătoare este reușita, îți vei da seama dacă îți spun că, pentru prima oară, pot să povestesc istoria Migrației unui supraviețuitor direct al expediției. De multe ori am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi de folos lui Gosseyn. "Cât de răsunătoare este reușita, îți vei da seama dacă îți spun că, pentru prima oară, pot să povestesc istoria Migrației unui supraviețuitor direct al expediției. De multe ori am încercat să aduc în această criptă un corp Lavois-seur-Gosseyn în același mod cum se găsește acum Gosseyn. Dar nu am reușit decât să fac ca generații succesive de Gosseyn să fie circumspecte. Tentativa mea precedentă a avut niște repercusiuni extrem de periculoase. Am reușit să similarizez spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
motive. Unu, preotul nu era în măsură să-și procure materialul necesar, doi, nu s-a lăsat "posedat". Mai întâi rezistența lui nu a fost mare, a făcut ceva treabă, iar Lavoisseur a căpătat o cunoaștere parțială a naturii mașinilor criptei. Prin urmare, această scurtă ocazie care s-a prezentat a fost regretabilă. Fiindcă Lavois-seur a reparat un instrument asupra căruia nu pot acționa, un instrument care declanșează transformarea materiei care a pricinuit distrugerea celeilalte galaxii. Acest instrument fusese montat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se părea lui, simpla anticipare a unei astfel de stări a lucrurilor ar fi dus la anularea ei și, în consecință, a finalului maiestuos și potrivit cu sine pe care și-l prevăzuse, de a coborî de pe meleagurile vieții direct în criptele pline de genii ale istoriei literaturii. Dar un puști de doisprezece ani care să scrie cu mult mai bine și mai ușor decât o făcea el la această vârstă, asta i se părea pur și simplu o batjocură din partea universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rămânea doar amintirea, inscripțiile sculptate pe ziduri. Sacerdoții au ridicat pentru noi chepengurile de piatră și am coborât în subterane; acolo, inscripțiile erau vechi de o mie patru sute de ani. Ne-au spus că înăuntrul pilonilor enormi erau săpate mici cripte acoperite de alte inscripții secrete; unele erau extrem de vechi și purtau numele lui Meriri. În timpul invaziei lui Augustus au fost zidite, și acum nimeni nu mai știe cum să dea de ele. Dar sunt acolo. Sacerdoții spuneau că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să mă scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta ta să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul succint primit de la Christian și se duse țintă spre mica criptă Închinată Sfintei Fecioare. Apropiindu-se, văzu, la picioarele Madonei, o fotografie așezată la vedere. Intrigată, o ridică și zîmbi iarăși. Neliniștea surdă care pusese stăpînire pe ea cînd Își văzuse marinarul Îndepărtîndu-se În larg se risipi brusc cînd Îi recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndindu-se că totuși Christian era ciudat... N-ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele ei, Îi Întrerupse brusc șirul gîndurilor. Cu toate simțurile În alertă, se răsuci și plimbă fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Închise la loc. Se uită la Lucas: acesta nu mai scotea o vorbă. - Acum știm În ce fel asasinul nostru putea circula Încoace și Încolo În sit fără să fie reperat. Îi era de ajuns să se ascundă În criptă. Polițisul se strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul cîte unul. Dacă eu am trecut ultimul, preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele și tocmai ieșeam la aer liber, sub dolmen, cînd o mînă m-a prins de gleznă. Am urlat, dar ceilalți erau deja departe. Ultimele cuvinte se transformară Într-un bolborosit. - Ea nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și protestă cînd Lucas, luîndu-i-o rapid Înainte, coborî primul. Sala rotundă era goală. - Nu l-am părăsit din ochi nici măcar o secundă, neapărat aici a dispărut! se apără Marie. Lucas nu o lua peste picior, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cînd v-a făcut să credeți că a murit! Fersen și Marie Îl Însoțiră pînă la sit, În timp ce, volubil, le oferea explicații pe care doar foștii naufragiatori și unii dintre părinții lor le cunoșteau. În veacul al XVII-lea, cripta vechilor druizi fusese legată de castel, iar În toamna anului 1968, la cîteva luni după naufragiu, sub pretextul că amenajează situl de la Ty Kern și construiește un muzeu pentru a-l transforma Într-o atracție turistică, bătrînul Pérec, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atracție turistică, bătrînul Pérec, pe atunci primar al insulei, Împreună cu Arthus de Kersaint, pusese să fie construită o altă Încăpere secretă spre a stoca o vreme lingourile la adăpost de orice pizmă sau eventuală percheziție. Încăperea aceea era legată de criptă la un capăt, iar la celălalt de muzeu printr-un al doilea coridor subteran. De Îndată ce coborîră În criptă, PM se repezi și acționă mecanismul care permitea trecerea spre muzeu. - Acolo se ascunde! Veniți să vedeți! Uitați-vă! Agitația lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altă Încăpere secretă spre a stoca o vreme lingourile la adăpost de orice pizmă sau eventuală percheziție. Încăperea aceea era legată de criptă la un capăt, iar la celălalt de muzeu printr-un al doilea coridor subteran. De Îndată ce coborîră În criptă, PM se repezi și acționă mecanismul care permitea trecerea spre muzeu. - Acolo se ascunde! Veniți să vedeți! Uitați-vă! Agitația lui se transformă În isterie. Cei doi polițiști Îi puseră pe jandarmii care făceau percheziție alături de ei să intervină ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înainte să simtă că Își recăpăta puterile. Migrena dispăruse. Se Întoarse către salvatorul său, Însă tânărul se făcuse nevăzut. Atunci se apropie cu grijă de marginea gropii, Încercând să aprecieze cât era de adâncă. Probabil că În locul acela fusese o criptă. Ori biserica fusese clădită peste o construcție precedentă, o mare vilă romană, cu bazinele ei pentru păstrarea apei. Își ridică din nou privirea peste gol, spre absidă. Lângă el, simți răsuflarea gâfâitoare a lui Bargello, care Îl ajunsese din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
slabă dezvăluia doar o pădure de umbre. Locul părea pustiu. Și totuși, era sigur că nimeni nu alergase până la portal. Dinaintea lui se Întindea groapa Întunecată a bolții prăbușite. Poate că exista o modalitate de a coborî În prăpastie, ori cripta avea o ieșire secretă. Se apropie precaut, ținând opaițul mereu deasupra capului. Pentru prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte grosolane. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
impuse să-și Învingă teama recurgând la rațiune. Agresorul care Îl lovise În naosul superior era o ființă corporală, iar faptul că fugise imediat constituia dovada acestui lucru. Prima dată, atunci când riscase să cadă În prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai apoi, probabil că creștinii o transformaseră Într-o catacombă aflată În afara zidurilor, departe de privirile păgânilor. După ce, pe fundațiile construcției, fusese clădită biserica San Giuda, aceste morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-o epocă ulterioară, cineva trebuie să se fi hotărât să blocheze acea cale spre măruntaiele pământului, poate pentru a Împiedica explorarea să Înainteze. Sau pentru a Întemnița niște forțe care, altminteri, s-ar fi revărsat peste suprafața Pământului. Fundul criptei era constituit dintr-un cerc de cel puțin zece brațe În diametru. Era pavat cu lespezi neregulate din bazalt, roase de vreme, iar pe mijloc se aduna Într-o baltă apa care picura de sus. Pe ultimele trepte cineva lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jur, cu uimire. O lucrare impunătoare, demnă de capacitatea vechilor săi constructori, care mai apoi fusese integrată În Împărăția răului. Câte asemenea construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe neliniștitoare, rituri Îndeajuns de ignobile Încât să nu poată fi celebrate la lumina zilei. Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur că misteriosul vizitator fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]