1,678 matches
-
Ca giuvaerul cel mai drag din lume, Să te zidesc în sufletul meu viu Cu cărămizi din aur și din hume. O, glasul tău a fost atât de trist, Durerea ta a fost atât de grea, Sacrificată astăzi ca un Crist, Tu, visul meu pribeag, tu, Ana mea. Eu vin la tine ca un nou Manole Să te zidesc de vie în cuvânt, Să te înalț pe soclu în rigole, Să-ți dau o nouă viață, să te cânt. eu te-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rucsac de scoici, cu care și-a decorat tinerește camera în care m-a primit și pe mine, câteva luni după aceea. Printre desene miniaturale în cărbune erau aplicate scoici violacee, era desenată și podeaua camerei de bloc, cu un Crist în cărbune roșiatic... În atelierul ăsta Tonia îmi ținea pe întuneric prelegeri puțin desuete, despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
naștere, El s-a născut, de-aceea suntem noi veseli - nu poate, nici chiar El, Întâi să moară, abia după aceea să se nască - decât dacă facem după alte calendare, ca chinezii - dar ei nu sunt creștini - creștin venind de la Crist, Hristos, cum Îi zicem noi, după greci; sau după calendarul japonez - și acela e sucit, nu-i ca al nostru... - Hai, cântă și tu cu ceilalți!, mă Îndeamnă mama. Hai să colindăm cu toții... Îmi șterg lacrimile (numai de ger, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
blândețe pe timp de pace, dârji În bătălie, plini de credință În rugăciune, cruzi cu dușmanii, binevoitori cu cei ce le erau frați, marcați și de albul, și de negrul stindardului lor, fiindcă erau plini de nevinovăție pentru prietenii lui Crist, crunți și Înspăimântători față de cei care-i stăteau Împotrivă...” Patetici campioni ai credinței, ultim exemplu al unei cavalerii ce se stingea, de ce mă purtasem cu ei ca un Ariosto oarecare, când aș fi putut să fiu un Joinville al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțini frați. Un altul zice că și-a sărutat maestrul, dar nu În fund, ci numai pe gură, În schimb maestrul Îl sărutase pe el În fund. Unii mărturisesc mai mult decât e nevoie, nu numai că-l renegau pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe Crist ca să se vadă cum aveau să se descurce dacă i-ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
considerăm pe Iisus expresia religiozității iudaice, pentru că așa ne repetă Biserica din Roma. Templierii știau foarte bine că Iisus e un mit celtic. Toată povestea evanghelică e o alegorie ermetică, Înviere după ce s-a dizolvat În măruntaiele pământului etc. etc. Crist nu-i altceva decât Elixirul alchimiștilor. Pe de altă parte, toată lumea știe că treimea e o noțiune ariană, și iată de ce Întreaga regulă templieră, dictată de un druid ca sfântul Bernard, e dominată de numărul trei”. Colonelul mai luase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
multicolore, sfinți care ar fi putut semăna cu niște căpățâni de zahăr, dacă n-ar fi fost dimensiunile lor pantagruelice, Sfântul Gheorghe cu platoșa scânteind și cu mantia purpurie, sfinții Cosma și Damian, o Fecioară străpunsă de spade și un Crist de un hiperrealism nerușinat, cu brațele desfăcute ca Mântuitorul din Corcovado, dar În culori. Lipseau așa-zișii orixás, dar li se simțea prezența pe chipurile celor prezenți, și În aroma dulceagă de trestie de zahăr și de mâncăruri fierte, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea e mama lui Crist În carne și oase? Nu, dar nici nu gândesc contrariul. Se desfată de similitudine, simt spectacolul ca viziune, iar viziunea ca realitate”. „Da”, zise Belbo, „dar problema nu-i de a ști dacă ăștia sunt mai presus sau mai prejos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noviciatul în lumea subterană a ruletei. Uneori sânt plin de fericirea gândului că poate nu există Dumnezeu. Ceea ce în urmă cu câțiva ani mi se părea un paradis sângeros (viața mea de atunci îmi apare într-un raccourci verzui, asemenea Cristului lui Mantegna), acum mi se pare un iad eufemizat de uitare, dar nu mai puțin posibil, și deci terifiant. Ei spuneau, ca să mă încurajeze, când am coborât prima dată în subteran, că doar primul joc e mai greu de suportat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în ani se tot întunecă, pentru că armurile strălucitoare îl înconjoară de pretutindeni, deasupra flutură stridentele panașe roșii, iar halebardele sclipesc amenințător în întuneric... Unele însemnări n-au cum să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jos! Odată mort fiind, capacitatea materiei de a reflecta și interpreta materia încetează iar presupusul spirit repauzează iremediabil. * În final, viața rămâne o amintire. Întrebarea este cine o mai ține minte. * Azi îmi place să fiu trist ca imaginea lui Crist, răstignită la răspântii. * De ce duminica e sărbătoare? Pentru că ne odihnim. Dacă toată viața nu am face nimic, ea, toată, ar fi o sărbătoare? * Sigur că odihna este o sărbătoare dar munca este o bucurie! Atunci, a te odihni întreaga viață
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
-n 4 mart 870 Domnilor și fraților, În ziua de 15/27 august a. c. românii în genere serbează ziua Sfintei Marie, vergina castă și totuși mama care din sânul ei a născut pe reprezintantele libertății, pe martirul omenimei lănțuite, pe Crist. Această zi s-a-ntîmplat să fie patroana mănăstirei Putnei, fondată de către eroul națiunei românești, Ștefan cel Mare. Puternic și înfricoșat în răzbel, el era pios și blând în pace; căci câte răzbele atâtea azile ale rugăciunei și ale inimei înfrînte, atâtea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
locașul dumnezeiesc, monastirea Putnei, e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evangelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ștefan, pe mormântul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Lisabona, se iscă o discuție dacă să oprim la Fatima sau la Tomar. Tomar era castelul unde templierii portughezi se retrăseseră după ce bunăvoința regelui și a papei Îi salvase de proces și de ruină, transformându-i În ordinul Cavalerilor lui Crist. Nu puteam să ratez vederea unui castel al templierilor și, din fericire, restul grupului nu se arăta prea entuziast pentru Fatima. Dacă puteam să-mi Închipui un castel templier, atunci acela era Tomar. Urci spre el de-a lungul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un castel templier, atunci acela era Tomar. Urci spre el de-a lungul unui drum fortificat care-i ocolește bastioanele exterioare, cu barbacane În zid În formă de cruci, și respiri atmosfera de cruciadă Încă din primele clipe. Cavalerii lui Crist prosperaseră timp de secole În locul acela: tradiția susține că atât Henric Navigatorul, cât și Cristofor Columb au fost de-ai lor, și de fapt ei se dedicaseră cuceririi mărilor - ceea ce a adus câștig Portugaliei. Lunga și fericita existență de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Hiperborean. Dacă ar fi trebuit să fixeze un prim loc de adunare, ce anume ar fi putut alege templierii din Provins, mai dedați să comande căpitănii de oști decât să citească romane ale Mesei Rotunde? Păi, Tomarul, castelul Cavalerilor lui Crist, un loc În care supraviețuitorii ordinului se bucurau de o deplină libertate, de garanții neschimbate, și În care erau În contact cu agenții celui de-al doilea grup! Am părăsit Tomarul și Portugalia cu mintea În flăcări. Abia acum luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acolo. Acum, În ce cred paulicienii? În Dumnezeu, unul și Întreit, numai că Demiurgul s-a Încăpățânat să creeze lumea, cu rezultatele pe care le vedem cu toții. Resping Vechiul Testament, refuză tainele, disprețuiesc crucea și nu o cinstesc pe Fecioară, pentru că Crist s-a incarnat direct În cer și a trecut prin Maria ca printr-un tub. Bogomilii, care se inspiră În parte de la ei, vor spune despre Crist că a intrat printr-o ureche a Mariei și i-a ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Resping Vechiul Testament, refuză tainele, disprețuiesc crucea și nu o cinstesc pe Fecioară, pentru că Crist s-a incarnat direct În cer și a trecut prin Maria ca printr-un tub. Bogomilii, care se inspiră În parte de la ei, vor spune despre Crist că a intrat printr-o ureche a Mariei și i-a ieșit pe cealaltă, fără ca ea măcar să-și dea seama. Unii Îi acuză și că ar adora soarele și pe diavol și ar amesteca sângele copiilor cu pâinea și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
are informații aparte de la Naudé, vrea să fie amestecat În istoria asta, dar greșește totul, intervine pe cale militară și tulbură și mai mult apele. Totuși, n-aș putea trece peste alte două fapte. În 1619 se reunește capitulul Cavalerilor lui Crist, la Tomar, după patruzeci și șase de ani de tăcere. Se reunise În 1573, cu puțini ani Înainte de 1584, probabil pentru a pregăti călătoria la Paris Împreună cu englezii, și, după afacerea cu manifestele rozacruceene, se reunește din nou, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scaune la fereastră. — Ce scrii, Întreabă una dintre ele, apucînd șervețelul pe care mîzgălea Wakefield. Frumoasa barmaniță a lui Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite, sînt acasă, În lumea lui Zamyatin. Una dintre ele Împăturește harta și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se înmulțesc prin codri mânăstirile, și-l supără sclipirea unei cruci. Zboară-n jurul lui lăstunii, și foile de ulm răstălmăcesc o toacă. Subt clopot de vecerne Pan e trist. Pe-o cărăruie trece umbra de culoarea lunii a lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]