55,283 matches
-
lungă". îi dorim din toată inima. Noduri în papură O persoană deținătoare de multe titluri, semnând pompos Prof. Univ. dr. arh. Dan Păcurariu, umple de câtva timp pagini întregi din JURNALUL LITERAR (v. și în nr. 23-24/2004) cu notații critice ale căror ținte sunt cărțile lui Nicolae Manolescu. Scotocește febril în ele după erori de interpretare, inadvertențe, contraziceri și crede că le-a și găsit. Decupează din textul criticului fraze, propoziții, sintagme socotite incorecte și care ar dovedi, nici mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
din JURNALUL LITERAR (v. și în nr. 23-24/2004) cu notații critice ale căror ținte sunt cărțile lui Nicolae Manolescu. Scotocește febril în ele după erori de interpretare, inadvertențe, contraziceri și crede că le-a și găsit. Decupează din textul criticului fraze, propoziții, sintagme socotite incorecte și care ar dovedi, nici mai mult nici mai puțin, că "dl. Manolescu nu are noțiunea termenilor". Intrigat, Cronicarul s-a apucat să-l citească pe dl. prof. univ. dr. arh., luând act pe această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
dr. arh., luând act pe această cale de strădania unui impenitent chițibușar, mobilizat, pe deasupra, și de o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta chitului avangardist găsim resturi nedigerate din toată poezia veche", "avangarda nu are prejudecata purității sângelui poetic", iar când N. Manolescu vorbește de "atașurile față de cultura populară" criticul său ne trimite morocănos la definiția din DEX a cuvântului "ataș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
fascicol de lumină" orientat spre operă, să aibe ea menirea de a limpezi semnificații ascunse într-un text, obscure chiar și pentru creatorul său? Este posibil ca autorul să fi privit lucrurile în acest fel. Volumul însumează recenzii și articole critice "despre scriitori români de înaltă valoare și despre critici literari de largă audiență." Mai lipsește "larga respirație" și setul ar fi complet. Prima propoziție din textul de prezentare de pe ultima copertă este formulată cam neglijent. Cu acest limbaj nu se
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
respins conceptul) în pură utopie." în cele două articole ale lui Al. Săndulescu, M. Eliade nu este deloc șifonat, apărarea "obiectivă" a acestuia calchiind un scenariu în stilul lui M. Handoca. Din galeria "criticilor de largă audiență" volumul Acele puncte critice... reține doar trei nume: Mihai Ralea, Tudor Vianu și Vladimir Streinu. După cum remarca Al. Săndulescu, numele lui M. Ralea este destul de rar amintit în publicistica noastră. Explicații se pot găsi, dar nu este nici cazul și nici locul potrivit acum
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
Vianu și Vlad Alexandrescu, la publicarea unui număr de 887 de scrisori primite de profesor, din totalul de 2500. Ultimul critic asupra căruia se oprește autorul este Vladimir Streinu. Autorul Paginilor de critică literară este prezentat sub latura sa de critic de proză și de monografist târziu. Prezentarea succintă a corespondenței dintre Eminescu și Veronica Micle, paginile despre Rebreanu și Topârceanu, autori care l-au mai preocupat pe Al. Săndulescu (a publicat în 1958 o monografie documentară G. Topârceanu, în 1976
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
și Veronica Micle, paginile despre Rebreanu și Topârceanu, autori care l-au mai preocupat pe Al. Săndulescu (a publicat în 1958 o monografie documentară G. Topârceanu, în 1976 o Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, iar în 2002 un studiu critic despre Pădurea spânzuraților) și celelalte comentarii din volum, mi-au adus aminte de primele lecturi de critică literară care mi-au deschis apetitul pentru lectura profesionistă. Recomand Acele puncte lucii... tuturor tinerilor care nu au deprins încă această patimă nobilă
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
interioară, altfel spus, propriile criterii de organizare în texte, volume, perioade. În asemenea condiții, cel care pune lucrurile cap la cap într-o "culegere" se face, vrînd-nevrînd, părtaș la o "tălmăcire", ba, uneori, devine de-a dreptul scriitorul unei interpretări critice de primă mînă, foarte aproape de text, în cazul bunilor coupeur-i, dar, totuși, interpretare. Doar că un astfel de "comentariu", prin pura decupare, trebuie făcut, cu grijă, după desen, în așa fel încît firele tăiate să se îmbine perfect la loc
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
un dans pe o plasă de protecție ce se destramă, antologia. Scrisă în felul unui joc de doi, pentru "poetul-copil"care "trece aproape nebăgat în seamă pe la porți", s-ar putea numi, după ce ai terminat-o de citit, înaintea "dosarului critic", Gellu Naum par lui-męme. Sau, cu titlul unei poezii din Pasageri în tranzit, With friendship. E, deschisă oricît de la întîmplare, o frumoasă (și prietenească) recunoaștere a lui Gellu Naum, nu ca "supraviețuitor" al suprarealismului istoric, consumat, ci doar ca om
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
pentru că nu l-a luat în seamă pe Slavici (mort la 77 de ani, în 1925, când criticul avea 44 de ani); nu l-a luat în seamă decât cu totul fugitiv și tangențial de-a lungul bogatei sale activități critice - și întotdeauna cu accente negative, fie în judecata estetică, fie în aprecierea morală. O culpabilizare a lui Lovinescu, din motivul că l-a ignorat pe Slavici, ar fi exagerată și inutilă. Îndreptându-și o atenție specială și sistematică spre "Junimea
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
a sincronizării europene, Creangă și Slavici nu însemnau nimic, din punctul de vedere al lui Lovinescu. Trebuia, neapărat, să-i consacre Lovinescu lui Slavici studii speciale? Cred că ar fi trebuit. Îndreptăm astăzi o maximă exigență spre o mare conștiință critică, datoare să cuprindă totul, să pună în evidență valorile estetice ale tradiției și ale actualității. Dacă ar fi vorba de un critic minor, întrebarea și răspunsul ar fi complet nerelevante. De ce, totuși, nu a contat deloc Slavici pentru Lovinescu? Încerc
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
lui Slavici studii speciale? Cred că ar fi trebuit. Îndreptăm astăzi o maximă exigență spre o mare conștiință critică, datoare să cuprindă totul, să pună în evidență valorile estetice ale tradiției și ale actualității. Dacă ar fi vorba de un critic minor, întrebarea și răspunsul ar fi complet nerelevante. De ce, totuși, nu a contat deloc Slavici pentru Lovinescu? Încerc să înțeleg, iar nu să acuz. Am putea opri orice alte explicații la una singură: pur și simplu, Lovinescu nu recunoștea operei
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
Mara. Editat în volum în 1906, la Budapesta, fără să fi avut probabil nici o difuzare la București (după ce apăruse în foileton în "Vatra" în 1894), reeditat la București în 1913 și în 1925, romanul ar fi putut intra în atenția criticului, într-un foileton special, ca o (re)descoperire târzie. Nu putem expedia explicația în faptul că Slavici era scriitorul secolului anterior, iar Lovinescu, din 1904, când intră în activitatea publicistică, se consacră numai actualității. Prin ceea ce scrie nou după 1900
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
Cufundat în cugete se pune la masă, apucă o peană și pe foaia albă din această carte scrie următoarele: Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragoșin. M. G. Eminescu din Ipotești: Dacă vreodată, în lunga-ți cale...", o poezie-dedicație, reprodusă în edițiile critice Eminescu (Perpessicius, D. Murărașu, Gh. Bulgăr), una din puținele dovezi materiale ale trecerii poetului prin orașul de la îmbinarea Târnavelor. Tot un manual de poetică, un fel de "inițiere în poetică" cu foarte docte referiri la speciile poeziei lirice, la felurile
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
mai târziu medic arhidiecezan la Blaj. Biblioteca sa a fost transmisă fiului său, Victor Colceriu, tot medic în Baia Mare, unde a fost descoperită cu ani în urmă. Exemplarul a intrat în patrimoniul Bibliotecii Județene Mureș în anul 1987, prin bunăvoința criticului literar Dan Culcer, în a cărui bibliotecă s-a păstrat până la acea dată" (v. Dimitrie Postămaș, Philobiblon mureșean, Târgu-Mureș, 2003, p. 45). Din cele 200 de pagini ale manualului ciparian de Poetică, aproape trei sferturi cuprind exemplificări docte, citate în
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
Tudorel Urian Vine o vreme cînd fiecare scriitor (am în vedere aici exclusiv un model înzestrat cu un minim spirit critic) ajunge să se întrebe cum arată creația sa din perspectiva timpului care a trecut. El își aduce aminte, cu siguranță, fervorile începutului, emoțiile drumului pînă la chioșcul din colț pentru cumpărarea revistei în care i-a apărut primul articol, furnicăturile
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
deschis de Securitate) de Dan C. Mihăilescu. O carte autoportret, scrisă sub forma unui "album de amintiri", util remember literar, în care poate fi întrezărit chipul autorului la diverse vîrste ale creației. Fiind vorba de un volum al unui important critic literar al vremii noastre, firește că nu sînt lipsite de interes nici textele în sine, dar mult mai interesant este celălalt aspect, de a vedea cum gîndea și care era amprenta stilistică a lui Dan C. Mihăilescu la anumite vîrste
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
amînată enciclopedie a lumii românești văzute prin opera lui I.L. Caragiale și, în final, o serie de editoriale, dragi sufletului său, apărute în ceea ce singur numește "amorul său defunct", suplimentul "LA&I". E mult? E puțin? Cel puțin în cazul criticului Dan C. Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca în prefața la celălalt volum publicat în acest an, Literatura română în postceaușism, Editura Polirom - realizează cu un remarcabil spirit de
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
la celălalt volum publicat în acest an, Literatura română în postceaușism, Editura Polirom - realizează cu un remarcabil spirit de autoanaliză un portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau să zic, deci, că în cazul meu nu natura critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul pentru simbologie și mai puțin pentru esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
mai puțin pentru esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza voluptoasă, eseistica plăcerii" (p. 6). Între criticul Dan C. Mihăilescu din anii '80 și cel de azi diferențele stilistice și de metodă critică sînt aproape insesizabile. Același stil rococo, aceeași tornadă de referințe din domenii care, teoretic, nu ar avea cum să se interfereze, aceeași voluptoasă scufundare a autorului într-un jacuzzi cu bule reconfortante ce deschid gîndirii porți spre universuri pline de
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
al lui Franck Sinatra, și te apucă un soi de oboseală melancolică. La ce mai poți să speri atunci cînd, poate ultimul mare pofticios de literatură dintre criticii noștri încă activi ajunge să recunoască resemnat: "La 50 de ani simțurile critice s-au tocit. Prea multe, tot mai multe pagini și cărți ți se par deja citite, prea multe verdicte par deja date. Prea mă lasă tot mai rece provocările insolite, priză la exotism, sexualism și excentric nu mai fac, iar
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
Vai, dar oamenii trebuie să fi fost însă scandalizați!? se prefăcu îngrijorat bibliotecarul cu coarne și coadă. - E-adevărat, numai că, vorba lui Voltaire, există povești care privesc morala, există și unele insipide. În mare, aceasta e povestea. Și apoi, critic fiind, nu pot lăsa lucrurile chiar așa. De pildă, Lacan crede că faza imaginară precede limbajul și că sentimentul sinelui provine din imaginar. Astfel, identitatea apare dintr-o recunoaștere greșită, sinele însoțindu-ne sub forma unui eu ideal, și e
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
Beckett l-a scris în 1931 despre Proust" - scriam, acum mai bine de-un sfert de secol, cu o siguranță care, deși era apanajul unui teribilism încă adolescentin, nu este mai puțin ridicolă. În acel "eseu" (de facultate) despre "Limbajul critic beckettian" - care privea, cu destulă superficialitate, nu doar studiul despre A la recherche du temps perdu al lui Proust, ci și acela despre Finnegans Wake al lui Joyce (Our Exagmination Round hîș Factification for Incamination of Work în Progress), despre
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
datoriile față de părinți și în special față de fratele meu... Am insomnii, coșmaruri, nu-mi găsesc nici o scuză sau iertare. Dar nu mi-am trădat vocația, adică scrisul, și am avut de-a lungul anilor...o oarecare onestitate, fidelitate, rigoare, spirit critic și autocritic exagerat, pînă la autoflagelare morală și spirituală "Omul nu poate fi liber decît acționînd contra propriei naturi", spunea Péguy. Sînt cel mai aprig dușman al propriului "Eu". Nu-mi iert nimic și nu îndrăznesc să vă mărturisesc din
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
a cunoaște culpabilitatea fără culpă și înțelege de ce sînt vinovat sau nevinovat, am dat o raită prin diverse domenii (roman mozaic, roman fals polițist, roman erotic, roman eseu), am părăsit parțial romanul și am încercat să mă apropii de conștiința critică și responsabilă pentru și în numele celorlalți care nu aveau dreptul și accesul la cuvîntul scris public - dreptul de a striga în gura mare - și care pentru mine a reprezentat eseul, publicistica (polemica), politica exercitată prin mijloacele specifice unui scriitor. S.G.
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]