1,392 matches
-
din Feisa a zugrăvit suprafețele rezultate în urma refacerilor din 1837. Icoana reprezentându-l pe Sf.Ioan Predetici, pe fond de aur, cu text în limba slavă, datând de la începutul secolului al XVII-lea, precum și clopotul din 1630 sunt vestigii ale ctitoriei ce au precedat acest lăcaș.
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Sânbenedic () [Corola-website/Science/315866_a_317195]
-
se află în cătunul Grămești din localitatea Pietreni, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
fiind înlocuită în rostul ei de spațiu de cult de o noua construcție de zid din apropiere. Biserică de lemn din Măgureni este ridicată din bârne de stejar, cercuite și tencuite pe din afara și pe dinăuntru, dând impresia căutată de ctitorii de la 1887 a unei mici bisericuțe de zid. Întregul plan actual este probabil dat de vechea structura în bârne, rămasă mai mult sau mai puțin sub adausurile ulterioare. Planul urmează împărțirea tradițională: cu pridvor, pronaos, naos și altar. Cel din
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
Moldova. Chipul sau apare pentru prima oara în pronaosul bisericii de la Dobrovăț, de lângă Iași, în 1529. Câțiva ani mai tarziu, în 1546, a fost zugrăvita viață și pătimirea să în 12 scene, pe peretele de sud al bisericii mănăstirii Voroneț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Scene asemănătoare apar și în pictură catedralei episcopale din Român. în pridvorul închis al bisericii mănăstirii Sucevița, ctitoria Movileștilor, apar 14 scene din viața și pătimirea să. Scene cu pătimirea Sfanțului Ioan cel Nou se
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
fost zugrăvita viață și pătimirea să în 12 scene, pe peretele de sud al bisericii mănăstirii Voroneț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Scene asemănătoare apar și în pictură catedralei episcopale din Român. în pridvorul închis al bisericii mănăstirii Sucevița, ctitoria Movileștilor, apar 14 scene din viața și pătimirea să. Scene cu pătimirea Sfanțului Ioan cel Nou se pot admira și în pictură interioară a bisericilor de la mânăstirile Secu și Sihăstria din jud. Neamț.
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
6988 (1480), luna mai 30”". Descoperirea acestei lespezi funerare a fost considerată un element de datare a acestei biserici în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În timp, ca urmare a unei cauze necunoscute (probabil un viciu de construcție), ctitoria lui Ștefan cel Mare s-a deteriorat, făcând necesară reconstruirea în apropierea Curții Domnești a unui alt lăcaș de cult cu același hram ca și al celui anterior. Biserica Sfântul Dumitru a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
odihnesc trupurile robilor lui Dumnezeu protopresviterul Gavril Ciupercovici cu vârsta vieții de 58 ani, au răposat la 1 iunie 1815 și a soției sale Elena, ce au răposat la 10 aprilie anul 1824 la 60 ani bătrână. Aceștia au fost ctitorii la această biserică. Veșnic răpaos lor.”" Mai multe lucrări acreditează anul 1800 ca an al construcției bisericii: "„Anuarul Arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei pentru anul 1925”" sau lucrarea academicianului Nicolae Stoicescu - "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”" din
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
elemente deosebite, prin inscripție și pictură, atât cât s-a conservat. Însemnările de pe unele tipărituri vechi, ce înșirau cu migală mulțimea sătenilor donatori, pisania din absida din biserică conține numele tuturor capilor de familie, uneori și al soțiilor, părtași la ctitorie, ca și pe cel al meșterilor, ușor identificați între cei 27 de ctitori, capi de familie, plus preotul și cei 17 meșteri, dintre care 4 femei. Sunt redate și unele aspecte din viața obștii. Pentru importanța sa, redăm mai jos
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
chenar floral și redă: Punerea în Mormânt (pe nord), teoria sfinților părinți ai Bisericii Răsăritene, iar pe timpanul de vest, Jertfa lui Avram, în peisajul familiar al dealurilor. Pictura de la Valea Largă ne poartă cu gândul la ansamblurile dispărute odată cu ctitoriile de lemn de la Sălciua de Jos, Sălciua de Sus și de la altele asemenea lor, cât și la venirea zugravilor, semnați, în anul 1741, în proscomidia de la Râmeț, cât și a altora, peregrini de la sudul munților". (Bibliografie: Biserici de lemn. Monumente
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
Biserica de lemn ce poartă hramul Sfinții Arhangheli, a fost înălțată în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, luând locul, pe dealul de deasupra Crișului, lăcașului anterior. A fost model în ceea ce privește forma de plan, pentru noua ctitorie, dreptunghiulară, cu absida nedecroșată în prelungirea navei, formă căreia i-a dat dimensiunile cerute de sporul demografic al veacului. Spre sfârșitul secolului trecut, spațiul a fost alungit spre vest, probabil tot atunci s-au tencuit pereții, ascunzându-se aspectul plastic
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
odinioară, dealurile Mureșului. Așezată pe unul dintre dealurile satului, la adăpostul unei perdele de pomi fructiferi, întreținută printr-un obicei al locului (de a se planta câte un pom, lângă proaspătul mormânt), biserica aduce prin actul edificării sale și mărturia ctitoriei străbune. Inscripția de pe ancadramentul intrării, de pe latura de sud (la care s-a renunțat ulterior), decorat cu rozete, dinte de lup, triunghiuri, semicercuri, romburi, cerea: ”să se știe că după ce s-o ars biserica,cu ajutorul lui Dumnezeu s-au început
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
Tavanul bisericii este prevăzut în interior cu trei cupole din lemn de stejar și brad, cu baza octogonală. Pereții interiori ai bisericii sunt zugrăviți cu stele de culoare galbenă. Catapeteasma bisericii este donată de Vasile Lupu și datează din anul ctitoriei, numele meșterului fiind necunoscut. Ea este confecționată din lemn de stejar sculptat. Icoanele sfinților sunt pictate în stil neobizantin, acestea fiind restaurate în decursul timpului, observându-se suprapuneri de culori, mai ales la ramele icoanelor. Ca elemente decorative, este întâlnit
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
fost greco-catolică, potrivit Șematismului de la 1900; este indicată ca ridicată în anul 1877. Însă anul menționat nu poate să indice decât unele lucrări de renovare, cu efectuarea unor eventuale modificări, realizate în anii 1876-1877. O primă sursă menită să devanseze ctitoria bisericii este inscripția aflată pe o bârnă, din drepta intrării, care indică anul 1743. În ajutorul acestei datări vine însăși tipologia edificiului, de dimensiuni modeste, ai cărui pereți confecționați din bârne de stejar, încheiați în sistemul specific românesc ,coadă de
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
marea lor majoritate greci). A îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor țării; a înființat, cu cheltuiala sa, un spital în Suceava (1619), acesta fiind primul atestat documentar în mediul urban de la noi. A purtat o grijă deosebită ctitoriei sale Dragomirna. Aici a creat o adevarată școală de caligrafi miniaturiști, Crimca însuși fiind înzestrat cu talent artistic deosebit. Se constată o similitudine între decorațiile picturale ale lăcașului și miniaturi, evidențiind influența pe care a exercitat-o asupra picturii murale
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
numerice a locuitorilor satului, a fost adusă în anul 1833 o biserică de lemn din satul Stroiești. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei din satul Stroiești, Nicolae Popovici, bisericii din satul Liudi Humorului, unde se prăznuiește hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil spre vecinica
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
Din punct de vedere geografic, localitatea este situată într-o zonă montană, în partea de nord a Obcinei Mari, pe valea râului Putna. La 10 iulie 1466, conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, s-a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504), menită a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod și familia sa. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, cel mai probabil în ultimul deceniu (deși unele surse vorbesc de anul 1468
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
tradiției, această biserică a fost adusă de la Volovăț în a doua jumătate a secolului al XV-lea, cel mai probabil în ultimul deceniu, la inițiativa lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica de lemn a fost înlocuită la Volovăț cu actuala ctitorie de zid a lui Ștefan cel Mare, între anii 1500-1502. Prima schimbare importantă în structura bisericii de care avem știre datează din 1778. La inițiativa arhimandritului mănăstirii Putna, Vartolomei Măzăreanu, a egumenului Ioasaf și a sătenilor, lăcașul a fost modernizat
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
edificiu de altădată rămânând doar un morman diform de bârne; turnul său impunător zace culcat la pământ printre copacii și iarba înaltă care au invadat cimitirul. Înaintea acestei biserici, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03466), a existat o altă ctitorie obștească din bârne, renovată în preajma marii răscoale conduse de Horia, Cloșca și Crișan; pe un stâlp al cerdacului fusese prinsă o cruce de lemn pe care era săpat “văleatul 1784 august 23“ și “popa Nicolae“. Acel edificiu, menționat atât în
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
văleatul 1784 august 23“ și “popa Nicolae“. Acel edificiu, menționat atât în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762 și 1828-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), era situat în vecinătatea bisericii actuale. Și mai veche a fost ctitoria medievală din “Blidariu“, dezafectată cultului, cu probabilitate, la cumpăna secolelor XVIII-XIX“.
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. În centrul comunal Bunila, biserica "Pogorârea Duhului Sfânt" a înlocuit, în anul 1903, în timpul păstoririi preotului Iosif Suciu, un lăcaș vechi din piatră, grav avariat de un trăznet în 1897; acea ctitorie obștească figurează în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1819-1831 (harta iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 o omite). Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi, prevăzut cu un turn-clopotniță robust, învelit
Biserica de lemn din Bunila () [Corola-website/Science/321139_a_322468]
-
Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Solca este o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1612-1622 de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) în orașul Solca (județul Suceava). Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Mănăstirea Solca a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, localitatea a fost cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
la acea dată în patrimoniul mănăstirii. În anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița. Ctitoria lui Ștefan Tomșa de la Solca a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea Solca deținea în Bucovina următoarele sate: Solca, Arbore
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești este o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1709-1714 de marele medelnicer Ionașcu Isăcescu în satul Ilișești (județul Suceava). Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până în 1783 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
Botoșani din anul 2015 la numărul 476, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: În legătură cu momentul istoric al ctitoririi acestei biserici circulă două opinii: prima, cea susținută de tradiția locală, este aceea că biserica ar fi o ctitorie a lui Ștefan cel Mare (1457-1504) sau a lui Ștefăniță Vodă (1517-1527); cea de-a doua, susținută de către specialiști pe baza caracteristicilor arhitectonice actuale ale construcției, afirmă că lăcașul datează din secolul al XVII-lea. Cercetările arheologice efectuate în ultimii
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]