8,169 matches
-
cu dinții galbeni a luat startul excelent și nu s-a lăsat de întrecere decît cînd ciomagul l-a temperat serios. Prima lovitură a fost cum a fost, a doua însă a neutralizat complet uriașul, care, în plus, a scăpat cuțitul din mînă. Burtosul al treilea nici nu a încercat să se lanseze într-un demers, pierdut din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în zig-zag pe străduțele din cartierul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
căsătorit sub binecuvîntarea profesorului Gugeanu. Gabi și-a adus lucrușoarele, puține totuși, la Lupașcu acasă. Gheorghe ajuta la cărat și la desfăcut bagajele. Deodată vede o pereche de ghetuțe care aveau... o cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții spun că nu. Sînt ghetuțe făcute în serie, se consolează Gheorghe. Păi nu? întărește și Gabi această ipoteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Parșivu. De obicei, Parșivu se enerva gradat și dura uneori și două-trei minute pînă te lovea în cap. Acum însă, și-a inversat ordinea etapelor pentru care venise. Mai întîi o va jupui și apoi o va iubi. A scos cuțitul și, cu mișcări încete, se apropie de păcătoasă. Avea ochii injectați, puțină salivă pe la colțurile gurii, adică era pus pe fapte mari. Cînd Parșivu se întreba de unde să înceapă jupuitul, i s-a rupt filmul instantaneu. O măciucă l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Telefonul sună și răspunde febril, cu un abia perceptibil tremurat în voce. Bună, Raul. Ce să fac, iubitule, prin casă cu treburile. Mulțumesc, aș veni la tine, dar nu prea sînt în formă. În timp ce vorbea, arunca cîte o privire la cuțitul de bucătărie, ăla cu zimți ca de seceră. Sosesc acuși, te claponește fata ta, o să te îngrași și o să arăți ca un porc fără fudulii. Nu putea asculta muzică, fremăta de nervi și imaginile din capul ei se succedau rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
regreta convorbirea telefonică. Dacă pe urmă n-o să-mi mai placă Raul? De data asta Raul este privit ca o victimă a geloziei ei nenorocite. Nu regreta prea mult, în fond, el ce făcea acum? Angela nu mai este geloasă, cuțitul a devenit tăcut și pașnic, iar despre ciomuială nici vorbă. Urcă scările blocului cu emoție ca în dățile de demult. Ușa apartamentului se deschide și, ca și cînd timpul a stat în loc, cei doi vibrează pe aceeași frecvență și lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minorului criminal și oricît de multe concesii am face și chiar și compromisuri, tot nu înțelegem. Încă mai înțelegeam cînd un copil își ucidea amicul, cînd scenele din filmele bolnave se pun uneori în practică. Ne revoltăm cînd minorul scoate cuțitul și ucide. Fără motivație, din bravură sau din starea de nebunie temporară. Dar în cazul acesta? Credeam că Iașul a fost martorul celei mai cumplite crime, cînd fratele își violează sora și apoi o ucide. Eram convins că la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu face diferențe de la caz la caz. La Lima, noaptea coboară dintr-un bidonville situat pe un versant, minorii, micii piranha. Cer bani de la turiști. Dacă li se dau banii îi omoară, dacă nu tot îi omoară. Cîte 30-40 de cuțite ciopîrțesc nefericitul turist sau trecător. Sînt minori, cu sute de asasinate la activ. Eu mă întreb, minorii sînt animale sau oameni în devenire? Minorul ucigaș trebuie tratat ca un animal care ucide? Chiar și unele animale ucigașe de oameni sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frumos, ce-i drept, este intervievat de o domnișoară slută foc. Și de ce v-au condamnat? Au zis că l-am omorît. Dar n-ați spus că nu l-ați omorît? Ba da. Eu cînd l-am lăsat lat jos, cuțitul nu era înfipt chiar tot. Era posibil să vină altcineva să-l îndese în rănit? Asta am spus și eu. Dar judecătorii nu au vrut să țină cont... Justiția în zilele noastre... Crezi că au fost... influențați? Nu mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar de ce ai venit? întreabă, apucînd-o de mînă. Nu-i treaba ta, nesimțitule! Atunci o palmă grea răsună pe fața fetei. A fost scînteia și focul s-a extins. Cei cinci flăcăi se descurcau bine, numai că unul a scos cuțitul și l-a înjunghiat pe un flăcău. Cum salvarea nu ajungea decît foarte greu, băiatul a trecut în lumea drepților. Flăcăul era un pîrlit, adică din satul Pîrlita și asasinul era fiul lui... hă, hă! De aici a început hora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă Iisus a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre foamea această pe nespălate, un ziarist de provincie, zilnic trimite scrisori netimbrate lui Dumnezeu, ieri, în semn de protest, a scris pe gardul bisericii: "Face tumbe viața pe sub ziduri, se leagă de gratii, se biciuie, se linge de pe ascuțișul cuțitului, se culege de sub tălpile cizmelor, se abandonează prin toaletele publice, se strivește printre prosoape, își taie venele. Cucerită, oferită, cumpărată, împrumutată, dată la schimb, făcută poștă, amânată, mințită, lepădată, abuzată, compromisă, ucisă." La 20 de ani, Dumnezeu îți dă voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de brânză pentru tine, una pentru curva satului, un ou ție, unul ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin munți. Mare minune că ai ajuns viu! Da, părinte, m-am urcat la ocazie, voiam să ajung la Cluj. Am pierdut trenul, mi-au luat banii, hainele, geanta. Mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu atât, unul avea un cuțit mare... Petru nu se gândise cum să-și motiveze prezența tocmai acolo, în creierul munților. Când ți se face de Dumnezeu sau de odihnă, cauți un loc, altfel decât Mănăstirea Fântânele. Când vrei să ți se piardă urma, desfaci muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țigări ieftine, votcă, bomboane și pește afumat, și-a înjunghiat femeia în noaptea de Crăciun, pentru că nu știa să tremure ca românca. Beniamin și-a botezat fabrica de pișcoturi cu numele ei. Beniamin s-a lunecat și a căzut între cuțitele malaxorului. Lumea spune că a fost împins de unul care-i futea nevasta. Dă-l în pizda măsii de arăboi, a spus procurorul, să fie patron la el în țară, nu la noi!" Și a încheiat cazul: "accident de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans pentru o posibilă mântuire aproximată în minus. Nu pot fi ca ei, Dumnezeule! Rupă-se carnea și putrezească în noroaie, curgă ochii în nevedere, plângă sângele pe lama cuțitului, țipe degetele în strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care umbră de sfânt să mă ascund, din ce incertitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu porniseră de la el și vinovată era firea aspră a ministrului lui. Astfel, într-o bună zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punîndu-i-se un butuc de lemn și un cuțit însîngerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția poporului și în același timp uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat. Așadar, socotindu-se destul de puternic și asigurat în parte împotriva primejdiilor prezente, deoarece își întărise armatele și distrusese în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-i liniștească pe oameni și să-i cîștige de partea lui, făcîndu-le mult bine Cel care va proceda altfel, fie din sfială 26, fie pentru că nu s-a gîndit bine, acela va fi întotdeauna nevoit să pună mîna pe cuțit și nu va putea niciodată să aibă încredere în supușii lui deoarece nedreptățile mereu noi și neîncetate îi vor face pe aceștia să nu se simtă niciodată în siguranță față de el. Căc: nedreptățile trebuie săvîrșite toate împreună, pentru ca oamenii, gustînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
David abia a primit aceste arme și de îndată le-a și respins, spunînd că, păstrîndu-le, nu poate să-și folosească pe deplin propria lui vitejie, și că el voia să-l întîmpine pe dușman numai cu praștia și cu cuțitul lui. În sfîrșit, cît privește armele altuia, sau le pierzi pentru că sînt prea ușoare, sau te apasă ca o greutate, sau în sfirșit te strîng din toate părțile. Carol VII, tatăl regelui Ludovic XI, după ce prin soarta lui norocoasă și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
plecând de la anticipările lor asupra cererii (rata de creștere garantată asigurând norma întreagă a factorului capital) și rata de creștere ce asigură norma întreagă a populației active (rată de creștere naturală). Harrod demonstrează că echilibrul este obținut "pe muchie de cuțit" și că procesele cumulative se asociază pentru a face să devieze economia de pe drumul său ascendent. Demersul lui Kaldor (1957) nu aduce nimic nou în acest domeniu, în afară de faptul că autorul descompune populația în "capitaliști" și "lucrători" pentru a demonstra
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de culoarea brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile căreia curgeau flori mari, aurii și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să Înainteze Însă, fiindcă o pisică cenușie, mare cît un cîine, i-a sărit În piept. Înspăimîntat, a fugit pînă În camera din mijlocul casei unde și-a văzut tatăl Întins Îngrijorat În pat și pe un unchi cu un cuțit Îndreptat asupra părintelui, tocmai cuțitul pe care el, copilul, Îl găsise În pod În urmă cu vreo două săptămîni. — Asta cu mîța aia fioroasă nu mi-a plăcut, zise Richi, hai acasă! Hai! — Ba nu Încă! Aici, nu mă sperii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pisică cenușie, mare cît un cîine, i-a sărit În piept. Înspăimîntat, a fugit pînă În camera din mijlocul casei unde și-a văzut tatăl Întins Îngrijorat În pat și pe un unchi cu un cuțit Îndreptat asupra părintelui, tocmai cuțitul pe care el, copilul, Îl găsise În pod În urmă cu vreo două săptămîni. — Asta cu mîța aia fioroasă nu mi-a plăcut, zise Richi, hai acasă! Hai! — Ba nu Încă! Aici, nu mă sperii așa de tare, văd păsări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală 30. Susținătorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]