3,596 matches
-
fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
frigului din timpul iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu' socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Un clocot de viață, căzut în mormânt, sub ploaia de floare de tei, vegheat de luceferi. Fluviul de foc La o răspântie în timp, am întâlnit un fluviu. Oameni haini îi secaseră apele, timpul însuși, uscase albia sărăcită. Mi-am cufundat mâna însetată, în nisipul fin al prundului. N-aveam lacrimi să-mi plâng setea, dar arșița privirilor mele, a cuprins albia, stârnind un fluviu de foc, pornit să-și stingă mânia, în sarea adormită a mării, tot la o răspântie
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
aveam lacrimi să-mi plâng setea, dar arșița privirilor mele, a cuprins albia, stârnind un fluviu de foc, pornit să-și stingă mânia, în sarea adormită a mării, tot la o răspântie de timp. Oameni ai TEREI ! Încerc să mă cufund, în adâncul ființei mele, să rup stăvilarul gândurilor, să le las să se-nalțe spre cer. Să dau simțirii mele ... înțeles de cuvânt, iar cuvîntul, spre infinit să se îndrepte. Să-ntreb galaxia, universul întreg... mai sfântă, mai mândră ca
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
ei se pierd undeva în negura timpului. Se poate infiltra în medii mici, cu oameni simpli, obișnuiți, dar și în medii înalte, acolo unde se țin frâiele puterii. Intriga este o țesătură de trăiri întunecate, ce macină sufletul și-l cufundă în adâncuri de unde nu mai poate ieși, câteodată. Sinonimele intrigii sunt: uneltirea, discordia, cearta, conspirația. Dacă ești vizat într-o conspirație, te vei simți vânat cu cleștele ei și de multe ori vei fi obligat să abandonezi și să te
INTRIGA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348290_a_349619]
-
așteptați cu atâta nerăbdare încep să capete contur. Se simte deja aerul proaspăt de munte, iar Iulia soarbe cu nesaț bucurându-se ca un copil de noua priveliște, ce i se perindă în fața ochilor. Un șuier lung și trenul se cufundă în întuneric. Intrase în primul tunel din defileul Jiului. Se aprind becurile, pe ici pe colo, unde nu au fost sparte. Ieșind din nou la lumină, Iulia deschide fereastra, admirând minunata priveliște ce i se așterene în cale. Lăsase deoparte
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
lor, dăruind în tăcere liniștea calmă a unei nopții de iulie torid și consacrându-mi cu recunoștință câte o adiere oportună de care mă bucuram mulțumită. Am simțit fierbințeala stelelor, am visat speculativ la lumea lor tainică și m-am cufundat în spațiul jinduitor al Universului, acolo unde nu există atmosferă, acolo unde liniștea și pacea îți anihilează simțurile și te fac una cu nemărginirea. Am construit o punte de legătură între Pământ și divinitate și am format un bulgăre de
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]
-
Posterul de pe perete, un peisaj marin superb, cu o plajă însorită, ar fi încântat pe oricine, dar Oana simțea o strângere de inimă. Un sărut pe obraz o făcu să se înfioare din creștet până-n tălpi, în timp ce întreg trupul se cufunda în noapte. Simțea cum o cuprinde, o acaparează această noapte din care nu va mai putea ieși niciodată, pentru a se bucura fericită la fiecare răsărit de soare. -Oare de ce venise la Maur? Ce voia să-i arate? Simți cum
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
că bărbatul cu care ți-ai petrecut atâția ani de căsnicie fuge de lângă tine. Nu știi ce înseamnă să simți că îl pierzi, să simți că nu mai are niciun sentiment pentru tine și să-ți simți pământul cum te cufundă în adâncimea lui! Dar întreabă-mă pe mine, Cristi! Întreabă-mă pe mine, care am trecut prin asta, care știu prea bine ce înseamnă să simți cum altcineva își vâră coada malefică între tine și bărbatul tău! Eu am trecut
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
dramatic, cu ideea de distrugere, de moarte. Notes-ul omenirii va trebui să conțină de acum încolo neapărat de culminația rapidă a progresului științei asupra variabilelor aleatorii ce intervin necontenit în existența sa cotidiană. Bineînțeles, numai dacă nu ne vom cufunda prea curând existența proprie, cu mult înainte de ceasul apocaliptic divin, în comportamentul schizoid al unui război mondial nedorit de umanitate, dar „elaborat” cu minuție de către cei care îi conduc orbește pașii printre paradigmele anoste ale unei postmodernități lipsite de univers
SEISMUL, CLIŞEUL TRAGIC AL UNEI REALITĂŢI CRUDE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348347_a_349676]
-
genunchii le tremură, mintea le joacă feste, iar ceea ce-i mai rău pentru ei, este că sunt conștienți de asta. Cu fiecare clipă, cu fiecare zi care se mai așterne peste ei, gândurile îi obosesc, îi istovesc, și atunci se cufundă în singurele lucruri viabile care le-au mai rămas: amintirile. Și asta în cazul fericit când, răscolind între cutele minții, se mai împiedică uneori de ele, când le mai găsesc utilitatea și plăcerea. Ne uităm la ei și ne întrebăm
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
de vorbă cu mama am lăsat-o și am ieșit afară în curte. În fața casei era un zarzăr mare, înalt, l-am privit apoi am privit cartierul și casele, atât de multe se vedeau iar la orizont blocuri totul era cufundat în noapte. O noapte rece de noiembrie nu știu ce oare răceală de afară, aerul nopții cel simțeam în obraji, sau răceală din casă de unde lipsea clasicul foc sacru și cald al familiei unite, sau pur și simplu mânia și răceală mea
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. Atunci, îi sorbea cu ochi avizi sfioșenia și năvalnic se cufunda în ea. Apoi, a preluat ea controlul, satisfăcându-i toate dorințele, râzând și lăcrimând de plăcere. S-au devorat reciproc în toate pozițiile posibile: stând pe spate, pe-o rână, sprijinit în coate... O noapte albă, cum nu mai trăise
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
a Primăriei Oradea, ocazie cu care volumul va putea fi achiziționat. „Orașul timpului acestuia îmi e bine cunoscut, de parcă m-am plimbat pe străzile lui, am urcat în trăsurile de lângă gară sau de lângă Teatru, am înghițit praful și m-am cufundat în noroaie, m-am îmbrăcat ca și ceilalți, am râs, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit... Îi știu străzile drepte și ... Citește mai mult La Editura Primus din Oradea, a apărut recent cartea „Viața cotidiană în
LOREDANA IONAŞ [Corola-blog/BlogPost/345141_a_346470]
-
a Primăriei Oradea, ocazie cu care volumul va putea fi achiziționat.„Orașul timpului acestuia îmi e bine cunoscut, de parcă m-am plimbat pe străzile lui, am urcat în trăsurile de lângă gară sau de lângă Teatru, am înghițit praful și m-am cufundat în noroaie, m-am îmbrăcat ca și ceilalți, am râs, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit... Îi știu străzile drepte și ...
LOREDANA IONAŞ [Corola-blog/BlogPost/345141_a_346470]
-
Acasa > Strofe > Valori > ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului În poala nopții mă întind calină Și mă cufund în ea ca-ntr-un hamac Însingurată,-n legănarea lină Mă soarbe purpuriul unui mac, Întârziat în vara ta pribeagă Și-aprins la focul sufletului vis Cuprinde-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
aud gândul înflorind sub tâmplă Și chipul tău miroase-a trandafiri, Poezia mea e-atât de simplă Ca aerul pe care îl respiri! Din ea, dacă ți-e sete, poți să bei Ca dintr-o apă vie, curgătoare, Să te cufunzi în veșnicia ei Întotdeauna până la izvoare... E-atâta primăvară-n ochii tăi! A fost destulă iarnă răzvrătită, De parcă ard peste comori văpăi În Munții mei de lacrimă împietrită. Și-așa mi-e dor acolo să mă duc Până e ziuă
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
doar așa ca cultură generală să citesc această carte ce nu am citit-o niciodată.” ,,Da cu plăcere,” i-am răspuns eu întinzându-i o Biblie mare cu coperți verzi, ce avea o cruce aurie gravată pe copertă. Apoi ne cufundam amândoi în lectura Sfintelor Scripturi. El începuse cu cartea Genezei și uneori se întrerupea din citit și mă întreba anumite lucruri pe care nu le înțelegea, mă opream din lectura mea și îi dădeam anumite explicații în limita cunoștințelor ce
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
povestea neromanțată a căsătoriilor mele. Nu am reușit, să-mi ostoiesc dorul inimii. Gata, că devin melancolic. Să lucrăm! -Da, am ajuns la descălecarea lui Basarab I. Aici aveți toate documentele. Camelia a pus hârtiile învechite de vreme în fața bărbatului. Cufundat în studiul documentelor, nu a observat, că femeia îl privea cu un fel de admirație amestecată cu curiozitate. Andrei avea ceva plăcut în înfățișare, era șaten cu părul alb cu un început de chelie, ochii mari căprui-verzi, sprâncene faraonice, nas
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
Lumină, pentru că întotdeauna, zborul nemilos te va înălța și odată cu tine îi vei înălța și pe aceia care vor iubi lumina.” ( Aripi de lumină). Lumina și iubirea pentru divinitate se regăsesc într-un alt îndemn curat, acela de a ne cufunda în credință pentru a ne regăsi. „Când totu-n jur se prăbușește Și al tău pas e tot mai greu Ridică-ți ochii și privește Spre Ceruri, Sus, la Dumnezeu”. Când totu-n jur se prăbușește) „Mai caut azi...Dar
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
pomii în floare, dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu urși, dansau flăcăi cu fete ale căror picioare nici nu atingeau covorul smălțuit. Cum era năuc de-atâta uimire, Mărțișor îngăimă: “Pană, penișoară, în zbor lin coboară!” Cufundați în fermecata reverie, ei nici nu observară mișcările căpcăunilor de la zidurile grădinii, alergările bezmetice și semnalele lor: - Căpcă șapte, zbor inamic în sectorul tău, dreapta sus trei sute de metri! - Observat! Căpcă cinci, iau măsuri de atac! Transmit la Căpcă opt
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
FUGA" DE BACH Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Fuga” de Bach Pe clapele unui pian de vremi uitat Alergau sunete gonite de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafii Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul
FUGA DE BACH de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377834_a_379163]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Un crin de un alb îmaculat, Cu al său parfum ce îmbată, Eu am pus aseară lângă pat, Să-îmi parfumeze noaptea toată. Pe cer luna încet răsare, Vegheată în noapte de stele, Iar eu mă cufund în visare, Purtată de gânduri rebele. la anii senectuții acum, Tânără din nou aș vrea să fiu Ca în viață să pornesc la drum, Pe calea ce de astăzi o știu. Să admir un răsărit de soare În dimineți de
LA ANII SENECTUȚII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377864_a_379193]
-
atinge-mi fruntea să-Ți simt primăvara, ce mă-miresmeză cu prospețimea ei ... Sunt rugul aprins de adierea Ta ... În fiecare rază a Ta, reînvie lin pământul, și chiuie Stejarul ... A răsărit o ghindă ! În roua Duhului Tău Sfânt m-am cufundat și mugurul mi s-a deschis în dalbă floare, înmiresmată de dor, de drag, de Tine. Dimineață caldă îmi este sufletul, cu raze albe și cântece blânde împodobită. Cămașa nopții a căzut pe brațul răvășit al Lunii ... Doamne, sufletul meu
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
să râdă, grăbi pașii și dispăru după colțul unei clădiri. ************* - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Istrate mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui sau
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]