13,249 matches
-
Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a smuls cartea din mână, alții doi l-au scos pe sus din biserică, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să ridice piatra? Cine se crede stăpân peste înțelenire să lovească cu ea? Petru, în fiecare seară, repeta îndoiala: Tatăl celor mulți, tatăl celor puțini, în care întreg de inimă îți este mai comod să exiști? Sângele omului trist se culege de pe limba clopotului; singurătatea așterne pat în vene, Dumnezeu se scuză invocând incompatibilități, Dumnezeu se exclude din ecuațiile cu o singură necunoscută. Are grupa 0+, primește de la toți, se injectează cu propriul orgoliu. Doamne, mai bine te-ai oferi câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ cu nuanțe de frunze putrede. Dimineața, Duhul a scuturat brumă peste chipul Fecioarei. Fratele Maxim spunea că Preacurata plânge a toamnă, a dor plânge, părinte. Copoul și-a însușit abuziv partea de primăvară timpurie: a cules o floare de păpădie și a ascuns-o într-un ierbar cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mirungere austeră, despre o pâine frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți aduc rugăciune. Preacurata mea iubire, lasă-mă să-mi plec genunchii sub icoană! Ieri a fost vremea sărutului peste spicul de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu: resturi menajere intoxică conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima orbire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ori trecerea, singurătatea justifică lașitatea frânghiei întinse. Petre, din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
picura lumină peste pervazul bisericii, lumina curgea spre cimitir, cimitirul creștea văzând cu ochii până în vârful muntelui. Din bărbile sfinților, râuri de mir. Două sunete ca de clopot. Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc firul de iarbă până în rădăcina mormântului; umerii contemplă îmbrățișarea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea de minte, câte flori au zâmbit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă fotografiile. Se desfac florile albe în vârful salcâmilor ianuarie sfidează anotimpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după lanternă, parcă-i farul de la Sulina! Hai, repede! Adu-l la mașină! Este trecut de 10, ne apucă miezul nopții în creierul munților. Doamne, pogoară-te cu plug peste mine și mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta și o desăvârșește pe ea, amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gata, îmi ajunge, nu îmi mai murdăresc mâinile după cum îmi dictează baronul. La dracu și cu mânăstirea aia, cuib de derbedei, mai bine ardeau cu toții! Ceva interese erau la partid pentru acel colțișor de rai. Cătălina știe multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din golănia asta. Ehei, baroane, baroane, cum scoți tu castanele din foc cu mâinile mele! Gata cu slugărnicia! Gata, Dumnezeii mă-ti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adânc în suflet! Dar, până atunci, rogu-te, ține-mi ochii deschiși, Tată Ceresc, sau ia-mă de mână precum a făcut-o Fiul Tău cu orbul din Evanghelie. Trece-mă pragul casei tale, Stăpâne, și îngăduie-mi să mă culeg din toate cele străine Ție. Trece-mă! Nu voi privi peste umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea precum o zăpadă de cireș. Le voi întoarce spatele până când spatele meu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai puțin înțelept decît s-a dovedit, deoarece, pentru ca să cucerească Ferrara, s-a dat cu totul pe mîna unui străin. Dar norocul lui a fost că s-a ivit o a treia împrejurare care a făcut ca el să nu culeagă roadele hotărîrii greșite pe care o luase. În adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculîndu-se și alungîndu-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucît aceștia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai abili politicieni n-ar fi putut bănui că o pereche de mănuși ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă de lauri și bogății. Această ducesă susținea, grație favorii de care se bucura pe lîngă regină, partidul viteazului ei soț, iar acesta, prin victoriile sale, creditul soției lui. Partidul Tory, care li se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
alianțe, deoarece nu este vreunul în Europa care să se poată susține prin propriile forțe, ei se angajează să-și dea ajutor reciproc în caz de nevoie, ceea ce contribuie la siguranța lor, la menținerea lor. Evenimentul decide care dintre aliați culege roadele alianței, o ocazie fericită favorizînd, uneori, una dintre părți; o conjunctură puternică ajută cealaltă parte contractantă, altă dată. Onestitatea și înțelepciunea lumii cer, deci, tuturor principilor să respecte cu religiozitate angajamentele dintr-un tratat și să le îndeplinească chiar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
exterior sau munca domestică. În măsura în care, din punct de vedere cultural, femeile, mai curând decât bărbații, îndeplinesc muncile casnice, trebuie găsit un punct de echilibru între aceste activități, toate la fel de importante pentru bunul mers al economiei. Să amintim aici despre anecdota culeasă de Pigou, după care bărbatul care-și ia bucătăreasa de soție face să scadă PIB-ul încetând s-o mai plătească a doua zi după căsătorie deși ea continuă, ca și în ajun, să exercite aceleași funcții. Maternitatea este unul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
trăiesc cu impresia că erau cel puțin două) am Încercat, de asemenea, să Învăț a citi. CÎteva litere le știam, pe cele rotunde mai ales, pe O, pe C, chiar și pe R și P, așa cum le găseam și le culegeam din cuvîntul „cooperativă“. Dar aici, În cartea lucioasă, nu dădeam de nici un O, de nici o Încercare a liniilor de a se face cerculeț ori de a se curba puțin. Rămîneau așa, ca niște pătrățele cu cîte un purice dedesubt din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
curgerea luminii. Pe prispa acelei case, erau să mă doboare lacrimile la dispariția bolții de viță ce mă ocrotea În umbra ei și mă apăra de toamna de dincolo. Căci Într-adevăr, Într-un octombrie, În lipsa frunzelor late și dese, culese În mare grabă odată cu strugurii, cerul dă duse pe neașteptate peste mine și mă făcuse să mă refugiez de ruși nea plînsului În prima Încăpere la Îndemînă, tindă Îi spu neam noi, lip sită de ferestre. M-am apărat trăgînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unui aspect și mai „sensibil”, și anume strategiile contemporane de recuperare a Mariei Magdalena, încercând să ofer câteva explicații plauzibile acestui fenomen care privește deopotrivă societatea european-americană și studiile neotestamentare. A fost Maria Magdalena o prostituată? Cum voi proceda? Voi culege toate mărturiile evanghelice despre Maria Magdalena și le voi analiza, mai întâi din punct de vedere filologic și istoric, apoi teologic, propunând o lectură cât mai completă cu putință, fără evitarea nici unei aporii. Soarta ambiguă a personajului nostru se datorează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]