2,938 matches
-
și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
frate, care în ispite își punea nădejdea în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu îngrijește de el, și purta astfel ușor ispitele. Numai aceasta făcea de la el: se ruga neîncetat. Căci știa că, pe cât se întind cele neplăcute, pe atât se gătesc cununile celui ce rabdă<footnote Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p.169. footnote>. Să ne întărim deci prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe pământ
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Judecător ho krites: „Judecătoriul” (SC, Blaj); „Judecătorul” (BVA, G-R, BS, C); „iudex” (Vg); „le Juge” (BJ); „the Judge” (RSV). În 2Tim 4,8, Pavel își afirmă nădejdea că „Domnul, Judecătorul cel Drept” (ho kýrios, ho díkaios krites) i-a pregătit cunună dreptății. În Fp 10,42, Petru spune despre Isus: ho¤tós estin ho hÄrisménos hypò to¤ theo¤ kritgs zÀntÄn kaì nekrÄÎn, „El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți”. Iar Iacob, vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o coc, pe cealaltă o frământă; au turte grozave și pâine pe o rogojină sau pe frunze curate. Așezați pe paturi de frunze așternute cu iederă și mirt, ei se vor ospăta, laolaltă cu copiii lor, vor bea vin, purtând cununi și cântând imnuri zeilor; se vor avea bine unii cu alții și nu vor face mai mulți copii decât le îngăduie mijloacele, ferindu-se de sărăcie și război. Dar Glaucon interveni, zicând: S-ar părea că îi faci pe acești
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar, Cluj, 1943; La izvorul cu pietre albastre, București, 1967; Sonete, București, 1968; The Return of Snow White, 1977
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
tatăl său ori Ștefan, alăturat damnatului său frate. În schimb, portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte și am fost învățat de dânsul cu dragoste părintească”), face din necesitatea acestei glorificări
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
și rolului lor În menținerea sănătății a fost un pas important, Însă, astăzi, ele sunt consumate de milioane de oameni, majoritatea probabil neavând nevoie de ele, În doze universal valabile. Cam ca atunci când strămoșii noștri se simțeau protejați dacă purtau cununi de usturoi la gât. Howard, An Agricultural Testament, p. 221. Ibid., p. 160. Richardson, În Indigenous Agricultural Revolution, scrie și el: „nici un Învățat nu se poate aștepta să poată da sfaturi agricultorilor despre cum să Își schimbe practicile până când nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la publicațiile „Sociologia românească”, „Rânduiala”, „Țara Bârsei” ș.a. I. aplică în cercetările sale direcția sociologică a etnografiei și folclorului, raliindu-se la opiniile emise de G. Vâlsan ș.a., iar în Germania de Julius Schwietering. În Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului (1943), pledează pentru o cuprindere coerentă, largă și unitară a civilizației rurale, respingând compartimentarea ei în etnografie și folclor și adoptând în acest sens o metodologie adecvată. Studiul se deosebește de cele ce i-au premers (cercetări
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
însoțește cu o introducere și note. Dispărut prematur, departe de țară, autorul nu și-a terminat un studiu despre totemuri, cu care intenționa să-și susțină doctoratul la Sorbona, sub conducerea lui Marcel Mauss. SCRIERI: Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului, București, 1943; ed. îngr. și introd. Constantin Mohanu, București, 1996. Repere bibliografice: Datcu, Dicț. etnolog., II, 12-13. I.D.
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași, 1977; Bojin Pavlovski, Duva, București, 1977, Western Australia, București, 1981 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul roșu, Chișinău, 1990; Petar Njegos, Cununa munților, București, 1978; Kocio Ratin, Zorile dalbe, București, 1978; Iosif Noneșvili, Medeea, Iași, 1980 (în colaborare cu Carolina Ilica); Antologia poeziei chineze, I, București, 1980 (în colaborare cu Liu Yu-Giu); Moris Pothișvili, Pasărea meditației, Iași, 1981; Slavko Ianevski, Taină-joc-simțire, București
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
în el un popularizator cu vocație deosebită, care își propune să-i familiarizeze cu zestrea tradiției străvechi pe nou-veniții din România în Israel. Astfel, Lexicon. Noțiuni, obiceiuri, sărbători evreiești (1974) este o carte de căpătâi, cu structură de dicționar. Șabat, cunună a creației (1979) dă, odată cu istoricul sărbătorii, reperele necesare despre sensul spiritual al sabatului, care implică un răgaz de meditație asupra înnoirii ciclului cosmic al Facerii, în Vechiul Testament, Talmud, Kabala, hasidism sau la Martin Buber. Capitolul despre sabat în hasidism
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
iudaică, dar și un evocator de târguri și peisaje românești în imagini expresive, plastice. Ca filolog, a alcătuit câteva dicționare utile și azi: ebraic-român (1958), român-ebraic (1961), român-ivrit, ivrit-român (1972). SCRIERI: Lexicon. Noțiuni, obiceiuri, sărbători evreiești, Tel Aviv, 1974; Șabat, cunună a creației, Tel Aviv, 1979; Reflecții despre iudaism, Tel Aviv, 1989; Între legendă și realitate. Lumea hasidică, Tel Aviv, 1995. Repere bibliografice: Elena-Esther Tacciu, „Lumea hasidică”, „Ultima oră” (Tel Aviv), 1995, 7 iulie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 325-337
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
cu capu-n jos/ Măi doruleț măi”. Cele mai izbutite texte sunt, poate, acelea în care se creează o atmosferă de patriarhalitate rurală idilică prin evocarea unor situații din copilărie. În noaptea solstițiului de vară copiii aruncau, fără știrea părinților, cununi de sânziene pe casă, cu credința că, dacă vreuna cădea, cel căruia îi aparținea avea să moară. Scena e, parcă, de ritual ezoteric: „lună ce-mi bați la fereastră ca o fată a munților/ cu o cofă de mure plină
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
parcă, de ritual ezoteric: „lună ce-mi bați la fereastră ca o fată a munților/ cu o cofă de mure plină,/ când părinții, dușmanii, dorm ca morții,/ și mă răpești din oraș la sat în această formă - / un an, o cunună fiecare” (Cununi de sânziene). Un episod de basm pare mersul cu caii la scăldat, duminica: „N-am ce să fac astăzi, mamă și tată,/ o să merg la scăldat cu caii...// O să-mi trag o pereche de nădragi mai purtați, / din
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
ritual ezoteric: „lună ce-mi bați la fereastră ca o fată a munților/ cu o cofă de mure plină,/ când părinții, dușmanii, dorm ca morții,/ și mă răpești din oraș la sat în această formă - / un an, o cunună fiecare” (Cununi de sânziene). Un episod de basm pare mersul cu caii la scăldat, duminica: „N-am ce să fac astăzi, mamă și tată,/ o să merg la scăldat cu caii...// O să-mi trag o pereche de nădragi mai purtați, / din șură/ și
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
important, prin fragmentele din Divina Comedie de Dante realizate de Const. Z. Buzdugan, versiunile lui Pimen Constantinescu din Carducci și Leopardi (Către lună, Către sine însuși), ale Corneliei Buzdugan-Hașeganu din Baudelaire, prin transpunerile realizate de Filomena Brătianu din Rilke (Sub cunună de vis). O rubrică se intitulează „Cronica Brașovului”, alta se numește „Pagina studențească”. La „Cronici și recenzii” se prezintă cărți de Ion Pillat (Împlinire), Lucian Valea (Întoarcerea lângă pământ), Mihail Sadoveanu, Victor Vlad-Delamarina ș.a. Numărul 11-12/1943 e dedicat Marii
ROMANIA TANARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289333_a_290662]
-
din 30 ianuarie 2016. Le-a dat iubirea-n fiecare clipă, ca pe-o floare, Lăsând peniței doar o clipă de odihnă, Voia să nu treacă oricum prin lumea visătoare Și-a așezat mereu în versuri o lumină. Punea iubirilor cununi de diamant și rouă, Iar ochilor le-a dat priviri spre Univers, Credea că într-o zi, cu mâinile-amândouă, Va aduna din zori petalele din vers. Când Luna lăsa nopții năvodul ei de stele S-a dus prin sufletul rănit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
de-o floare ... Citește mai mult Le-a dat iubirea-n fiecare clipă, ca pe-o floare,Lăsând peniței doar o clipă de odihnă,Voia să nu treacă oricum prin lumea visătoareși-a așezat mereu în versuri o lumină.Punea iubirilor cununi de diamant și rouă, Iar ochilor le-a dat priviri spre Univers,Credea că într-o zi, cu mâinile-amândouă,Va aduna din zori petalele din vers.Când Luna lăsa nopții năvodul ei de steleS-a dus prin sufletul rănit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
destinatarii Apocalipsei lui Ioan, familiarizați deja cu Cartea lui Daniel. Capitolul 12 Capitolul 12 relatează lupta dintre Femeia supranaturală și balaur. Femeia apare într‑un cadru ceresc, „înveșmântată cu soarele”, „[având] sub picioarele ei, luna” și „purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele”. În spatele ei se arată un „Balaur mare” de foc, cu șapte capete încununate și zece coarne. Balaurul lovește cu coada sa stelele, aruncând pe pământ o treime dintre ele. Femeia urmează să nască, iar balaurul pândește să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înghite deodată toată apa. Neputând să omoare femeia, diavolul se înverșunează asupra urmașilor ei. Să ne oprim un moment asupra simbolurilor mitologice folosite de autor în acest capitol al Apocalipsei. Femeia reprezintă poporul lui Israel - ea poartă pe cap o cunună de douăsprezece stele care închipuie cele douăsprezece seminții. Nu ne vom ocupa aici de modelele anterioare, „păgâne”, ale acestor simboluri. În schimb, modelul scripturistic se regăsește în bine cunoscutul verset de la Isaia 7,14 (LXX), în care se vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1 Enoh (Cartea supraveghetorilor). Este vorba de o retragere progresivă în adâncuri și nu de o dispariție completă. 1Și am văzut ridicându‑se din mare o fiară (20Δ∴≅<), care avea zece coarne și șapte capete și pe coarnele ei zece cununi împărătești (∗Ξ6∀ ∗4∀∗Ζ:∀ϑ∀) și pe capetele ei: nume de hulă (∠<≅:∀ ∃8∀Φν0:∴∀ Η). 2Și fiara pe care‑am văzut‑o era asemenea leopardului (©:≅4≅< Β∀Δ∗ς8γ4), și picioarele ei erau ca ale ursului (〉Η Δ6≅Λ), iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pseudo‑dumnezeu, i le atribuie unui pseudo‑cristos - fiara ieșită din mare. Aceasta are „zece coarne și șapte capete” ca și diavolul (cap. 12), dar, spre deosebire de acesta, ea poartă pe coarnele sale, și nu pe capete, zece, și nu șapte, cununi. Cele patru fiare din Cartea lui Daniel, capitolul 7, simbolizează, conform interpretării de la sfârșitului viziunii, imperiile sub stăpânirea cărora s‑a aflat veacuri de‑a rândul poporul lui Israel. În Apocalipsa 13 portretul primei fiare a rezultat din contopirea trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
religioase a celor două fiare i se adaugă o semnificație cristologică. Ambele fiare apar ca replici monstruoase sau caricaturi ale lui Cristos. G.R. Beasley‑Murray notează: „Anticristul este înfățișat ca și cristul (unsul) lui Satan. Așa cum Cristos poartă mai multe cununi, Anticristul poartă, la rândul său, zece (19,2). Are un nume de hulă, contrar numelui slăvit al lui Cristos (19,11‑12.16). Îi îmbie pe oameni să i se închine lui Satan, în vreme ce Cristos îi cheamă să slăvească și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dimprejur. La porțile caselor și în piețe se ardea tămâie”. Săvârșitorul trebuia să țină în mâna sa 2Λ:4 ∀ϑΖΔ4≅<‑ul (cădelnița) pentru a împlini jertfa (ƒΒ42Λγ∴<). Celălalt semn, de pe frunte, indică „obligația ca toți să poarte pe cap o cunună de foc, o cunună a morții, nu a vieții” (49, 4). Această „cunună a morții” este, la rândul ei o trimitere la cununa rituală, împletită din iederă, pe care participanții la ceremoniile consacrate lui Dionysos erau obligați să o poarte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și în piețe se ardea tămâie”. Săvârșitorul trebuia să țină în mâna sa 2Λ:4 ∀ϑΖΔ4≅<‑ul (cădelnița) pentru a împlini jertfa (ƒΒ42Λγ∴<). Celălalt semn, de pe frunte, indică „obligația ca toți să poarte pe cap o cunună de foc, o cunună a morții, nu a vieții” (49, 4). Această „cunună a morții” este, la rândul ei o trimitere la cununa rituală, împletită din iederă, pe care participanții la ceremoniile consacrate lui Dionysos erau obligați să o poarte (cf. 2Mac. 6,7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]