9,487 matches
-
care mâine ar putea să povestească oricui ar vrea să-l asculte că l-am împușcat din greșeală. Ordinele mele sunt clare: sau vii, sau morți, dar sănătoși. - Arătă cu degetul cadavrele și preciză calm: Pe ăștia doi i-au curățat tuaregii și cu asta am terminat discuția. E clar? — Foarte clar - zise Sam Muller cu un calm deconcertant. — Mă bucur că ai înțeles, fiindcă ești plătit cu foarte mulți bani nu numai ca să-ți faci treaba, dar și ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pot vedea de sus. — Nicicând nu m-am gândit că o să mă bucur că văd vulturi - exclamă Mecanicul. Întotdeauna mi s-au părut ființele cele mai respingătoare din lume. — De fapt și sunt, dar au două misiuni foarte precise: să curețe deșertul și să-i informeze pe locuitori... - Gacel se ridică în picioare. - Și acum trebuie să plec. Fratele meu stă cam de mult de pază. — Și tu nu te odihnești niciodată? — O să am timp să mă odihnesc. Noi nomazii învățăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
le aud tropăitul nu le aud glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm. Doamna E. aduce cafeaua. Ți-ai luat medicamentele? Da. Du-te să te speli pe mîini și curăță-ți unghiile. Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doamnei blonde se Înfiripă dialoguri timide. De sub cearșafurile ștampilate cu numărul de inventar și inițialele spitalului, sfincterele pacienților icnesc și se cheamă. Dincolo, de după draperia de doc, În atmosfera de cafea proaspăt rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde calc că ce-am mai tras azi noapte. — V-a fost rău? — Ei, rău, bate-te peste gură. Făcui niște salată de zarzavaturi pentru la iarnă. Fo cinci chile. Aoleu, măiculiță, ce-am mai muncit la iele. Spală-le, curăță-le, taie-le, dă-le pă răzătoare. Mă dureau șalele de gîndeam că m-a tăiat cu fierăstrău, picam dă somn da nu mă lăsai pîn nu... și cînd să-mi hodinesc și io oasele, unde Începură să urle cîinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să se umple de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din dreptul inimii. Și așa, în timp ce ruinele erau curățate și cadavrele arse, noi ne-am dus pe litoralul inamic. „Călătoria noastră a fost mai eficientă decât toate tratativele“, a declarat el la întoarcere. „Iată că ne-am întors cu un mănunchi de sonete de dragoste. Nu am câștigat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai tare, iar în timp ce se descompunea trupul lui avea tresăriri mărunte, de dincolo de dans. Dar probabil că mirosea la fel și prin alte ateliere, pentru că vizitatorii nici nu s-au sinchisit de el. Trăgeau cu urechea, au aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél și de Benjamin, apoi au dus-o cu un cărucior pe două roți nu prea departe, pentru că s-au întors degrabă. Au îngrămădit o mulțime de stofe pe căruț, pentru că se pricepeau la împachetat. Încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Numai că mama nu știa nimic despre asta, dar chiar nimic! a țipat ea. Căci de zece ani, de când a murit Bálint, n-am văzut de fapt nici un bărbat. Numai acarul, conductorul și brigada pentru Strălucirea Șinelor, de departe, cum curățau zăpada sau buruienile, în funcție de anotimp. Eu eram deja pe cale să verific dacă e adevărată teoria aceea nenorocită despre putrefacție, că dacă nu, mai bine sap trei metri după el și-l iau acasă, ca să-l spăl cu apă călduță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
multe mii dintre acestea se odihneau acolo sub pământ, nu trebuia decât să sapi. Astea erau datele pe care le cunoșteam. Și că era din marmură, pe care mușchiul crește repede la miazănoapte. Dar Amália s-a angajat să o curețe. După cum îți spun, i-am priponit-o la cap. O coloană de un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cumsecade. Mi-am dat seama și nu m-a deranjat. Am adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul va seca, o să curăț pădurea de peștii putreziți și o să privesc de pe ponton cum înverzește, cum behăie totul din nou, cu gândul mereu la voi. Stătea la o masă separată în Babilon, pentru că lucra. Uneori apăreau numere noi din Vremuri fericite, de fapt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dată când încercam să scriu câte ceva, pagina începuse să arate destul de rău. „A“-urile arătau a „D“-uri și câteodată virgulele mi se lungeau pana la cealaltă linie. Mi-am terminat în sfârșit tema, m-am ridicat și m-am curățat de firele de iarbă de pe pantaloni. Mai trebuia să cobor dealul și să traversez orașul până la școală. Soarele ieșise de-a binelea. Asta însemna că nu mai aveam prea mult timp. Am simțit ceva greu la mine-n stomac. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu era niciodată curată, ci bătea mereu înspre purpuriu și verde, cu pete care se transformau în orice voiai tu dacă-ți plimbai degetul prin ele. Nu cred că mecanicii se bărbiereau vreodată și mă întrebam cum reușeau să-și curețe uleiul de pe piele când ajungeau noaptea acasă. Între fiecare atelier era câte un restaurant dintr-acelea micuțe. Se numeau DeLux Kitchen, Joe’s, Kwik-Meal, Mother Eva’s sau alte nume de genul ăsta. În fața fiecăruia era câte o tablă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oraș. De-abia când am ajuns să învăț în clasa domnului Farney am aflat cine locuia acolo. Erau o mulțime de terenuri virane de-a lungul străzii, ca în tot orașul, de altfel. Singura diferență era că nimeni nu le curăța ca pe cele din oraș. Creșteau pe ele buruieni gigantice, și floarea soarelui, și violete sălbatice. Mecanicii obișnuiau să arunce acolo cutii goale de ulei și piese auto, când nu mai aveau loc pe alei sau prin canale. Lângă bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
săraci care trăiesc sus pe deal și nu au bani să-și cumpere un ceas deșteptător. Câțiva dintre lingăii clasei au început să chicotească — fiica predicatorului din prima căsătorie, nepoata doamnei învățătoare și băiatul care rămânea mereu după oră ca să curețe bureții. Abia în momentul acela am observat că, de fapt, floarea nu era o margaretă ci un trandafir alb, m-a lovit cu genunchiul. — Ridică-te! M-am ridicat și toată lumea a început să chicotească. Privirea doamnei Watkins a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de la autoritățile locale. Probabil erau în capitală și, în mod normal, le ia ceva vreme să ajungă până în oraș. Mi s-a părut că a mai trecut o zi până am auzit elevii ieșind. Când a plecat și băiatul care curăța bureții, am auzit-o pe doamna Watkins venind pe coridor. Mă întrebam dacă adusese și autoritățile cu ea, dar auzeam doar două picioare. Venea atât de încet încât am început să mă rog să ajungă odată. Deodată, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Scripturii. Și tot așa, în fiecare zi, afișe din ce în ce mai mari anunțau marea întâlnire evanghelică a lui Bobbie Lee Taylor. Într-o zi, niște bărbați de culoare au venit pe terenul viran de la capătul străzii principale și au început să-l curețe de buturugi. Asta era chiar lângă școală, așa că domnișoara Moore, căreia îi plăcea să organizeze ieșiri tot timpul, ne-a dat voie să mergem să vedem ceea ce ea numea „formarea rădăcinilor“ la buturugi. Trecuse vreo oră de când îi tot priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
alb și făinos. În spatele casei puteam să văd locul unde tata încercase să crească niște chestii, locul de care avusese grijă mama după ce a plecat, până când chestiile alea chiar răsăriseră. Asta se întâmplase acum vreun an. Pământul pe care îl curățase tata era reavăn ca tot restul pământului de pe dealuri, și începuse să crească iarbă din el, mai ales că acolo nu făceau nici pinii umbră. Se mai puteau încă vedea cum erau rânduite plantele, dar zăpada începuse să le strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
steagul de înrolare în luptă, așa că încă îl avea la ferestre. Și noi îl aveam încă pe al nostru pe ușa de la intrare. Nici unul dintre noi nu vroia să-l atingă. Până în primăvara următoare, puieții de pin crescuți pe terenul curățat de tata se înălțaseră și începuseră să arate ca niște pini adevărați. În oraș, toți bebelușii știau acum să meargă și mai veneau și alții în urma lor. Când mă întorceam seara spre casă de la orele domnului Farney, toate fetele stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dar n-am găsit-o. Se întuneca. Mama nu era de găsit în casă, așa că m-am dus pe deal și am început să mă gândesc unde ar putea fi. M-am plimbat prin peticul de pământ pe care îl curățase tata. Pinii de acolo crescuseră deja mari. Apusul se vedea întotdeauna foarte frumos printre ei. M-am oprit, m-am uitat în jur și am avut impresia că aud ceva la rădăcina unuia dintre ei. Era mama, care răscolea pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că sunt vie, în ciuda menghinei din jurul capului. Ignorând restul, a fost o petrecere reușită. Nu luasem prea multe droguri și nici nu ajunsesem acasă cu cineva cu care n-aș fi vrut în mod special să ajung. Aerul rece îmi curăța plămânii și venele. în curând va veni un nou an. într-un exces de zel, am vrut să merg direct acasă, să stau jos în fața sculpturii și să-mi dau un ultimatum; fie să-i fac ceva, fie să rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să ia fiecare vedere să o citească și să o pună la loc. Așa că luaseră totul - să fie siguri că în graba lor nu au ratat lucrul pe care îl căutau. Sigur că exista posibilitatea ca însăși Lee să fi curățat panoul de tot ce era pe el. Dar după aceea, probabil ar fi pus boldurile într-un sertar, nu le-ar fi lăsat să zacă într-o grămăjoară pe blatul alăturat. Deci nu fusese Lee. Altcineva. Și nu-mi trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ușa avea aproape un metru grosime și arăta de parcă era făcută toată din oțel armat. Speram să fie ținută deschisă de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se putea ateriza - aeroportul era înzăpezit și furtuna era în plină desfășurare. Eu și alți pasageri gânditori am înțeles imediat că alesesem o zi nepotrivită pentru a călători. Pilotul fusese nevoit să zboare în cercuri deasupra Zürich-ului până când pistele fuseseră curățate. Priveam îngrozită prin hubloul avionului imensitatea albă cu care avionul încerca să lupte, făcând spirale în aerul rece străbătut de mii de săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
opri puțin, numai cât să-și șteargă cu dosul palmei fruntea brobonită de sudoare. Lăsă apoi să-i cadă din mâini ciocanul masiv și apucă coada lopeții rezemate de perete. Începu să încarce sfărâmăturile în vagonetul aflat în spatele său. După ce curăță bine frontul de lucru privi în interiorul acestuia. Era plin, trebuia scos afară. Oftă și se apucă să-l împingă pe șinele înguste spre ieșire. În cele zece zile de când lucra reușise să înainteze vreo doi metri în galerie. Nu ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în două. Capătul mai gros îl păstră pentru el iar cealaltă bucată i-o întinse Ilenei. Ca să te ajuți la mers, îi explică el fetei, ca răspuns la privirea ei întrebătoare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]