1,765 matches
-
Înaltă decât bătrâna moșului. Fii pe pace... - o bate pe umăr. - Un’ să fugă? - Moș Iacob a auzit. ’Napoi, În stuhării? ’N pădure? Tot o prind ei, jăndarii... - Ori Mănenii voștri, zice Mătușa Domnica. - Or Mănenii noștri, ș-atuncea-i vai di cur’lețu’ ei, i-l fac hărmăsarii iștea strec’ătoare! - Moș Iacob!!, răcnește mama la el - prea târziu. Bătrânul Își dă, spășit, cu palma peste gură, baba chicotește după băsma - ah, ce l-ar bate la palmă cu rigla pe elevul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că au să câștige războiul? Tata Îl bate pe umăr, Îi face semn să-și apropie urechea de gura lui. Și-i spune În șoaptă - dar tare: - Așa! Chiar așa! Cu nimereala - dar cu numărul! Cu tăvălugul!Îi doare-n cur de oameni, unde noi numărăm cu omul, ei numără cu divizia - divizia rusească, să ne-nțelegem! Eh, Rușii, ce popor!... dă din mână, nu se Înțelege dacă e admirație sau lehamite. Hai să bem! Ca să uităm - ’ Căci ea, uitareaaaaarea...’ - Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zone destul de diferite. A fost ultima mea încercare, am mai avut una cu o altă piesă senzațională, am făcut câteva repetiții la masă cu el și am renunțat pentru că nu era entuziasmat, nu era convins. Dacă actorii nu sunt în cur după textul pe care l-am găsit și de care ne apucăm, nu pot să merg mai departe. Dacă nu îți arde să faci un text, renunță. Și nu mă interesa atunci să fac un compromis doar ca să dăm o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
la publicare. Oricum, mă enervează literatura aceasta la modă, dorința de a fi publicat cu orice preț, noul val. Toți papagalii cu o brumă de talent literar care au alergat după gagici în facultate sau au atins din întâmplare un cur de același sex la discotecă se cred mari scriitori (scuză-mă, încercând să-i combat, le imit fără să vreau limbajul). Ce este mai trist este că editurile „grele“ din România au intrat și ele în acest joc stupid, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o respectăm, atunci când nu există o etică a dreptății în această lume? Ai observat, aici se face întotdeauna dreptate: dreptatea nu se aplică de la sine, după reguli scrise. Iar atunci când dreptatea adevărată se face, ea cere fie o țeapă în cur (metoda Țepeș), fie umilințe publice. Nimic firesc, nimic funcțional. Dar oare a fost vreodată țara asta funcțională? Mirel 31 ianuarie 2006 Ieri am vrut să-ți scriu despre omul de afaceri japonez mușcat de un câine, decedat jalnic pe o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a străzilor. Într-o lună, o singură lună de zile, TV-urile au căzut și mai jos - mă refer la jurnalele de știri, care au devenit de neprivit. O simplă colecție de fapte diverse. Intelectualitatea românească ce se pupă-n cur reciproc prin ziare structurate pe grupuri de interese. Apărători ai civilizației în declin, atleți ai creionului gen TR Ungureanu în „Revista 22“ (pericol islamic) versus... apărători ai corectitudinii politice. Sunt iarăși atins de sindromul aterizării. P.S. Mi-a plăcut faza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
seducător. — Vă doresc ședere plăcută. Auf Wiedersehen. — Auf Wiedersehen, am răspuns. Au trecut optsprezece ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâncare! Eu sunt prea întors pe dos ca să pot mânca.“ Dacă e să ne gândim serios, eu sunt cea care are grijă de pacient. Ei nu fac decât să treacă pe aici și să compătimească bolnavul. Eu sunt cea care cur\ Ț\ rahatul, flegma și spală trupul bolnav. Dacă mila ar fi suficientă pentru a rezolva toate mizeriile astea, te asigur că aș avea de cincizeci de ori mai multă milă decât oricine altcineva, dar ei nu văd nimic din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și avut orgasm. Pe loc. V.P.: (mă uit la partenerul de dialog nedumerit, întrebător...) C.I.: Da, avea orgasm la chestii din astea, masculine. M-am dus la om. Cred că avea peste 90 de kilograme. Era mare, înalt, solid, cu curul cât vatra. Îi zic: ieși afară! Mă, porcule, tu vii aici, în redacție, unde este soțul aceleia cu care tu ai fugit de acasă? Dan Cristea era colegul de redacție. Nu eram noi prieteni, dar era colegul meu. Și-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acesta se alegea, eventual, cu o mustrare din partea „colegilor de partid” sau cu un transfer pe alt post (și totdeauna superior, conform unei instrucțiuni secrete transmise de Moscova prin 1947 și tradusă de localnici în cunoscutul panseu „Orice șut în cur înseamnă un pas înainte”). Justiția nu se mișca fără acordul puterii politice. Partidul comunist era un fel de stat în stat, cu reguli paralele legislației oficiale, cu magazine, spitale, vile de odihnă proprii etc. Era timpul când tovarășii cu „funcții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
acesta se alegea, eventual, cu o mustrare din partea „colegilor de partid” sau cu un transfer pe alt post (și totdeauna superior, conform unei instrucțiuni secrete transmise de Moscova prin 1947 și tradusă de localnici în cunoscutul panseu „Orice șut în cur înseamnă un pas înainte”). Justiția nu se mișca fără acordul puterii politice. Partidul comunist era un fel de stat în stat, cu reguli paralele legislației oficiale, cu magazine, spitale, vile de odihnă proprii etc. Era timpul când tovarășii cu „funcții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu, l-a cumpărat de la un magazin, de la Șerg, astea de la Taica Lazăr nu prea țin, că nu știi cât au fost purtate... A luat unul odată, tot așa, ieftin și după câteva luni i s-au rupt pantalonii în cur... - Păi atunci, zic, pe mine de ce m-ai lăsat să-l iau pe-ăsta? Dacă mi se rup și mie? - Fii și tu cu grijă... Poate nu se rup, că nu știi care e mai nou și care e mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
O fi! Dar eu sunt ministru, și îmi pare rău, nu am timp și nici pasiune pentru debutanți. Caută-ți un obscur descoperitor de talente, ține-te de el până te lansează și după aia dă-i un picior în cur și urmează-ți destinul. Eu știu, voi veniți în urma noastră, ești sau nu unul care să ne contemple sfârșitul, puțin îmi pasă, dar eu mă hrănesc acum din rodul credinței mele și după pofta pe care o am, ar trebui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
odată, când s-a dus la fântână după apă, a împins-o păcatul să se spele pe față. Atât i-a trebuit. Doi soldați ruși au ieșit ca din pământ: - Ooo, krasnaia! Harașo-harașo! Krasnaia! Și de-atunci se țin după curul ei. Acum un ceas, au venit din nou la poartă. Beți tun, cu mitraliera la umăr. Catinca a fugit în grădină. Cred că s-a ascuns în fân. Eu m-am urcat aici în pod, ascuns după o coșarcă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în slujba „optzecismului”. Eu nu sunt așa de sigur!... Așa că mă exprim prudent, cu ambiguitate. Unii au și observat. Nu numai Pastenague. Mi-a atras cineva atenția că nu e prea clar ce se petrece în capul meu. Sunt cu curul în două luntre. Nu cu curul, zic eu. Cu capul... Sunt, altfel spus, oniric. Asta e! Dar parcă mă mai crede cineva... Nora Iuga, cel puțin, nu m-a crezut niciodată. Ce femeie inteligentă! Și fină... — Lasă onirismul, se enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
așa de sigur!... Așa că mă exprim prudent, cu ambiguitate. Unii au și observat. Nu numai Pastenague. Mi-a atras cineva atenția că nu e prea clar ce se petrece în capul meu. Sunt cu curul în două luntre. Nu cu curul, zic eu. Cu capul... Sunt, altfel spus, oniric. Asta e! Dar parcă mă mai crede cineva... Nora Iuga, cel puțin, nu m-a crezut niciodată. Ce femeie inteligentă! Și fină... — Lasă onirismul, se enervează Pastenague. De onirism ne arde nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
într-o doară. Nu m-a contrazis nimeni. Aș fi putut să le vorbesc și despre Ian Palach sau, mai încoace, despre 21 decembrie și despre morții noștri, câți or fi fost, pe cei doi oricum îi durea drept în cur: se uitau cu ochii cât cepele la fetele care nu mai aveau ce scoate de pe ele. În momentul acela, de maximă desfoliere, basarabencele din Maramureș veneau și se așezau în brațele noastre bucuros primitoare. La Paris, nici pomeneală de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la treabă, bă, că stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și suntem atât de tineri. — Gustarea! Hai, bă, că a venit gustarea! Sărim ca arși și o luăm din nou la goană, de astă dată pe câmpul de lângă podgorie. Gâză, gradatul de la anul trei, ne trântește în mâinile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nimeni nu mă oprește să plec... dacă nu-ți convine, de ce mai continui? îmi mai sunau în ureche vorbele unui adorat de pe vremuri ce mă ținea rezervă, ploua groaznic în noaptea aceea de duminică cu lună plină, când stăteam în cur în mijlocul garsonierei unde Baby mă lăsase să stau și nu mai aveam nimic, nici trecut, nici viitor și mi s-a făcut frică, atât de frică, am spus, Doamne, eu pentru ce trăiesc, eu pentru ce trăiesc, Doamne, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
eu nu pot să trăiesc numai pentru mine, toată munca mea trebuie să fie pentru cineva, altminteri n-am nici nu rost, și apoi El a rezolvat parțial graba mea, voiam atunci, pe loc, să găsesc iubirea vieții singură, în cur, în garsonieră, la 1 noaptea, când nu mi-ar fi ajuns toate cartușele de Marlboro light din lume, mă ținea în șah, era și nu era, iar eu aproape că mă îmbolnăvisem. De ce-ți place ție de mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
asta, ce e așa de neînțeles? mă gândeam să înfiez unul, mamă? tu ce zici? cum vrei tu... ești o proastă, mamă, m-ai învățat greșit, de ce pula mea nu m-ai făcut și pe mine să mă doară în cur de toți și să-mi bat joc de ei, să mă fut pe roluri, să mint, ce m-ai învățat tu nu e valabil, Toni, am stat 4 ani împreună, l-am crescut, l-am pregătit pentru facultate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care vrea să te cunoască, poate că-i marea întâlnire care mă așteptă după miezul nopții, hei... . fetița... Singură noaptea... zâmbesc cu efort și răspund, calmând provocarea cu dezgust transformat, ia uite! Ce mai faci, tot timpul mi-a plăcut curul tău, ți-aduci aminte... ahaa... când ai fost tu bolnav de oreion... dar tu n-aveai ochi pentru mine... nu mi-am dat seama, nu vii să mâncăm ceva, stați, băi! nu vedeți că vorbesc, o colegă de-a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
merg pe stradă încet spre teatru, să fiu sănătoasă, zi de zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]