KorAP: Find »[drukola/base=curea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...144 >

3,589 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de un gest atât de frumos din partea partidului și a conducătorului nostru mult iubit și stimat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
bătrânului. Trei pâini, o legătură de praz și o sticlă de bere din asta nouă, „Comandor Günther“, cu gâtul lung, ca un lujer de crin. - Care-i problema? încercă să zâmbească. - Dați găuri? Tânărul ridică din umeri. - O gaură la curea, preciză bătrânul. O mai strâng puțin, că e prea largă. De, mai intră și omul la apă... Îi privi centura, burta revărsată, cămașa rozulie, cu un desen spiralat și inscripția din dreptul buzunarului stâng, „Monaco 8&8“. - N-am preducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mai vrea să o retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ceva de la combinat. I-a băgat da scapă, neică, scapă, că d’aia e democrația tare. Și dacă generalul Goncea e cu democrația la noi, vă dați seama că scapă! Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l interesează nimic altceva, decât gaura lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că e demult. De pe vremuri. - Cincizeșitrei, zâmbi bătrânul. - Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Și dacă generalul Goncea e cu democrația la noi, vă dați seama că scapă! Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l interesează nimic altceva, decât gaura lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că e demult. De pe vremuri. - Cincizeșitrei, zâmbi bătrânul. - Se vede. Marfă. Nici nu zici că are cincizeci. Mai bătrână decât mine, se veseli meseriașul. - Exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l interesează nimic altceva, decât gaura lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că e demult. De pe vremuri. - Cincizeșitrei, zâmbi bătrânul. - Se vede. Marfă. Nici nu zici că are cincizeci. Mai bătrână decât mine, se veseli meseriașul. - Exact de pe vremea asta. Început de august. Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
nu încurcăm istoria, că fiecare an e cu rostul lui. Istorie! În cin’ștrei a fost Festivalul. Ce-a fost?! Lumea de peste lume. Atunci am primit centura asta. Mi-a dat-o unul din Olanda. Se desfăcu la cataramă. Scoase cureaua, o întinse pe tejgheaua cismarului. Arătă cu degetul un loc lângă ultima gaură. - Aici mi-ar trebui. Încă una, sau hai două. Că poate mai slăbesc. Mi-a zis nepotu-meu să fiu atent când slăbesc, că-ncepe faza critică. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Da’ a strigat și la noi unul din clopotnița bisericii să sară lumea c-a venit democrația și să-i strângă de gât p’ai lui Soporan, că ei era comuniștii comuniștilor și cu securiștii lor. Și? Mângâie și el cureaua, netezind-o, alintând-o cu buricele degetelor. - Și ce-a făcut... L-a găsit dimineața spânzurat în beci. Nevastă-sa l-a găsit. Totolea îi zicea omului ăla. Lăsase și caneaua de la butoi deschisă. Un butoi de treizeci și două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Pirpiriul dădu aprobator din cap: - La televizor am văzut. Cu Toma Caragiu. Cu Anda Călugăreanu. Cântau și dansau amândoi. Ce emisiuni se mai făcea p-atunci. Nici nu ziceai că era comunism... Bătrânul părea că nu-l aude. Netezea melancolic cureaua. - Se dușmănea Nisip că... Pârțângău se zvonea că ținea pe șest cu comuniștii, prin țărăniști. Le dădea cotizație. De-aia fiu-su a ajuns șef la avocați până la 1989. L-a împușcat opoziția, l-au închis comuniștii, de-a murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
în Deltă. A fost cam pe șest, că nu dădea voie securitatea la ceremonie cu prea multe lacrimi, dar tot s-a făcut, s-a cinstit jertfa. Intrasem de-acuma în pensie. Am fost și eu... Dădu să-și ia cureaua. Meseriașul o cerceta și pe-o față și pe alta. - Ce mișto scris, se minună el. Zici că ieri e făcută. - Nici n-am prea purtat-o. Până acum câțiva ani o țineam doar așa, la ocazii. O țineam mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Zici că ieri e făcută. - Nici n-am prea purtat-o. Până acum câțiva ani o țineam doar așa, la ocazii. O țineam mai demult să i-o dau lu fiu-meu, când termina Facultatea. Bărbatul învârti de câteva ori cureaua ca pe-un bici. Asculta cum pocnește înăbușit. - Am avut și eu un băiat, zâmbi vinovat bătrânul. Nu al meu. Îl înfiasem de la niște neamuri mai de departe, din Șoptireanca. De la unul de-al lui Tomnea. Necăjit, vai de capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ce să-i fac... Fusese și greșeala mea, că nu am avut grijă de el. A ajuns până la urmă profesor aici. Poate ai auzit de el. A fugit mai apoi din țară. Eu eram încă în Centrală. Pentru el țineam cureaua, așa ca un fel de simbol al tinereții. Ca un mesaj al idealurilor noastre. Am avut alta, din Franța, de-am purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tinereții. Ca un mesaj al idealurilor noastre. Am avut alta, din Franța, de-am purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl privi lung pe bătrân, nedumerit: - Am am auzit de profesorul ăla. A dat și la radio că s-a întors acuma nu demult. Vine și p-aici. A făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
era sarcină, că era târșă, dar tot făcea ceva. Nu vedeți și dumneavoastră? A rămas ceva și de la dictatură. Altfel, de nu rămânea, ce să mai fi furat ăștia de’acu? Bătrânul părea iarăși că nu-l aude. Rămăsese cu cureaua în mână și o privea, parcă-i măsura lungimea, îi număra găurile, sau ce-o mai fi văzut la ea. Cizmarul îl studia concentrat. Ezita parcă să continue. Zâmbi complice, în cele din urmă. - Cât eram io de puști, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mut. O șmecherie. Ripleiso îi zice. Adică, dacă vrei, schimbi totul dintr-o mutare. Scrii, de pildă, cizmar, p-ormă dai ripleiso și... Faci secretar general al partidului. V-ați prins? Nu-i răspunse. Nici nu-l urmărea. Mângâia îngândurat cureaua. Gentimir perora înfocat: - Sau scrie ieri și-o-ntorci pă azi. Ați priceput? Asta am înțeles, dom’ Pancras. La istorie e cu ripleiso. A scris unul comunism, nu? Bine. Ține cât ține. Se plictisește lumea și vine altul și face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cât ține. Se plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat-o pe revoluție. Vine alții și face și ei ripleiso și o întoarce pe capitalism. V-ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul o prinse și o trase spre el. - Ca să fiu mai clar. Că mai gândim și noi, ăștia care încă ne dăm de tinerei, să știi dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la pingelit la calapod, mai gândim și noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de partid!“ Și câte n-a mai promis... A promis, dar mai mult a dat în stânga și-n dreapta la ai lor. Dar... Râse ușor, privindu-l amuzat pe pișpirică. Mai că-i venea să-l mângâie. Uitase și de curea. - Eram și eu tânăr la Festival, atunci, în cinzecișitrei, oftă el. Căscam gura. Terminasem Facultatea. Eram în București. Trăgeam să intru în Minister și umblam după fete. Și de-ale noastre și străine. Umpluse orașul cu fete. Gemea Bucureștiul. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
fost... Clătină nemulțumit din cap, încă plin de amintirile de atunci. - Mai urât e că au intrat și șuții în activitate. Nici nu-ți închipui cum se fura. Umblau capitaliștii cu aparatul de fotografiat pe umăr și ciorditorii le tăiau curelele din mers. Nu știu dacă îl știi sau ai auzit de Brandaburlea ăl Bătrân. Venise atunci în București cu o ceată de manglitori, era tânăr, isteț... A băgat Festivalu’ în spaime. Dar gândești că l-au prins vreodată? Gentimir nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Brandaburlea ăl Bătrân. Venise atunci în București cu o ceată de manglitori, era tânăr, isteț... A băgat Festivalu’ în spaime. Dar gândești că l-au prins vreodată? Gentimir nu-și lua ochii de pe centura bătrânlui. - Cum mi-a dat ăla cureaua? Într-o seară, la cinema. Era pe stadion, la Dinamo, se dădea Hamlet, cu Olivier. Film mare. L-am văzut p-ormă și la Roma, când am fost la post, dar nu mi-a mai plăcut așa cum a fost pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
la Roma, când am fost la post, dar nu mi-a mai plăcut așa cum a fost pe Dinamo. Era altă chestie, la Roma... Așa, deci. Am mers și eu cu ei și-l pe văd pe olandez că-mi dă cureaua asta. Vorbea pe nemțește cu Katy și râdeau de se prăpădeau. Pirpiriul se răzgândi. Îi făcu semn să-ăi scoată iar cureaua. O luă, o studie câteva clipe îngândurat. - Vă rezolv. Cu cuiul. Îl dau prin foc ăi iese la fix

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
la Roma... Așa, deci. Am mers și eu cu ei și-l pe văd pe olandez că-mi dă cureaua asta. Vorbea pe nemțește cu Katy și râdeau de se prăpădeau. Pirpiriul se răzgândi. Îi făcu semn să-ăi scoată iar cureaua. O luă, o studie câteva clipe îngândurat. - Vă rezolv. Cu cuiul. Îl dau prin foc ăi iese la fix. Un cui de doiăpe. Bătrânul se veseli. Se-așeză pe scaunul din dreptul mașinii de cusut. - Mă gândeam și eu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cu margini negre, se întindea aproape pe toată lățimea centurii. Parcă trecuse prin ea o lacrimă de metal topit. - Ce s-o mai fac și pe-a doua! Ți-o nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun. Luă cureaua. O privi și el, ușor amuzat. Pantalonii îi alunecau spre vine. Îi ținea cu stânga. - Totuși ați avut noroc, se bucură meseriașul. A ținut cincizeci de ani. Putea să putrezească. Sau să să se topească. Dar o vezi, o crăpătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]