1,517 matches
-
nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea neamțului. Sunetul osului spart se aude asemenea unei nuci zdrobite. Fără nici un țipăt, cel lovit cade pe spate, prins în spasme violente. Dâre late, roșiatice, inundă chipul alb ca varul. Aflat lângă telefon, transmisionistul se ridică pe jumătate cu o expresie de totală stupoare pe chip. Nu mai apucă să facă nici un gest. Este lovit puternic de către Nicky cu muchia palmei în beregată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușa se deschide și scârțâitul ei îi amintește de țipătul ascuțit al unei păsări de pradă. Numai în cămașă, cu mânecile suflecate mult deasupra cotului, Schultz arată niște brațe dezagreabil de albe, groase, cu vine proeminente. Cu sudoarea curgând în dâre late pe obrajii grași și aprinși, fumează ca un om trudit, mulțumit de munca făcută. Privește indiferent cum masivul Scharführer târâie de picioare trupul fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți, reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrâstând calea cu dâre de sânge.” (L. Rebreanu- Răscoala, capitolul XI, Petre Petre) "Gloata a prins a fugi. S-a pornit focul armelor. S-au risipit rumânii. Nu toți. Au rămas cu gurile în țărână, să și doarmă somnul de veci, șaptesprezece oameni - opt
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
împrăștiau”, "goneau”, "se târau”. Caracterizarea mișcării se realizează tot prin verbe, de astă dată la modul gerunziu, aglomerate într-o gradație ascendentă: " îmbulzindu-se”, " strivindu-se”, " urlând”. Imagini vizuale se conturează în tablou prin contrastul de culoare alb-roșu ( "pete albe”, "dâre de sânge”). Sobrietatea scriitorului obiectiv este vizibilă și la nivelul lexicului ( cuvintele fiind uzuale), al stilului, de unde lipsește orice încercare de înfrumusețare. " Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
același timp simții cum o picatură de sudoare mi se prelinge pe gât. Mă ștersei, nu era sudoare, ci sânge. Mă ridicai și mă dusei în baie fiindcă simțeam că mă ustură fața. Când mă uitai în oglindă văzui trei dâre de sânge pe obrazul drept, amestecate cu zdrențe de piele ruptă. Când avusese timp să mă gheruiască astfel? Probabil că fulgerător, în chiar clipa când o lovisem și abia după aceea căzuse. Mă spălai, dar sângele reveni mai ales în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
odioasă, mă urâțisem, îmbătrînisem cu cinci ani de câte mi-a făcut..." Fascinația mea slăbi. Dispărui din nou în baie, mă spălai iarăși și cum sângele nu mai apăru mă gândii cu ce să dau să nu se mai vadă dârele, căci se vedeau acum mai rău în spirale frumos trase, ca o pictură suprarealistă pe fața unui borfaș, de sus de la colțul arcadei, până jos sub falcă. Iată deci ce-am crezut că e și ce-a ieșit, gândii. Hm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-mi iau concediul meu legal și să mi-l petrec printre filozofi, din rândul cărora mi se păru că dezertasem. Ceea ce și făcui, descoperind cu uimire că trebuie să gândești și să scrii mult ca să poți lăsa în urmă dâra unei lumini. Ceea ce făcusem eu era extrem de puțin. O gândire e o lume completă; dacă se bizuie doar pe ceea ce se știe în timpul în care ai trăit, și din acel timp nu există alte mărturii, te îneci în conul de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
partea stângă: celule de plastic asamblate ca piesele unui joc de montaj. Extremitățile celor două antene apăreau în partea de jos a câmpului ei vizual. Dar atenția ei se concentra asupra curbei luminoase a globului pământesc. Pata brună străbătută de dâre albicioase a Africii înotă în albastrul oceanic și tiara de safir a Mediteranei încorona Sahara. Ripley mai văzuse acest grandios spectacol. Dar, mai presus de orice, era fericită să descopere că toate era la locul lor. Amintirea încercărilor prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Sus, în postul de pilotaj, Spunkmeyer și Ferro studiau cadranele și efectuau reglajele. Pe măsură ce naveta accelera, gravitația creștea în interiorul VTT-ului. Niște buze mai tremurau, dar nimeni nu scotea o vorbă pe când cădeau ca un bolovan spre atmosferă. Sub ei, dâre cenușii. Învelișul sumbru de nori al Acheronului, se metamorfoză brusc într-un văl sidefiu. Atmosfera, densă și agitată, se învolbura deasupra întinderilor deșertice; numai materialul de detecție perfecționat putea să vadă peisajul. Naveta vibra și se legăna, lovindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unor scurgeri din conductele înghețate și unor găuri din plafon. ― Parc ar fi camera mea de la colegiu. Dacă Burke voise să fie amuzant, n-o nimerise. Multe dintre încăperile pe lângă care trecea echipa lui Hicks nu fuseseră devastate, ci incendiate. Dâre negre se întindeau pe pereții din metal și materiale compozite. În mai multe birouri, ferestrele cu geam triplu de sigurață erau sparte, iar ploaia și vântul năvăleau prin aceste găuri largi. Hicks intră într-un birou pentru a lua o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se conformă și imaginea se strâmtă.) E perfect. Acum, spre stânga. Așa! Cei doi bărbați prezenți alături de ea în postul de operații priveau monitorul lui Hicks. Camera lui se stabiliză și cadră o parte din peretele ciuruit și străbătut de dâre bizare. Ripley fu străbătută de un fior de gheață. Știa care era cauza acestor stricăciuni. Hicks își trecu mănușa peste metal. ― Ați văzut? Panoul s-a topit. ― Nu topit, îl corectă Ripley. A fost ros. Burke o privi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înainte, locotenente. Trecerea era blocată de o baricadă improvizată, compusă din plăci de oțel și țevi asamblate prin suduri, panouri de uși, dale din plafon și planșeu confecționate din materiale compozite. Obstacolul ridicat în grabă era străbătut de găuri și dâre săpate de acid. Metalul fusese îndoit și smuls cu o forță terifiantă. În dreapta lui Frost, bariera fusese deschisă ca o cutie de conservă. Se strecurară unul câte unul prin pasajul îngust. Fascicolele lămpilor măturau o nouă scenă a devastării. ― Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte a construcției de restul coloniei. Pereții erau mânjiți de dârele negre lăsate de flăcări și impactul vibratoarelor și de acid. Deși era lipsită de lumină, această aripă a coloniei era încă alimentată cu energie. Câteva aparate izolate și console de control luceau slab, branșate, desigur, pe grupuri auxiliare. Wierzbowski își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe planșeul blindatului. Un fulger lumină un rictus inert și inuman, în timp ce rafalele criblorului sfârtecau toracele monstrului. Un fluid corporal galben viu împroșcă în toate părțile și atinseși fața și pieptul lui Drake. Omul se clătină, din corp ieșindu-i dâre de fum. Acidul rodea repede carnea și oasele. Avu un spasm muscular și degetul lui apăsă pe trăgaciul aruncătorului său în momentul în care se prăbușea înainte. Vasquez și Hicks se aruncară pentru a eschiva limba de foc care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aruncă în partea de joc a mașinii înainte de a mai fi avut timp să-și împrăștie acidul corporal. Gorman era inconștient. Burke îl trase înăuntru în timp ce Vasquez căuta ceva pentru astuparea deschizăturii. VTT-ul urca pe rampă, urmat de o dâră de foc și de fum. Ripley era aplecată peste comenzi, iar transportorul se răsuci și se năpusti printr-o sală de control. Niște pupitre și secțiuni ale pereților explodară adăugând plastic și fibre compozite în siajul mașinii. Se apropiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
curând de la creanga pe care tot trebuiseră s-o atingă pentru a se încălzi. De asemenea, se așezau pe rând cu picioarele pe partea mai groasă a crengii pentru a și le-ncălzi. Așa că, în curând apăru în urma lor o dâră neagră de cenușă. Și urmele se impregnau negre în zăpadă. Gosseyn încercă să nu-și atingă hainele largi cu care era îmbrăcat; dar, când mai alunecau pe porțiunile mai abrupte, se întâmpla și acest lucru. Curând ajunseră la malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
liberă. Începea o rotire nemaiântâlnită de degete, ciorapi, periuțe de dinți, fotografii și bucăți de reactor; sângele, apa și kerosenul se-amestecau în bule monstruoase, de care ochiul camerei virtuale se-apropia indecent. Mă uitam cu-o poftă nebună la dârele negre-aurii de combustibil, parcă aprindeam un foc de artificii în noaptea de Crăciun, viu și înspăimântător. Nenorocirea altora era norocul meu, cu fiecare accident mi se prelungeau șansele de supraviețuire, mă simțeam împlinit și revigorat. Aș fi putut fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la sfârșitul anilor nouăzeci. Treaba stătea foarte simplu, te mirai cum de nu se gândise nimeni la ea până atunci: când tastezi o literă sau o cifră pe calculator, dincolo de ce se observă cu ochiul liber, pe ecran rămâne o dâră luminoasă, un fel de semnal energetic corespunzător literei sau cifrei respective. Semnalul se păstrează cam o zecime de secundă, sub forma unui impuls termic care, printr-o antenă specială (de genul celor de satelit, dar mai mici) instalată în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în același timp. M-am întors în cameră, tocmai când Maria făcea un duș. Am intrat hoțește, ca pe vremuri, și tot așa am și privit-o. Indiscreția părea desăvârșită: spatele mi se oferea cu totul, apa curgea pe șolduri, dârele de săpun alunecau între fese, în despărțitura pe care adoram s-o cuprind în palmă. Gestul consfințea posesia mea asupra întregului corp. Acum lăsam privirea să acționeze în locul degetelor, frustrant, incomplet, pervers. Vedeam și nu eram văzut, îmi creasem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
forestier; la Muzeul de Artă, niște dudui de bronz, cu fundul pătrat și sânii mici, țepoși, ca Miss Keane din Powerpuff Girls (personajul, la rândul lui, semăna cu fata inspectorului); în fața fostului CC, o piramidă revărsată pe trotuar, cu-o dâră de bronz brăzdând-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un soi de țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n fel și chip: cartoful în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe mâine! Rămânând singur la intersecție, prințul privi împrejur, traversă repede strada, se apropie de fereastra iluminată a unei vile, desfăcu hârtia mică, pe care o strânsese în mâna dreaptă tot timpul cât discutase cu Ivan Feodorovici, și citi, prinzând dâra slabă de lumină: „Mâine la șapte dimineața voi fi în parc, pe banca verde, te voi aștepta. M-am decis să discut cu dumneata o problemă extrem de importantă, care ne privește pe amândoi. P.S. Sper că nu vei arăta nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca metalele”, „peștii fosforescenți șsuntț ca afișe luminoase”, „arcușul rechinilor urcă pe violoncele de ape / din toamna adâncurilor aurul peștilor în frunze / ce bucle meduzele cum se apleacă / și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile”, „glasuri lasă dâre de argint ca melcii”... Dacă poemele din ciclul Terase (al doilea din volum) mai amintesc prin sintaxa eliptică și unele imagini șocant-moderniste de etapa „constructivistă” a poetului („cerul se schimbă ca plăcile de gramofon”, “încalcă-mi inima ca o frontieră
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
revelației îndumnezeirii trăit de Bologa : Apoi toate simțămintele, cele tulburi, ca și cele clare se adunară într- un mănunchi solid, puternic, și îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet : — Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu ! O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploaiei, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși într- o armonie fierbinte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
toate în emisfera nordică, pentru că datorită zonei unde locuiau nu le erau vizibile constelațiile emisferei sudice, astfel încât numele acestora data din sec. al XVII-lea: telescopul, Microscopul, Corbul... Singura constelație vizibilă în cele două emisfere este Calea Lactee, observabilă ca o dâră albicioasă și vaporoasă, asemănătoare unei eșarfe imense Printre aștrii observați se numără și planetele, corpuri luminate ce se deosebesc de stele prin faptul că nu sclipesc, nu scânteiază, ci au o lumină liniștită. Planetele primesc lumină de la Soare, în jurul căruia
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]