2,349 matches
-
așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică și misterul pămîntului veșnic, Întunericul violet, pustiul sălbatic, tăcut, atotstăpînitor, care adună laolaltă zeci de mii de orașele singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-a cuprins eu aș întreține-o până la victorie. - Și acum? - Veți primi chemarea Templului. Enro vru să spună ceva - se reținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-a cuprins eu aș întreține-o până la victorie. - Și acum? - Veți primi chemarea Templului. Enro vru să spună ceva - se reținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
i se păru de datoria lui de gazetar să intervină. Sculat în picioare după exemplul primului vorbitor, deși pantofii îl obligau să șadă cât mai mult, ceru permisiunea să comită impolitețea de a-și contrazice onorata gazdă: — Turnul Eiffel va dăinui peste veacuri. Va fi vizitat de tot mai multă lume. Cine va zice Paris va zice turnul Eiffel, cine va zice turnul Eiffel va zice Paris. Încurajat de zâmbetul doamnei Livezeanu, care era întotdeauna de părere opusă cu a consortului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fost mai târziu transpus pentru pian și de Wilhelm Kempff și reluat în diverse interpretări, Idil Biret fiind pianista care i-a dat catifelarea cea mai stranie. Cu o pauză de doi ani în timpul Războiului celui Mare, Universul a dăinuit până în 1953. A fost desființat de comuniști, ca toate simbolurile vechii lumi. Romanul lui Pavel Mirto, Viitorul începe luni, n-a apărut. Pe domnul editor Socec-fiul l-a iritat descrierea vestimentației doamnelor, imposibil de închipuit, precum și ideea unor farfurii și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai împărătesei scânteiară: - Nu mă interesează filosofia Arsenalelor. Înțepeni de uimire văzând că a vorbit astfel despre Arsenale. Îi aruncă generalului acuzația, dar bătrânul părea imun: - Doamnă, când voi înceta să studiez ideile și concepțiile filosofice ale unei puteri care dăinuie de trei mii șapte sute de ani, îmi voi prezenta demisia. Femeia încetă să se mai certe. Pretutindeni unde se întorcea dădea peste un soi de semiadorație față de Arsenale. Mai mult decât atât, exista un fel de acceptare a magazinelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
apoi se urcă și el. Peste o clipă se concentră asupra comenzilor și se asigură că în jurul atelierelor nu se produce nici o mișcare. Clădirea stătea liniștită, cu firma ei magică aruncînd văpăi în soare, simbol al unei libertăți care acum dăinuia de mii de ani, o libertate stranie și ciudată care rezistase celor mai periculoase dintre atacurile ce puteau fi îndreptate împotriva ei de ambiția nemărginită a celor ce mînuiau sceptrele puterii. Pe măsură ce autoavionul se înălța în aer condus de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
membrilor de familie impresionează prin creionarea unor portrete veridice, de oameni înzestrați genetic, oameni de acțiune și adevărate modele umane, fără nici o urmă de resentimente pentru unii sau alții - emanând pregnant acel spirit de solidaritate care i-a făcut să dăinuiască în țările unde au fost alungați și primiți omenește. E impresionant acest sentiment tonifiant de a aparține unei anumite familii, model de urmat. La Homorod sunt așteptați cu înfrigurare, cu speranță 23 de membri ai familiei și în vederea acestui eveniment
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru producția viitoare, să spunem, așa cum un fermier nu poate număra câți porci are pentru a previziona care va fi producția de carne obținută. În același timp, anticipasem că îmi va oferi asigurarea că, deși nicio resursă naturală nu va dăinui la nesfârșit, furnizorii de petrol vor deține din belșug această bogăție pe durata existenței noastre și mai mult de atât. În schimb, printre înghițiturile din sorbet și pepene, acesta îmi răspunse cu dezinvoltură: „Oh, credem că totul se rezumă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
30.000 de ani, bazându-ne pe intensitatea și durata de expunere. Acestea ar fi întrebări necunoscute legate de mediu, la care nimeni nu ar putea deține răspunsurile complete. În cele din urmă, criza a trecut relativ repede - dar lecțiile dăinuie. Insecuritatea la nivel global În momentul când veți analiza soluțiile pentru asigurarea securității globale, întreprinse de țările importante din această lume - mari și mici, bogate și sărace - precum și provocările viitoare care stau în fața noastră în calitate de unică superputere mondială, responsabilitatea stopării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
al miturilor primordiale, începând de la Grădina Edenului până la Cutia Pandorei, care include un avertisment a cărui semnificație este că acea continuă căutare a cunoașterii din partea umanității este un drum anevoios, presărat cu multe riscuri, dar și cu oportunități. Avertismentele străvechi dăinuie etern în experiența ființei umane. Și mărul din Grădina Edenului și relele încătușate în Cutia Pandorei simbolizează faptul că întotdeauna curiozitatea umană va fi însoțită de riscuri uriașe în căutarea fără de răgaz a izvorului cunoașterii, în special a celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
prosperitatea este rezervată doar elitei societății nu vor deveni economii viabile pe termen lung și rezistente. Aceste societăți represive vor deveni în același timp posibile pepiniere pentru terorism. Acolo unde înfloresc societățile libere și indivizii liberi se afirmă, prosperitatea va dăinui. Prosperitatea este inamicul represiunii și al terorismului. Cu cât vom înțelege mai bine și vom depune eforturi pentru a încuraja societățile deschise, cu atât mai mult va înflori prosperitatea; pe măsură ce bunăstarea se răspândește, forța terorismului va fi tot mai slăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
anumite comportamente pot fi interzise. Și am eșuat, în mod invariabil. Iar în economia globală, interdicțiile iau alte aspecte: chiar dacă oprești cercetarea într-o anumită țară, aceasta tot se va desfășura în Shanghai. Și atunci, ce am obținut? Bineînțeles, speranța dăinuie veșnic, iar iluziile nu mor niciodată: diverse grupuri își imaginează că pot negocia o interdicție globală asupra anumitor cercetări. Dar, din câte știu eu, nu a existat niciodată o interdicție cu succes asupra vreunei produs. Este improbabil ca cercetarea științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aparține vieților surorilor mele, iar moartea bunicului aparține nepoților, ceea ce Înseamnă multe morți pentru un singur om. Murim diferit pentru fiecare dintre cei care ne-au cunoscut, ca și cum moartea ne-ar da dreptul la un evantai de supraviețuiri ce vor dăinui atîta timp cît ne vom gîndi să le facem să dăinuie, fiind de la sine Înțeles că acest gen de supraviețuire nu-i servește cu nimic celui care s-a stins. CÎnd cineva pe care-l iubești moare, iar tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
multe morți pentru un singur om. Murim diferit pentru fiecare dintre cei care ne-au cunoscut, ca și cum moartea ne-ar da dreptul la un evantai de supraviețuiri ce vor dăinui atîta timp cît ne vom gîndi să le facem să dăinuie, fiind de la sine Înțeles că acest gen de supraviețuire nu-i servește cu nimic celui care s-a stins. CÎnd cineva pe care-l iubești moare, iar tu ești În relații reci cu el, sau ați avut amîndoi niște hîrÎieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să cer ajutor contelui d’Anjou 16. Înainte de arest fusese În ordin timp de numai nouă luni 17. Așa au dispărut cavalerii Templului 18. Un colos ciuruit groaznic de fisuri și caverne 19. Ordinul nu a Încetat nici o clipă să dăinuie 20. Centrul invizibil, suveranul ce trebuie să se redeștepte 21. Graalul e o greutate atât de mare 22. Nu mai voiau să li se pună Întrebări 4. HESED 23. Analogia contrariilor 24. Sauvez la faible Aischa 25. Acești misterioși Inițiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
impune” să fii maestru în arta tradării și a lingușirii, să te adaptezi după interesul propriu, să susții ideii care nu îți aparțin atunci când este necesar, să fii un imoral cameleon al situațiilor. Probabil acestea sunt caracteristici ale omului și dăinuiesc de când specia umană, dar cu siguranță transparența din perioada actuală este frapantă. Cel puțin pentru viețuitorii de azi. Iar o maximă anonimă ne reamintește că milenara culme a infatuării este aceea că prostul este întodeauna sigur pe el, pe când deșteptul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ca zăpada. Eseul care deschide catalogul, scris de un poet sîrb cu un stil cam pompos, explică de ce Balcania ex-comunistă, compusă din Serbia, Muntenegru, Bosnia, Macedonia, Albania și România, este acea parte din lume În care miturile precreștine Încă mai dăinuie În memoria țăranilor, și că, atunci cînd nu sînt războaie, viața acolo poate fi dulce, precum anume soiuri de brînză de capră. Operele de artă din expoziție conțin elemente care Își au rădăcinile În Grecia antică, dar pot fi recunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
imemoriale, Jack și Ben oficiau un ritual străvechi, constând în a comanda pizza și a vedea un film împreună. Când îl inițiaseră, fusese Postman Pat, iar acum erau șanse să fie mai degrabă The Postman Always Rings Twice, dar tradiția dăinuise. Jack era oarecum măgulit, fără a o mărturisi, de faptul că fiul lui cel popular, aproape adult, voia să stea acasă cu el când părea să fie căutat întruna la telefon. Atât de des, de fapt, încât Jack se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
persoane necunoscute, apoi îl dădu pe spate de îndată ce începu să se simtă în largul ei. Era un amestec straniu, medită Henrietta, de forță și vulnerabilitate, asemenea unui trandafir palid, delicat, care pare că nu va ține până la toamnă, dar care dăinuie mai mult decât toți rivalii cu un aer mai robust. Deodată Henrietta își dădu seama că nici unul din oaspeți nu avea pahar. Unde naiba era Simon? Chiar când era gata să strige după el, apăru lângă ea, jovial și fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prietenele ei, care se dădeau de ceasul morții să afle gândurile cele mai ascunse ale soților lor și credeau în efortul susținut pentru a face o relație să meargă, Henrietta nu-și făcea astfel de iluzii. Căsnicia ei cu Simon dăinuise pentru că nici unul din ei nu-și punea nici cea mai mică întrebare. — Ești așa drăguță că-mi vine să te mănânc, o complimentă Simon pe Fran în șoaptă, ca nu cumva să-l audă nevasta. — Mulțumesc, Simon. Fran știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
buni, dar ați fi putut fi mult mai mult. — Prietenia nu e un lucru de lepădat, nu crezi. Cine știe, poate că dragostea ne-ar fi trecut și am fi provocat atâta suferință degeaba. Dragostea clădită pe nefericirea altora rareori dăinuie, nu uita. Fran simți că era gata să izbucnească în plâns. Tatăl ei făcuse un sacrificiu cumplit. Renunțase la șansa de a avea o viață plină de dragoste, afecțiune și pasiuni împărtășite alături de Stevie pentru o existență searbădă alături de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era delicioasă, iar atmosfera îmbietoare. La începutul căsniciei lor, visase îndelung la astfel de scene. Dar Carrie avusese alte idei. Doar Ben părea stângaci și țâfnos. Jack simțea nevoia să-l îmbrățișeze și să-i spună: „Legătura dintre noi doi dăinuie, va dăinui întotdeauna“, dar Ben îi evita privirea. După ce terminară de mâncat și Louise fu trimisă la culcare, atmosfera se schimbă subtil. Carrie se furișă lângă Jack și începu să-i toarne în pahar, deși de-abia dacă se atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iar atmosfera îmbietoare. La începutul căsniciei lor, visase îndelung la astfel de scene. Dar Carrie avusese alte idei. Doar Ben părea stângaci și țâfnos. Jack simțea nevoia să-l îmbrățișeze și să-i spună: „Legătura dintre noi doi dăinuie, va dăinui întotdeauna“, dar Ben îi evita privirea. După ce terminară de mâncat și Louise fu trimisă la culcare, atmosfera se schimbă subtil. Carrie se furișă lângă Jack și începu să-i toarne în pahar, deși de-abia dacă se atinsese de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
La ferestre atârnau jaluzele murdare, iar rogojinile păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și în ușile glisante pictate cu flori și păsări. Nimeni nu s-a sinchisit să îndepărteze urmele țânțarilor striviți pe pereți. Endō stătea întins și privea în tavan, umezindu-și buzele uscate cu limba. Umbra lămpii semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]