3,433 matches
-
îi spuneam: "Du-te de aici! Ce mă iei cu din astea?" Dar mi-am dat seama de un lucru foarte interesant, și poate că o să zâmbiți și dumneavoastră - pocăitul ăsta avea un succes la fete de mă dărâma. Mă dărâma! De ce? Prin farmecul lui - avea o bunătate deosebită, era un om plin de dragoste, cu o integritate extraordinară. Și când spun că fetelor le plăcea de el, nu spun în sensul negativ, nici nu mă gândesc la așa ceva, ci aveau
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
privească cu evlavie spre lungul șir de mărturisitori pe care i-a dat, BOR se vede ieșită din confruntarea cu demonul comunist biruitoare, ea dovedindu-se a fi clădită pe piatra cea tare pe care forțele iadului nu o vor dărâma. Prin clericii închiși care și-au îndeplinit misiunea între zidurile groase ale închisorilor Biserica Ortodoxă a fost prezentă în deplinătatea ei harică în închisoarea din marea închisoare care devenise țara noastră în timpul regimului comunist. Ofensiva pe care statul ateu a
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
și nu știu nici acum ungurește. Era sfârșitul lunii ianuarie, era zăpadă, frig... Mi-a venit ideea ca doamna să mă ducă la casa consulului României, băiatul acestuia îmi fusese coleg în clasele primare. Ne-am dus, însă casa era dărâmată.... Ne-am reîntors la acea doamnă, care mi-a spus că atunci când va veni soțul dânsei să-i spună că eu sunt student din România, venit cu un grup și că după cină va trebui să plec. M-a trimis
CONVORBIRE CU MIRCEA CARP de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345120_a_346449]
-
așa m-am născut, cu lacrima mamii peste lacrima mea; dacă nu plâng, mi se pune pe suflet și mor; cum să nu plâng, când știu ce mă așteaptă acum? Cum să o văd neputincioasă, țintuită în pat, ea care dărâma munții și care toată viața s-a luptat să ne fie bine nouă, copiilor, tatii...cum să nu plâng? Biserica se ivește maiestoasă dintre nori (soarele dispăruse subit și picături de ploaie băteau neliniștit pe geamuri) și imagini încep să
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
sau poate, nu mai are gaz...Era deja ora douăzecișidouă, trebuiau să meargă la culcare, mâine începea o nouă zi, o zi de vară poate mai bună și mai frumoasă decât anul trecut când inundațiile fuseseră așa mari și se dărâmaseră casele ,așa tam-nesam, din picioare, cădeau din cauza apelor, a umezelii, se năruiau pe rând, una câte una , case făcute din ceamur, sau paiantă acoperite cu papură sau stuf după cum era obiceiul dar și puterea buzunarului ; o singură casă era acoperită
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
împărțeau ,,colindețe".Ce mai, Raiul pe pământ! Atât cât a fost. Căci,ca un făcut, cu tot instructajul, eram mai mult pe jos, ori că alunecam eu, ori că la îngrămădeală, fiind cea mai mică eram și mai ușor de dărâmat.Săracul Tănase , cel care mă avea,, pe inventar, ”de multe ori rămânea fără bunătăți, fiind prea ocupat să mă adune de pe jos. Dar asta nu era nimic pe lângă ce avea să se întâmple! Din capătul celălalt al satului, se mai
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
meu și de casă cu cerdac.Acu, după atâția ani n-o mai fi așa,.. sau n-o mai fi deloc...cine stie....! Da' măcar fântână cu ciutura de lângă troița de o mai fi.... Că cine o avea suflet să dărâme o Sfântă Troița ! Ce apă dulce și rece ne astâmpăra joacă,măicuța dragă...“ citea Olia cu greu, cuvintele scrise cu mâna tremurânda pe o foaie îngălbenita de caiet. “...în dosul casei erau salcâmii ce ne amețeau în luna lui mai
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
Și a treia se întâmplă în momentul de față, promovată, din păcate, dinspre vest, ceea ce e o mare tristețe.” Și continua cu înțelepciune manifestă același cunoscut critic literar român: ”Eu înțeleg globalizarea, integrarea, dar nu fără identitate. A încerca să dărâmi acest “monument” - închinat, de alții, în cinstea lui - înseamnă să-ți ignori tu puterile tale, de nevrednică și măruntă creatură. Și ceea ce e cel mai grav, să lovești în valorile culturii tale tradiționale. Asta nu înseamnă să te integrezi într-
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
în altul, Te zăream, te iubeam, am murit, Numai tu, mai frumoasă la zenit, Transatlanticul, de un ghețar, bum-bum. Erai tu, erai tot ce trăisem mai demult, Te sărut, amintire, te ascult. Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic Dărâmă, rupe totul În interiorul nostru Până în ziua când cineva deschide Ușile, ferestrele, Bine ai venit, iubito. Pământul nu arde, e rece, Numai ființele vii ard Ca niște făclii, Unele ascund focul lor interior, Altele ard precum Hus ori Giordano, Tu, iubito
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
în altul, Te zăream, te iubeam, am murit, Numai tu, mai frumoasă la zenit, Transatlanticul, de un ghețar, bum-bum. Erai tu, erai tot ce trăisem mai demult, Te sărut, amintire, te ascult. Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic Dărâmă, rupe totul În interiorul nostru Până în ziua când cineva deschide Ușile, ferestrele, Bine ai venit, iubito. Pământul nu arde, e rece, Numai ființele vii ard Ca niște făclii, Unele ascund focul lor interior, Altele ard precum Hus ori Giordano, Tu, iubito
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
în șir, fără cuvinte, fără complexe, fără inhibiții devorând ani, tristeți, lacrimi, neâmpliniri, umplând de esență trecutele nopți de singurătate și așteptările de parcă doar ei doi ar fi fost pe pământ. Dacă ar fi luat foc hotelul ori vrenun cutremur dărâma clădirea , dacă vreun meteorit ar fi pulverizat în acele clipe magice Pamântul cei doi n-ar fi știut nimic. Ar fi dispărut în Neant s-ar fi făcut pulbere de stele, uniți pentru veșnicie, două parți ale aceluiași întreg regăsite
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
următorul moment își dă însă seama că în geantă avea și buletinul. La un eventual control, fără bilet și fără acte are toate șansele să ajungă la primul post de poliție. Atunci escapada sentimentala va ieși la iveală Se așează dărâmată pe bancă, în sala de așteptare aproape pustie lângă o femeie între două vârste cu multe bagaje în jurul ei. Nu vede nici o ieșire din situația în care se află. „Ce-ati pățit, de ce plângeți,” o întrebă femeia de lângă ea. “Mi-
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
îți zburau spre nicăieri Tăcerile se risipeau în mine. Nu mai sunt vorbe.. Astăzi, în priviri Buzele noastre s-au făcut zăpadă, Distanța ne-a legat prin amintiri Dorința ce ne doarme vrea să vadă. Zidul tăcerii ce s-a dărâmat Va mai porni acuma către tine, Același dor rămas nevătămat Fiorul dintre noi va întreține. Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă, Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi, A despletit o ramură de toamnă
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
recuperarea...” Deci există ....un “acum” și un “după” începu Doina să iși ordoneze gândurile.... Prioritățile lui “acum “ sunt ....care sunt??...ce să fac? ...ce să fac?....Gânduri multe și ciudate i se îngrămădeau în cap iar navală lor parcă o dărâma! Se așeza pe prima bancă ieșită în cale, lângă doi pensionari guralivi, încleștându-și mîinile pe lemnul uscat. O durea râsul oamenilor! Vroia să se ridice și să plece dar nu avea putere. Capul îi era greu .Respră adânc pentru
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
în anul 1484 a fost parțial incendiată fortificația - refăcută de Ștefan cel Mare până în 1498 - în anul 1653 biserica a fost prădată de cetele lui Timuș Hmelnitki, care au ars zugrăvelile pentru a extrage aurul existent în poleiala picturilor, au dărâmat zidurile pentru a descoperi comori ascunse și au luat acoperișul din plumb. În vara anului 1691 biserica a fost incendiată de polonezii și cazacii conduși de Ioan Sobieski, doritori să intre în posesia valorilor aflate în turnul tezaurului, iar în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
cărți, din filme, din starea aceasta de autoadmirație tâmpă și să încercăm să fim noi înșine! - E prea târziu, domnule Coulbert! - Niciodată nu e prea târziu să te schimbi! Până la urmă nu vorbim decât despre mentalitate, nu mă gândesc să dărâmăm totul ori să ne ardem operele de artă în piața publică! - Sunt lucruri care țin de AND-ul vostru, așa că, dați-mi voie, să mă îndoiesc! - Nu vă judec pentru pesimismul dvs., știu că voi, românii, ca popor, sunteți resemnați
DRUMUL APELOR, 42 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376330_a_377659]
-
12 iulie 2015. De ce ne place marea!? Fiindcă seamănă cu o inimă de om! E nesfârșită și se unește cu cerul la fel de albastru. Pe nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip construite se dărâmă precum iluziile frumoase pe care le vezi pierdute printre lacrimi acolo pe nesfârșitul mării fie în amurg fie la răsărit. Adormi cu zgomotul talazurilor mării chiar dacă te gândești la iubită, totul e zbucium când pierzi iubirea. De ce să mai mergi
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
Citește mai mult De ce ne place marea!? Fiindcă seamănă cu o inimă de om! E nesfârșită și se unește cu cerul la fel de albastru. Pe nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip construite se dărâmă precum iluziile frumoase pe care le vezi pierdute printre lacrimi acolo pe nesfârșitul mării fie în amurg fie la răsărit. Adormi cu zgomotul talazurilor mării chiar dacă te gândești la iubită, totul e zbucium când pierzi iubirea. De ce să mai mergi
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
-Care zei? îl întrerupse ea cu curaj. M-am săturat de zeitățile Romei până peste cap Pilatus! În fiecare an Roma mai adoptă vre-o câțiva din teritoriile cucerite! Când va stăpâni lumea toată ce se va întâmpla? Își va dărâma Roma Pantheonul și va face altul mai mare pentru că statuile zeilor nu vor mai încăpea acolo? Ponțiu Pilat vru să spună ceva dar se opri descumpănit însă Claudia continuă plină de curaj. -Zei al căror chip și ideologie a cultului
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin piept deschizând zăvoare ascunse, să intre calul troian. Treptat cetatea din mine se dărâmă. Citește mai mult Gândul ce mă ține deasupra de umbrenu se aude, nu se vede, dar știe totul,unge cu mirul sfânt osul de îngersub umerii ce poartă dezinvolt aripile.Tu te acoperi cu puteri tămăduitoare lacrima înlătură plânsul, durerea
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
trupul de slăbiciunile luipână se întrupează din nou vindecatînlăuntrul cu solzi protectori.Seducțiile tale de mentă sălbaticăintră sub piele ca iarba în gura coasei,inima se plimbă prin pieptdeschizând zăvoare ascunse,să intre calul troian.Treptat cetatea din mine se dărâmă.... XXI. PROBABIL NICIO APĂ NORMALĂ, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. Din margine se aleargă spre altă margine, se scutură păcatele din oameni, se deschid porțile spre alte lumi și nimeni nu moare
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
știe că acest Iisus nu a lăsat nimic scris. Noi însă avem sulurile Legii noastre, păstrate cu sfințenie în sinagogi și în templu. Noi avem tradiția de mii de ani rânduită de Moise și scrierile profeților. În contrast, acest Iisus dărâmă orice lege și desființează orice tradiție. Noi avem Templul și sinagogile. El predica pe câmpuri și prin grădini cu toți vagabonzii și cerșetorii după el și se lăuda că dacă se va dărâma marele Templu el îl va rezidi în
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
și scrierile profeților. În contrast, acest Iisus dărâmă orice lege și desființează orice tradiție. Noi avem Templul și sinagogile. El predica pe câmpuri și prin grădini cu toți vagabonzii și cerșetorii după el și se lăuda că dacă se va dărâma marele Templu el îl va rezidi în trei zile, deci făcuse doar niște promisiuni deșarte și mincinoase și din această cauză a fost ajuns de blestem, căci știm cu toții, blestemat e cel care este spânzurat pe lemn. În fine, noi
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
lași liberi. Unii, trecând prin râuri vijelioase, își udă mecanismul și rugina îi răpune mai repede decât pe alții. Alții o taie direct prin mâlul bălții, se murdăresc, murdăria le acoperă și ochii dar ei merg mai departe așa orbi, dărâmând în stânga și dreapta pe oricine le stă în cale. Unii merg drept și au norocul să nu întâlnească niciun munte în față și își continuă drumul până la sfârșit suind și coborând movilele ce-i stau în drum. Dar totul e
RUGĂCIUNE de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376564_a_377893]
-
Minotaurul din poveste era Crivățul împotriva căruia luptau oamenii. Era o luptă zadarnică, o luptă ce semăna cu cea a lui **Don Quijote cu morile de vânt. Vrăjmaș, vântul de la Nord, rece și neîndurător, le zădărnicea munca de peste zi și le dărâma paravanele ridicate în calea lui. Noaptea, spulbera zăpada de pe câmp, înălțând troienele de pe ulițe. Gospodarii tineri și cu umor râdeau și spuneau: „Trăim în Împărăția lui Nămete!” Ei, dar m-am luat cu vorba și am uitat de poveste. Așadar
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]