1,346 matches
-
statului de mâine. Și nu a exagerat. Noi, cei de pe băncile acuzării, vom lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până peste depărtări de margine răsăriteană, apoi în apus, până la Budapesta și Praga, pentru recuperarea Ardealului de Nord dăruit Ungurilor, fără lupte, de către „căzătura morală” Carol al II-lea și politicienii ticăloși din preajma lui. Constantin Popovici, căci despre el vreau să consemnez în nevrednicile mele rânduri, a fost condamnat la 10 ani de Temniță Grea. La fel și șefii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se striga: „U.R.S.S. bastionul păcii e, slavă lui Stalin cel Mare și poporului rus care libertate ne-a adus. Stalin! Stalin!” A trăit neamul nostru zile grele și amare de parcă viața românului a început la 23 august 1944, giuvaer dăruit nouă de I. V. Stalin. Românul, român și creștin, era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli și înlocuite cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid umblau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dezlega, lucru pe care l-a făcut cu succes și Adrian Butnaru. În notă personală, încă de la început, el dezvăluie sentimentul pe care l a încercat la întocmirea lu crării și care este al oricărui căutător și explicator de documente, dăruite celor care te adresezi. „Student fiind, am dorit să aflu care erau originile satului meu natal în care am copilă rit, am învățat și am crescut. Pe măsură ce identificam informații disparate, curiozitatea de a afla și mai multe m-a făcut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
A murit pe patul spitalului și cine știe dacă s-a bucurat de gestul creștinesc de a i aprinde cinev a o lumânare în ultimele clipe... plecase lângă fiica și soția lui, care-l așteptau de mult.” Încă o „fotografie” dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate și strâmbe, par că se prăvălesc de la o zi la alta. Copacii bătrâni ce mai străjuiesc ograda adumbrită
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în hainele cele mai simple, iarna de șiac mânăstiresc și cu căciulă brumărie de oaie, iar vara haine albe de dril și cu pălărie de paie cât roata carului, împletită de vreun elev îndemânatic dar plătită ca recompensă pentru munca dăruită lui, mâncând ca un adevărat schimnic, numai atât cât să trăiască un om, profesorul de matematică de la Liceul „Codreanu”, Stroe Belloescu, înțelege că numai prin școală se poate aduce lumină în popor iar prin biserică se realizează moralizarea populației, și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
s-a părut mereu un interiorizat dar profund în exteriorizări. Păstrez mare recunoștință realizatorilor volumului pentru ceea ce scriu ei despre alte prezențe ale sufletului meu. Profesorul Constantin Parfene n-a fost doar un director și profesor bun, ci și un dăruit actului de cultură, prieteniei. Înainte de a fi fost director al Teatrului „V ictor Ion Popa” a fost un asiduu cronicar al pieselor jucate, un iscălitor de comentarii în ziarul local „Steagul roșu”. Îi păstrez amintiri frumoase. Amintiri pe care i
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
decembrie 1948 în chiar articolul care se intitula „Rolul ziarului nostru””: „... Ziarul înfățișează un curs continuu neadmițând absențe morale, nici reacții prelungite... Fiecare număr este o lecție al cărei succes depinde de atenția cititorilor...” Iar referitor la afirmația din medalionul dăruit lui în Dicționarul-Literar-Vaslui că „în cuvântările sale, ținute în județul Botoșani, în anul 1947, a făcut propagandă...” aprecierea depinde și de ceea ce a înțeles și a redat ziaristul care l-a ascultat. Dar iată redată, din ziarul local „Drum nou
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
privilegiat ă. E i i s-a dat spre păstrare și îndeplinire cea mai frumoasă și mai înaltă aspirație a inimii sale de o viață întreagă d e mu ncă statornică. Fondul cultural C. Hamangiu, de 5.000.000 lei dăruit Academiei « din toată inima și cu cea mai curată bucurie și mulțumire sufletească» cum scria el însuși în act ul de danie, va da:în fiecare an un imbold prețios activități i no astre intelectuale aproape pe toate tărâmurile. În
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
laudă cât de dreaptă este și ce serpentine coboară, pentru ca pedeapsa să fie scurtă și ușoară. Poate am obosit să mai zbor, să mai cânt frumusețea pământului, fără să mă tem că nu mai pot scrie, cu harul de la Dumnezeu dăruit și mie. Ce sentiment de culpă și duplicitate am avut toată vremea, cu nuferii desprinși din mine, fără proiecte, am însetat și am supraviețuit? cine mai știe. Pentru Viaceslav Vindecătorul! Mi s-a mărturisit că la Ierusalim s-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
este un erudit, cumpănit în ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo unde povestea e subțire pentru mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i urmărească petalele în fiecare zi? A trecut de anotimp, au uitat-o în glastra albastră. Și ploaia nu mai vine! Un pic de răcoare ar mai ține-o sub soare, oho! Nimeni nu crede că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oară despre Iași, orașul a existat cu multă 22 vreme înainte. Același lucru îl putem spune și despre existența viilor la Iași... După acest act ce vine de la Măritul Ștefan voievod, întâlnim nenumărate documente care vorbesc despre viile Iașilor, vândute, dăruite sau moștenite. Îmi stăruie în minte o întrebare, prietene, numai că nu apuc să o pun. Facă-se pe voia ta, vere. Ascult întrebarea. În actul despre care tot am vorbit se pomenește de o prisacă „numită Balica”. De unde până
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai dormit, ci te-ai documentat pentru toate cele pe care le vom întâlni în drumul nostru de astăzi. Numai că și mandea știe câte ceva. Ei? Sper să știi că pe acest loc s-a aflat Monumentul Reîntregirii, sculptat și dăruit Iașilor - cum am mai spus - la 29 mai 1927, de către prințesa-sculptor Olga Sturza, cu următoarea dedicație înscrisă pe monument: „Neamului românesc întregit și Iașului leagănul Unirilor închin această lucrare a inimii și mâinilor mele”. Dar aceiași reprezentanți ai „ciumei roșii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zece pogoane de vie le-a vândut lui Iordache, logofătul Mitropoliei. Și nici n-a cerut prea mulți bani, ci numai 2500 de lei! Apoi aceștia erau bani la vremea aceea, nu șagă, vere. Acuma, socotind suprafața viilor vândute și dăruite aici în podgoria Copoului, ar cam ieși vreo 32 de fălci și jumătate, plus 142 de pogoane. Îl ascultam pe ieșean făcând aceste socoteli, dar priveam peste întinderea dealurilor Copoului, dincolo de care soarele se rostogolea ca o minge de foc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
începea de la capăt, într-o riguroasă repetiție...Pe deasupra trecea o boare de vânt cu miros de iarbă crudă. In jur era atâta armonie și pace de-ți venea să strigi: „Oprește te, omule, pentru o clipă și primește această ofrandă dăruită ție cu divină generozitate!”... Cărăușii s-au tras la umbră, dondănind cu glasuri joase. Pentru majoritatea lor frumusețile din jur erau lucruri obișnuite. Nu și pentru Pâcu însă. El și-a aprins „hornoaica”, s-a așezat pe iarbă la un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe care mi-o porți. „Dacă ai ști matale, domnule director, că mama și soțul meu Îți poartă chiar mai multă grijă decât mine! Ei mă dădăcesc mereu: <Măriuță, ai grijă de domnul director, fiindcă el, fiind om cu sufletul dăruit bolnavilor, uită să se ferească de nemernicii din jurul lui. Și ditai profesorul doctor, datorită funcției pe care o are, poate să aibă necazuriă...” - gândea ea. Ochii directorului au sesizat momentul de absență al secretarei și a Întrebat-o: ― Spune mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am refuzat să-l îngrop, să-i plîng la groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al artiștilor din holul cinematografului "Victoria". Îi privesc figura dăruită. Da, avea o figură dăruită pentru scenă. Îmi alunec degetul pe cuta de pe frunte nu-i plăcea s-o ating -, pe buzele curbate estetic, mă apropii cu fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu vedea dincolo de vîrful nasului, dar te și face să vezi lucruri pe care nu le-ai vedea în mod normal. Iordan n-a vrut să fie cocor§§, cum îi poreclise pe emigranți. N-a vrut să plece cu Liselle, dăruit cum era grupului identitar românesc. Tata gîndea și acționa, dacă n-ar fi prea compromis cuvîntul, ca un ctitor. Organiza bine. Iordan, mai temerar tot prin ereditatea sîrbească, a fost, în ciuda sîngelui sîrb, român ca grai și suflet. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de un fir electric roșu (partidul călăuzitor!) nu trăiește. Dar prea era detașat Brăduț de "locul unde nu se întîmplă nimic" România. Cuvintele mele nici gînd să se sprijine de-ale lui. Azot. I-am dus la Mănăstirea Neamț, loc dăruit ("Și a văzut Dumnezeu că este bine"); dăruit și de o nemaipomenită "vară de noiembrie". "În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a mai respirat la 50, că Eminescu s-a prăbușit la 33. Kafka, la 41, Baudelaire, la 46... Epuizasem toate cuvintele. Pentru Rusalin n-am mai avut decît o literă, atîta. Litera veche, neagră, din lemn a tipografiei Mănăstirii Neamț, dăruită mie cîndva de părintele Serafim (ce-o mai fi facînd?) și folosită ca press-papier. Poate ți-o trebui la ceva, Russ. Eram mulțumită de roman? Nu-s atît de canalie. O spun ca Ernesto Sábato. Răspund cum a facut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai ardent vis al meu... Faptul că ulterior am ajuns profesor n-a fost decât un fericit accident care a dus la împlinirea mea ca om și mai ales ca dascăl”. (p. 169) Numai o activitate didactică de calitate și dăruită îți dă măsura valorii profesionale și satisfacția lucrului bine făcut. „...prin scrisul meu am continuat munca de la catedră pe care am reușit s-o transform într-un altar în cultivarea limbii și literaturii române. Dacă m-aș mai naște o dată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
elevi ai acestui neobosit pedagog-scriitor. Am beneficiat de o jumătate de oră de „Cenaclu literar” prin telefon, citindu-mi și 5-6 creații versificate, chiar foarte inspirate. De asemenea momente elevate aș dori să mai am parte! Autorul e un om dăruit „cu har poetic și o salbă de calități care-l situează în plan superior”. încep să simt că-mi revin nu numai ca sănătate fizică, ci simt și o dorință de a scrie, de a mai încerca ceva pentru „Academia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sunt bucuros că ai venit!“. Nu, nu se Întâmplă așa. Transcendența Supremă se uită chiondorâș la sărăcia lui Cain, În timp ce așteaptă mieii cu mireasmă de grăsime proaspătă de la Abel și atunci se bucură foarte, arătându-și fățiș plăcerea pentru carnea dăruită. Prin aceasta, el Îi dă Învestitură socială numai lui Abel, transformându-l În cel avut, și-l condamnă pe Cain să devină un revoltat și un revoluționar, fiindcă acesta este mai neajutorat. Și ce poate face acela care n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
petic cald de aripă să ascult în extaz a cerului șoaptă ce îndeamnă la drum o ultimă clipă Am să trec de-al urii tărâm inutil prin tăiș de cuțit și vorbă dulce aleasă pe val de iubire și Cuvânt dăruit mă scald în lumină și Alb de mireasă
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La rândul lor, păturile sociale suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili), familiares, servientes, milites ș.a. Pe lângă aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]