139,825 matches
-
fost niciodată scris, iar noi nu facem decît să copiem. - Cum arată cititorul lui Raymond Federman? - Cititorul perfect, cel care stă tot timpul pe umărul scriitorului cînd lucrează și căruia îi spune mereu: "A, nu, nu e bine deloc!" sau "Da, asta e, excelent!". - Un fel de înger? - Da, poate un înger. Am norocul de a avea o prietenă care citește absolut tot ce scriu, e exact cititorul în care poți avea încredere totală. Să vă dau un exemplu: scriam "Zîmbete
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
să copiem. - Cum arată cititorul lui Raymond Federman? - Cititorul perfect, cel care stă tot timpul pe umărul scriitorului cînd lucrează și căruia îi spune mereu: "A, nu, nu e bine deloc!" sau "Da, asta e, excelent!". - Un fel de înger? - Da, poate un înger. Am norocul de a avea o prietenă care citește absolut tot ce scriu, e exact cititorul în care poți avea încredere totală. Să vă dau un exemplu: scriam "Zîmbete în Washington Square", un roman de dragoste destul de
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
din nas). - Cîntați des la saxofon? - Am un saxofon cu care cînt chiar la colocvii sau simpozioane, dar cel mai des în cabinetul meu de lucru. Improvizez ceva și în zece minute mă liniștesc. - Scrieți și poezie, ați și publicat. - Da, scriu și poezie și am publicat enorm. Am publicat patru volume de poezie și niciunul din America: trei în Franța și unul în Germania. În America sînt recunoscut doar ca romancier și eseist, nu și ca poet, pe cînd în
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
Bună întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de ani - eram la el în apartament - tocmai terminase un text și mi l-a arătat. Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
voastră m-aș fi sinucis în fiecare zi. N-aveam nici o siguranță, munceam ca ospătar într-o cafenea și învățam pentru facultate, pe care-am terminat-o tîrziu, la 26 de ani. N-aveam nici o direcție, eram singur și trist. Da, eram un tip trist! Apoi, pe la 32 de ani, m-am căsătorit, am divorțat, m-am recăsătorit la 40 de ani... Într-o zi m-am uitat în oglindă și mi-am zis: " Nu sînt tocmai Iulius Cesar!" și-atunci
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
atribuțiuni că presa acuzată de obediență față de PSD și de Adrian Năstase probează că ne-am înșelat. Posturile de televiziune se uită chiorîș la fostul partid de guvernămînt și îi dau pe întrecute bobîrnace lui Năstase. Iar Băsescu și Alianța DA nu fac destule declarații, la cît "spațiu" li se rezervă în emisiuni. Ziarele care pînă mai ieri dădeau de pămînt cu Băsescu își manifestă plenar, ca să zic așa, libertatea de a-l lua în brațe pe noul ales al patriei
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
cu niște fulgi cât obielele bunicului după ce s-a înscris în pecere pentru o baniță de mălai, iar în cabană e cald și bine; la televizor prind radio Chișinău și, când adie Austrul, văd și câte ceva de pe la televiziunile din București. Da' nu-i nici un bai... Cu soacră-mea nu mă mai cert, fiindcă nu mai am nimic de împărțit de când ea l-a luat pe socru-mi-o blestemând ceasul în care am cunoscut-o pe fiică-sa, iar eu porcul
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
decembrie, ziua Timișoarei, ziua în care, în '89... Sună telefonul. Ridic receptorul - Haralampy! Începe în loc de salut: -Fratele mieu, auziși, mă, ce făcu dom' Iliescu ? Îl grațié pe Cozma... Bravo lui! Ai, văzut, ce strategie ? A moșmondit el ce a moșmondit, da' până la urmăăăă... Ehe, bade, ce ți-am ceterat eu că sângele comunistului de omenie apă nu se face? Ai văzut omenia ? -Stai puțin, că nu..., încerc să-l întrerup. -Nu, ce ? Nu mă mai întrerupe! Tu nu vezi la teve
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
eu la teve-ul meu... Să nu mă întrerupi cu pălăvrăgelile tale... Ia uite, fratre, la televizor: uite-l pe dom' Iliescu, țuca-i-aș gurița lui de oltenițan fain ce e! Uite-l, mă ce responsabil și cinstit e! Sărac, da' cinstit, domnule! Uite-l cum se avântă ca să rămână în istorie măcar ca unul dintre cei mai mari gânditori de gafe din istoria trecută, prezentă și viitoare a pesedismului și chiar a patriei revocându-și după o zi propriul decret
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
care să o fi durut în paișpte - scuză-mă - de tot ce s-a întâmplat la Timișoara exact în urmă cu 15 ani... Eu, în orice caz, n-aș fi fost în stare și de aceea mă simt impresionat. Profund. Da', ți-am spus: socrii sunt plecați, iar nevastă-mea ștrincănește, așa că poți veni să sărbătorim înțelepciunea iliesciană. Pa! Și mi-a trântit receptorul după ce mi-a recitat primele două versuri ale ultimului său poem: Iliescu, nu uita, Revocarea-i arma
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
destul ca s-o poată vărsa în capul partenerelor de cafea." Romanul întreg e un ecou al acestei revolte, s-ar zice, a "autenticului". E nevoie de observație atentă, de la caz la caz, ca să poți scăpa de capcana de-a-ți da, generalizator, cu părerea despre o masă de oameni pe care-i apropie puțin frenezia eliberării și-i desparte definitiv modul în care fac față încercărilor de după. E-adevărat, "viermele egalității" îi roade pe toți cei intrați într-o horă cu
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
zece față de 1971, ce poate deveni un an de referință istorică, iar în 1974 crește din nou peste sută. Opresc această matematică elementară (în fond, o statistică foarte utilă, ce ar trebui reluată mai meticulos), dar numai ea ne poate da o idee despre profesionalizarea romancierilor. La ce ne mai poate folosi acest dicționar? E o sursă de informații cu posibilități multiple de prelucrare și interpretare, îndeosebi în aria tematismului și a sociologiei, dar și din alte unghiuri nebănuite. Civilizația romanului
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
frază care se pierde cu totul în țesătura narațiunii ( la prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție a lui Fiodor Vasilievici se numește Iulia. A fost însurat adică cu pro- pria-i soră? Dacă da, găsesc că este extraordinar ca truc romanesc, fiindcă dă impresia că povestea poate fi citită din nou, altfel.. O.L. La amintirile vagi și fluctuante ale bătrânului Fiodor se opune precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm, într-adevăr
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
Adran Năstase a simulat cu talent rolul învingătorului calm, care așteaptă senin rezultatele de la BEC. Nici lui Traian Băsescu nu i-ar fi fost ușor, dacă pierdea. Cu atît mai mult ce cît unii dintre amicii săi politici din Alianța DA au jucat la două capete, anticipîndu-i eșecul. Pentru Adrian Năstase, însă, această înfrîngere a venit fără nici un fel de circumstanțe atenuante. El nu trebuia decît să conserve rezultatele de la primul tur, în confruntarea cu Traian Băsescu. Iar asta într-un
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
oare un cor, un cor adevărat care, în ansamblul lui, stă mărturie pentru neasemuita fidelitate față de un teatru și față de bătăliile lui? Răspunsul îl dă Barba, la începutul cuvântării sale: "Stânca pe care m-am sprijinit au fost semenii mei!". Da, are dreptate, suntem aici și vom fi aici până la capăt. În ciuda parezelor, a cheliilor și a kilogramelor în plus. "Sala aceasta e plină de plăcere", constată, pe bună dreptate, veșnic tânărul nostru amfitrion. Și înțeleg, în sfârșit, că ceea ce ne
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Au existat, pe vremuri, evrei convertiți care acceptau să mănânce carne de porc, așa-numiții marranos, dar care continuau să-i ajute în secret pe evreii neconvertiți". Diagnosticul acesta, îmi spun eu, ni se aplică tuturor, profesori și istorici deopotrivă: Da, în ce ne privește, ne-am încadrat în ordinea instituțională, trădând poate o vocație, dar asta nu înseamnă că am încetat să-i sprijinim pe unii artiști dragi nouă, rămași însă în afară, neintegrați. E modul nostru de a ne
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
îmbăcați în costume "viscontiene", într-o alta se înveșmântează în "sud-americani", ca și cum sărbătoarea ar trebui trăită până în ultima clipă cu acea plăcere copilărească sub semnul căreia ei plasează întreaga aniversare. "La vârsta noastră ne-o putem permite", îmi mărturisește Eugenio. Da, echipa, reputată pentru sobrietatea ei, nu șovăie să joace jocul până la capăt, să dea acestei împrejurări dimensiunea unui eveniment. Să o gândească ca pe un eveniment. Roberta și Torgeil, a căror viață se confundă cu cea a lui Odin, conduc
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
de triști suntem că nu le mai avem! Nu m-am vindecat încă de pierderea lor, le simt lipsa și nu m-am resemnat să renunț definitiv la ele. Să fie ăsta oare semnul unei rezistențe? Îndrăznesc să cred că da, atunci când, descumpănit, ies la lumina zilei cu ochii umezi. Unde sunt zăpezile de altădată.." răsună în urechi vechiul refren al lui Villon. Holstebro l-a primit pe Odin în același an în care a achiziționat, în urma unui referendum local, Fata
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
care se va declanșa criza. Ce ar fi gîndit un om ca Lewis despre atitudinea colegului său francez în orele care au urmat? Nu ar fi priceput, era fatal, și probabil că l-ar fi privit cu o anumită milă. Da căpitanul O'Brien, înzestrat cu o ironie fină în ciuda aparenței unui om greoi, l-ar fi putut înțelege? Totul se petrecea într-un mod destul de ciudat, pe care Maigret nu avusese niciodată curiozitatea să-l analizeze, chiar dacă pînă la urmă reușise
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
spre comisar și dădu mîna cu el. - Nu vă întoarceți în Franța.... Vă cer din nou iertare... Ar fi trebuit să luați același vas ca și mine... Știți, n-a fost nimic... M-am comportat ca un prost. - Sigur că da! - Mulțumesc, domnule comisar. Little John trecuse pe lîngă el, oprin- du-se puțin mai departe, apoi îl salutase pe Maigret, simplu, fără ostentație. Comisarul îl văzuse doar în apartamentul său. Se mira puțin că acum, afară, i se părea mai
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
adevăr. Iată de ce Maigret se îndrepta, cu mîinile în buzunare, spre un cartier pe care nu-l cunoștea. Dar nu avea importanță. Se ținea, în gînd, după Jessie și Joseph în subway. Oare exista subway pe vremea lor? Probabil că da. Poate că se întorseseră imediat în casa de pe Strada 169. Și, acolo, se despărțiseră pe palier? Oare Joseph nu-și consolase prietena? De ce era frapat comisarul de o amintire foarte recentă? În momentul producerii incidentului, nu observase asta. La amiază
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
este destul de delicată. Nu vă grăbiți să răspundeți... Ați trăit aproape un an alături de ei... Care dintre ei v-a lăsat amintirea cea mai puternică? - Violonistul, răspunse ea fără ezitare. - Deci Joachim... Blondul cu părul lung și fața foarte slabă? - Da... Totuși, nu era totdeauna un om agreabil. - Ce vreți să spuneți? - N-aș putea să vă spun exact... E o impresie... Uitați!... J and J era doar ultimul număr din program, nu?... Robson și cu mine eram vedetele... În astfel
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
cazuri, există o anumită ierarhie... Ca în cazul valizelor, de exemplu... Ei bine, violonistul nu s-ar fi oferit niciodată să-mi ducă valiza! - Dar celălalt? - Celălalt a făcut-o de cîteva ori... Era mai politicos, mai bine crescut. - Joseph? - Da... Cel cu clarinetul. Și totuși... Dumnezeule, ce greu e să explici! Joachim nu avea o dispoziție constantă, asta-i. Într-o zi se arăta seducător, de o amabilitate încîntătoare, apoi, a doua zi, nu-ți mai adresa nici un cuvînt. Cred
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
unde, în realitate, puțini se arătau interesați de el. - Frumoasă țară, Franța, nu-i așa? Maigret ezită, își zise că va telefona mai tîrziu și se așeză la bar alături de Parson. - O cunoașteți? - Am trăit acolo doi ani. - La Paris? - Da, "veselul Paris"... Și la Lille, la Marsilia, la Nisa... Coasta de Azur, nu? Spunea toate acestea cu răutate, ca și cum vorbele ar fi avut un sens cunoscut doar de el. Dacă Dexter era un bețiv trist, Parson era în schimb tipul
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
provocându-i să spună tot felul de enormități când e clar că nu au nimic de spus. Cineva îl întreabă pe Ioan Andone dacă nu i-ar plăcea să-l aibă pe Mutu atacant la Dinamo, iar Andone răspunde că da, normal, orice antrenor ar fi fericit să-l antreneze pe Mutu. Acest schimb de replici anost se transformă însă în știrea: "Dinamo intenționează să-l cumpere pe Mutu!". După ce tot Dinamo învinge pe Craiova, Claudiu Niculescu e întrebat dacă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]