1,726 matches
-
accesorii ce puteau fi cumpărate, pentru continuarea acasă a orgiei, dintr-o mică prăvălie a aceluiași Albinos: falusuri de fildeș sculptate vinișoară cu vinișoară încît să fie aidoma unei virilități de zeu al abundenței, măști de catifea neagră, lenjerie de dantelă, hamuri și zgărzi complicate, bice din piele de hipopotam... Cu timpul, un lanț de asemenea prăvălii scandaliza cartierul, făcând concurență și dublând într-un mod ciudat boutique-urile tradiționale cu măști de Mardi Gras și accesorii Voo-Doo. Marele tablou ce abia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și organite pulsând lent în jurul altarului, iar enoriașii, filiformi ca-n El Greco - franjuri zdrențuite, palide, purtând pe veșmintele albe baterii de celule ucigătoare. Și sutele de biserici s-ar ridica lent de pe fundul oceanului, dintre blocuri, zvâcnind din cupole, fluturîndu-și dantelele curcubeene, tot mai sus în aerul pur, lăsând pe pielea orașului pete rotunde de carne vie, până ce, cu palmele nevăzute ale credinței, aș aduna la un loc pilcul pâlpâitor de clopotnițe, le-aș confunda ciupercăria una în alta, le-aș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor, ca și la Sofia sau la Zagreb. Îi vedeai, puhavi și spâni, zacmd cu priviri prostite pe capre, în așteptare de mușterii. Nu se supărau niciodată, nici când damele îi înțepau cu vârful umbreluțelor în spinare - și cu cât dantelele erau mai fine, cu atât vârful era mai ascuțit -, nici când domnii îi înjurau și căutau să-i înșele la plată. Birjele lor, dichisite, spălate proaspăt, cu cai bine țesălați așteptau încă din zori, îngrămădite pe maidanul din fața bisericii Sf.
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei și descuiară porțile pentru frați, mai ales că lui Selivanov i se dezvăluise taina nașterii sale: muma sa nu-i era cu adevărat mumă, ci îl găsise în crâng, la marginea satului, într-un paner acoperit cu valuri de dantelă albă ca neaua. Alături de prunc era o coroană de aur bătută-n mărgăritare și un zapis care spunea că Selivanov era nici mai mult, nici mai puțin decât însuși fiul țarinei Ecaterina, prigonitoarea fiilor luminii. Cum maică-sa, care-l
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al golfului, ciucure de orășele nespus de pitorești, fiecare cu turnurile bisericilor ieșind deasupra celorlalte acoperișuri. A doua felie înfățișa o dezmățată orgie: într-o odaie mare, țărănească, zeci de corpuri goale de muieri și flăcăi se-mpleteau într-o dantelă obscenă. A treia era atât de stranie! Un băiețel într-o sală de baie întunecată. Stă în cadă, într-o apă violetă, luminat doar, stins, clar-obscur, de flăcăruia de gaz a cazanului. Copilul, pe ale cărui tâmple curg șiroaie de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fel de fericire sfâșietoare. Țeasta i se sparse-n mii de țăndări și începu să izvorască din ea, nestăpânit, lumină. Soile stătea pe bancă, în curtea devastată din fața casei ei de pe Tunari, și amurgul reflectat în rochia ei albă de dantelă îi împrumuta o nuanță de floare de cireș. Aștepta acolo, cu mîinile-n poală, cu bărbia timidă ca de fetiță, mare și pufoasă păpușă cu ochi făcuți nu ca să vadă, ci ca să reflecte-n lucioasele lor cercuri căprui buruienile, casa ruinată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de argint. În ovalul său era pictată Soile, stând pe bancă, mare, pufoasă, neajutorată, în fața casei ei vineții cu o scară ce nu ducea nicăieri. Purta la gât un medalion în al cărui oval se vedea Soile, în rochie de dantelă albă, pe care lucea emailul unui alt medalion, în care, în fața casei ei, Soile... Chiar și al miilea medalion era la fel de limpede ca și primul și ca imaginea adevăratei Soile, ce aștepta în amurg, răspândind un miros de piele caldă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi remarcat-o, în mod sigur, nici atunci, dacă amurgul nu ar fi avut o foarte precisă nuanță trandafirie și dacă Soile, inventată parcă de acea unică densitate a luminii, nu ar fi stat pe banca ei, în rochie de dantelă albă și cu mîinile-n poală, arătând mai neajutorată decât dacă ar fi strigat după ajutor în largul mării. Herman se oprise fascinat, foarte aproape de ea, dar despărțiți de barele gardului de fier forjat. Stătuse acolo minute-n șir până când, parcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un număr surprinzător de flacoane și creme, rimeluri și rujuri, clești de curbat genele și seringi de umflat buzele cu parafină, droturi pentru făcut bucle, pensule pentru pudrat obrajii, rețele pentru prins părul, precum și șifoniere-ntregi de lenjerie intimă de dantelă, roșie, neagră și sidefie, portjartiere complicate ca niște harnașamente, sutiene cu pernițe-n interior, chiloți ca niște mici triunghiuri mătăsoase susținute de ațișoare și ciorapi de plasă ghemuiți în ei înșiși, în cutii de pantofi, ca niște broaște râioase. Dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de parcă mâinile Soilei ar fi fost niște cătușe sau niște cabluri de înaltă tensiune. Ar fi trebuit să fug atunci din casa aceea, poate că aș fi putut să uit, cu timpul, imaginea ei de pe bancă, ea în rochie de dantelă albă, cu un medalion la gât, în care era ea, cu un medalion la gât, în înserarea de petrol incendiat, de gaze toxice, de foc grecesc... În Deisis-ul bizantin al acelor seri... Poate-aș fi scăpat atunci de mușcătură și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost sfârtecat și batjocorit în terariul de sticlă verzuie. Și totuși, la plecare Soile îl condusese până la poartă și ultima ei imagine îi rămăsese adânc în amintire: licărul de disperare din ochi, bărbia tremurătoare, silueta ei stângace în rochia de dantelă albă, sticlind palid pe fondul casei întunecate, având pe zid o scară interioară ce nu ducea nicăieri. Fețele lor apropiindu-se-atît de mult în aerul cafeniu, încît Herman văzu curând pe fața femeii, alături de ochii ei, încă unul, deasupra, contopindu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sânt acolo, căci el încă mai privea ușa zidită de pe mica platformă de lemn a casei unde odată trăise Soile. Știam că n-avea rost să-i spun că trecusem mai devreme pe lângă casă, că o văzusem pe femeia-n dantelă albă chiar în acea zi. Toți o vedeau, toți cei ce treceau cu tramvaiul pe Tunari, toți școlarii care ieșeau în fugă din atelierul de vizavi, până și pisicile ce se strecurau printre barele grilajului de fier forjat, bătrân ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de marmură, așa cum praf de marmură avea și-n păr, îl întrebă deodată, ridicând capul: "Ai văzut-o?" "Aseară. E chiar acolo unde ne-a spus Cees." "Cum arată?" Cedric ridică din umeri: "Ca toate celelalte: chiloți și sutien de dantelă. Ruj pe buze. Șatenă. Sau blondă. Nu mai știu. În lumina aia putea să fie oricum." "Și cât a cerut?" "Din câte zice Cees, nimic. Ne duce de bună voie." Negrul ezită. Avea figura îmbătrînită a unui hobo înțelept, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de har și de grație divină. Dac-ai fi petrecut o seară-ntreagă într-unui dintre localurile afumate de pe Kaisergracht, printre inși scoțând sunete guturale de neimitat și inventând vocale inexistente în vreo altă limbă, cu care brodau în aer dantele, totuși, ciudat de atrăgătoare, ai fi auzit și alte povești. Căci deodată, în miez de noapte, pe când prin ferestre vedeai valurile furioase de zăpadă viscolită peste canalele înghețate, vreun flamand cu părul ud, abia intrat pe ușă, se trântea lângă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
priveau trupurile pline sau subțiri, înalte sau scunde, albe sau negre, sutele de reluări ale aceluiași model, pulpele reflectând purpuriul becurilor, fețele reduse la pete albe cu găuri de ambră în ele, sutienele rotunjite peste protuberante mereu aceleași, chiloții de dantelă peste aceleași pubisuri rase, aceleași palme sprijinite de ferestre, același șold scos în afară, aceeași așteptare nu a ceva, ci a nimic, așa cum bătrâni așteaptă să le treacă viața și așa cum așteaptă în cubul lor cu apă ființele prea rudimentare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de femele vedeai - mai curând, descopereai - și cîte-un mascul, fardat și rujat, cu perucă luxuriantă, cu pieptul prins într-un mic și cochet sutien cu cupe false, inocent și discret ca un fluture ce imită viespea. Femei în lenjerie de dantelă roșie se agitau și pe stradă, în dreptul localurilor cu program erotic, îți vorbeau insistent, îți zâmbeau, te luau de mână și te târau înăuntru, de unde venea o muzică obosită de jazz. Cedric cântase într-unui dintre cabaretele de pe chei și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
localurilor cu program erotic, îți vorbeau insistent, îți zâmbeau, te luau de mână și te târau înăuntru, de unde venea o muzică obosită de jazz. Cedric cântase într-unui dintre cabaretele de pe chei și o salută pe iapa-n ciorapi de dantelă care vâna clienți în dreptul lui. Trecură de câteva intersecții. În perspectivă, toate străduțele ce coborau spre canal erau la fel de-ncărcate de vitrine cu prostituate și străbătute de același flux de bărbați șovăitori. Spre capătul dinspre Amstel ferestrele erau mai rare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sidefii, făcând ca tânăra familie să pară a locui în interiorul unui porumbel de lumină, sau al unei mari perle cu magică lucire cenușie. Povestea însăși devenea Vestitorul, poate că ea însăși avea să se-ndrepte, lopătând viguros din aripi de dantelă, către cine știe ce scenă de gen, cu o tânăra fată cosind pe un mic gherghef într-un interior curat și sărac, avea să înainteze spre ea, întinzîndu-i o tijă verde cu câteva cupe de crin Și strigîndu-i să se bucure, ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care mă ceartă Mi-e sufletul și stâncă și mărgean. Ți-e sufletu-mpietrit în veșnicie În unda mărilor secate Ți-e binele și răul care știe Ți-e sufletul de tine prea departe. Mi-e binele tivit in galbene dantele În rochii de mirese părăsite Mi-e gândul bun în fapte rele Mi-e binele în fructele oprite. Veninul și otrava ne-amețește Și dragostea dispareăne-ocolește. DE-O FIĂ De-o fi să mă zidesc Mă voi zidi chiar eu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cei dragi și în acest sens îmi lucrase o pereche de mănuși dintr-un material extrem de moale pentru a nu-mi expune fața la „atacul” mânuțelor rebele. Era pricepută bunica la toate, extrem de înțeleaptă, lucra manual toate tipurile de broderie, dantelă la croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le rulez ordonat, uneori făceam copii și mă minunam de mulțimea detaliilor prinse
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le rulez ordonat, uneori făceam copii și mă minunam de mulțimea detaliilor prinse în dantelele și broderiile sale. Mama, plecase cu mult prea devreme de acasă, de acolo din inima Bărăganului și Maia nu avusese timp să se ocupe de latura practică, estetică a educației sale. Prin căsătoria sa cu tata și alianța cu noua
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ulterior dantelate asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cei dragi și în acest sens îmi lucrase o pereche de mănuși dintr-un material extrem de moale pentru a nu-mi expune fața la „atacul” mânuțelor rebele. Era pricepută bunica la toate, extrem de înțeleaptă, lucra manual toate tipurile de broderie, dantelă la croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le rulez ordonat, uneori făceam copii și mă minunam de mulțimea detaliilor prinse
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le rulez ordonat, uneori făceam copii și mă minunam de mulțimea detaliilor prinse în dantelele și broderiile sale. Mama, plecase cu mult prea devreme de acasă, de acolo din inima Bărăganului și Maia nu avusese timp să se ocupe de latura practică, estetică a educației sale. Prin căsătoria sa cu tata și alianța cu noua
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ulterior dantelate asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]