1,810 matches
-
prin noroc, acesta desemnând imprevizibilul, dar limitând totodată intervenția divină și plasând ceea ce astăzi numim destin, în jocul întâmplării. Modernizarea culturii române a atras în jocul lexemelor privitoare la soartă, destin , prin care intelectualii , și nu oamenii simpli, desemnează exclusiv datul, adică viața predeterminată .Omul este , din această perspectivă, obiectul întâmplării înțeleasă ca formă a predeterminării.Libertatea voinței umane înseamnă o realitate fundamentală devenind problema prezentă în întreaga filosofie a secolului XX . Autoarea cărții I Noțiunile de soartă, noroc aparțin concomitent
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
orientarea spiritului, starea sufletească a omului îi pot schimba acestuia cursul vieții. Voința omului este solicitată chiar pentru schimbarea ordinii lumii de dincolo. E. Bernea face astfel trecerea de la conceptul de soartă în sens determinist, la acela de destin, "unde datul și libertatea colaborează" și în acest fel "voința omului poate interveni". Autorul leagă destinul individual de cel colectiv prin raportare la timp, propunând o echivalență între cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de destin (rămase în mentalitatea populară prin expresiile: "așa mi-a fost ursita", "așa mi-a cântat ursita la naștere", "așa mi-e soarta", "așa mi-a fost dat" și altele). Ursita, cu sinonimul său, soarta, ar fi, astfel, un dat, un înscris sacru de la care omul nu se poate abate nici în momentele de răscruce ale vieții, precum alegerea soțului (soției) și felul morții. Aceeași vastă problematică a destinului revine în alte contribuții monografice, consacrate unor chestiuni folclorice specifice, dar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Împăratul, în cele din urmă, a fost de-acord: cum i-o fi ursita! Un vârtej a luat fata și a dus-o la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii. Aserțiunea Așa-i fusese scris! exprimă nu numai acceptarea datului inițial, ci imprimă și o notă de regret, de neputință. Doi feciori frumoși de crai vrură să-și încerce și ei norocul, pentru că împăratul făgăduise jumătate din împărăție și pe fiică-sa de nevastă celui care o va aduce acasă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
invocată mai sus apare aici. Dacă socotesc că un lucru e adevărat, trebuie să-l păstrez. Dacă îmi propun să găsesc soluția unei probleme, trebuie în primul nnd să nu escamotez prin cniar această soluție unul din termenii problemei. Unicul dat este pentru mine absurdul. Problema este de a ști cum se poate ieși din el și dacă sinuciderea se deduce în chip necesar din acest absurd. Prima și, în fond, singura condiție a căutării mele este de a păstra tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prin toate. Între aceste două atitudini, nu văd nici o diferență. Desigur, aceste idei sau aceste esențe, pe care conștiința le "efectuează" după fiecare descriere, nu sunt încă socotite modele perfecte. Dar se afirmă că ele sunt nemijlocit prezente în orice dat al percepției. Nu mai avem de-a face cu o singură idee care explică totul, ci cu o infinitate de esențe care dau un sens unei infinități de obiecte. Lumea devine imobilă, dar se luminează. Realismul platonician devine intuitiv, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Pentru a putea cerceta imaginea din punct de vedere ontologic, aceasta trebuie să fie disponibilă pentru contemplare 1. Întrebarea ce se ridică este: ce legătură există între contemplare, imagine și reprezentare? Dacă este cazul să contemplăm reprezentarea, noi analizăm doar datul care, pentru intelect, e doar o subiectivitate goală a existentului. Reprezentarea este, prin urmare, un semn hypomnestic. Cu alte cuvinte, în analiza semnului ca atare semnul rămâne neatins din punct de vedere al obiectului. Se impune o distincție între semnul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a obiectului suntem predispuși la cercetarea apariției conținutului. Obiectele reprezentate nu sunt prezente în mod izolat, ci, datorită spațiului ontic al operei redat prin corelațiile dintre propoziții, sunt unite într-un spațiu ontic. Ceea ce este reprezentat nu este doar un dat arătat, ci o serie de extensii ale posibilităților reprezentării sferei ontice uniformice. De exemplu, în cazul unui roman unde este prezentat un chimist care lucrează la anumite formule putem spune că personajul este prezentat în mod real, în timp ce, prin contrast
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune; construit cu ajutorul miraculosului hiperbolic, al alegoriei iluzorii, basmul dezvoltă structuri generale, linii structurale (narograme). Povestitorul popular, meșter al unei adevărate ars combinatoria, întrunește calități de regizor, scenograf, mânuitor de clișee, afirmându-și originalitatea în cadrul dat al unor motive, în funcție de talent și de limitele narării tradiționale. Un accent deosebit este pus pe discursul fantastic, cu motivele și motivemele lui, cu tipurile specifice (monoplan, scenic, panoramic). Culegerea Basmul cu Soarele și fata de împărat (1974), realizată prin
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
din acest punct de vedere, un autentic melting-pot combinând referințele constituționale algeriano-sovietice, teoria celor „trei revoluții” a lui Kim Ir Sen* și unele împrumuturi din doctrina chineză privitoare la dezvoltarea agriculturii. Până și utilizarea politică a foametei ține de un dat experimentat deja. Dacă regimurile marxism-leniniste n-au fost singurele prezente în cronica malnutriției africane, toate au avut de suferit de pe urma acestui flagel. O atestă și lista celor șase țări a căror situație era considerată de către FAO (organism al ONU) drept
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fiind vinovat. Astfel, el amenință să pună în mișcare acele mecanisme care îi permit Adunării Generale să joace rolul de mediere și de reglementare a conflictelor la care ne-am referit. Celălalt instrument aflat la dispoziția secretarului general este un dat al personalității sale și ține în întregime de darul persuasiunii. Mandatul dlui Hammarskjöld demonstrează într-un mod impresionant cât de mult depind capacitățile secretarului general de promovare a păcii de calitățile morale și intelectuale ale celui care ocupă postul respectiv
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
oamenilor. Cu timpul, se elaborează modelul charismatic al conducerii, bazat pe ideea că însușirile de conducător sunt fie un dar al zeilor, fie un dar al naturii. Termenul charismă a fost preluat din limba greacă (khárisma), el semnificând harul sau datul excepțional cu care este înzestrată o persoană. Primul care introduce în abordarea științifică termenul charismatic, echivalent cu cel de har, a fost Max Weber (1920). Prin charismă, nota el, trebuie să înțelegem „o calitate extraordinară a unui om, fie reală
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
regimuri particulare ale percepției, de la senzația propriului corp până la „perceperea asimilantă” care Îmi oferă cuplul ego/alter ego. Acum, problema nu mai este cea a „existenței” celuilalt, și nici a construirii lui prin analogie cu propriul eu. Celălalt este un dat și nu-l pot percepe drept un alt eu Însumi decât În cadrul unei legături ă amplificată rapid În grupuri, În multiplicitățiă cu mine. Înainte de a vorbi despre fecunda posteritate a acestor analize, este indispensabil să amintim pe scurt În ce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic este o constantă a gândirii umane, atunci ceea ce numim Îndeobște „rasism” nu este decât manifestarea unei tendințe cognitive proprii speciei umane. Definirea sarcinilor și scopurilor antirasismului trebuie regândită, mai Întâi prin prisma soluțiilor găsite la problemele fundamentale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
perspectivele constructivistă, interacționistă sau situaționistă și se opun abordărilor mai vechi, substanțialistă sau esențialistă (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995), susțin că identitatea este un fenomen conștient, care poate fi chiar rezultatul unei strategii: „Pentru toți teoreticienii actuali, identitatea nu este un dat, ci un fenomen dinamic, o serie nesfârșită de operațiuni menite să Întrețină sau să corecteze un eu pe care Îl acceptăm și pe care Îl valorizăm” (Camilleri, 1998b, p. 253). După părerea lui Mucchielli, care se referă aici la lucrările
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
invariant, ci ca o dinamică. Dacă o vom concepe ca atare, ne vom Îndepărta de autenticitate și de invarianții care o fondează ca identitate iluzorie. Aceasta este ideea pe care o subliniază Claudio Magris atunci când proclamă: „Identitatea nu este un dat rigid și imuabil, ea este fluidă, este un proces În permanentă devenire, prin care ne Îndepărtăm Încontinuu de origini”, după care adaugă: „orice endogamie ă orice identitate pretins pură ă este sufocantă și incestuoasă” (Magris, 2001, pp. 92-93). Astfel, printr-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Bricolaj, CREOLITATE, DIVERSITATE, Melting pot, Metisaj, NEGRITUDINE, Patrimoniu cultural, Rasă, RASISM, Sincretism, STRĂIN I ă Îtc "I ă Î" Identități culturaletc "IdentitĂȚi culturale" Concept polimorf, care se regăsește atât În abordările științifice, cât și În cunoștințele obișnuite, identitatea este un dat dificil de Înțeles, din cauza multidisciplinarității sale și, În același timp, din cauza raporturilor dialectice care stau la baza rețelelor conceptuale cu care poate fi asociat. ν Numeroase sunt disciplinele care jalonează domeniul continuu ce pornește de la experiențele particulare, care stau la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a consacrat În Întregime tomul 5 al Metodei sale „identității umane”, căreia Îi aplică o necesară „gândire complexă” (Morin, 2001). Dinamica identitară se bazează pe alte raporturi dialectice. Acestea ne Îndeamnă să considerăm identitatea un proces În desfășurare, nu un dat fix, și să privilegiem astfel mai curând o abordare constructivistă decât viziunea esențialistă (sau substanțialistă) care era dominantă În trecut. După ce vom examina câteva concepte care organizează dimensiunile afective, sociale și cognitive ale construcției identitare, vom aborda chestiunea raporturilor dintre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
brutale (războaie, deportări), putem considera că astfel de coduri sau reguli se modifică treptat, și nu prin adoptarea directă a altora sub influența unei alte colectivități (Hofstede, 2001, p. 12). Identitățile culturale colective, ca și identitățile individuale, nu sunt un dat stabil, un atribut permanent al unui grup sau al unei societăți (școala culturalistă): În perpetuă tensiune Între continuitate și ruptură, ele se modifică prin integrări succesive, prin abandon și asimilare. Identități și interculturalitate Conform teoriei auto-categorisirii, reprezentările multiple ale unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
natură economică și socială. Referințele culturale sunt scoase În evidență În mod instrumental și servesc unor aspirații materiale. Ele se lovesc de principii de mobilizare concurente. În cadrul astfel delimitat, cultura poate fi definită În două moduri: pentru unii, este un dat care se impune agenților, iar pentru ceilalți, o construcție artificială. În primul caz, diferitele naționalisme se ciocnesc Între ele, fiecare dorind să-și zdrobească rivalele. În al doilea caz, se poate observa o emulație. O ciocnire frontală. După Miroslav Hroch
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sunt considerate mai maleabile, cu atât dinamica naționalismului este mai complexă și mai evolutivă. Îmbinarea naționalismului cu relațiile interculturale poate fi imaginată În moduri foarte diferite, după cum anterioritatea este atribuită unuia sau altuia dintre fenomene și În funcție de definirea culturii ca dat imanent sau ca o construcție contingentă. Diversitatea abordărilor nu este semnul unei confuzii generalizate: ea trebuie mai curând atribuită caracterului nodal al fenomenului considerat. A. R. & DUMONT Louis (1983), Essais sur l’individualisme. Une perspective anthropologique sur l’idéologie moderne
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unui grup de indivizi care aparțin aceleiași societăți, aceasta presupunînd că acest caracter este în principiu un indice al distinctibilității și al individualizării grupului respectiv. Această perspectivă a fost avută în vedere de învățații latini, pentru care etosul este un dat preexistent care rezultă din autoritatea individuală și instituțională a autorului, dar este diferită de cea valorificată de a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cu baza în concepția lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interlocutor. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT REFERENT. Se numește referent obiectul, fenomenul sau procesul din realitatea extralingvistică la care trimite semnul lingvistic, așa cum a fost delimitat de experiența unui grup uman. Referentul (sau desemnatul) nu trebuie conceput ca un dat nemijlocit al realității, deși unele lucruri par a fi delimitabile în același mod în toate spațiile culturale. Pe de altă parte, existența unui raport între semne și realitatea extralingvistică nu trebuie identificată cu însăși existența referentului, deoarece unele semne se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca fiind inerent cuvintelor înseși. Aceasta se produce printr-o reificare (transformare în obiect) asimilată la ceea ce nu este decît instrument, iar producerea este integrată în produs. În același timp însă, trebuie explicată prezența sensului în cuvînt, dar, fiind un dat anterior actualizării lui, sensul este înțeles ca un semnificat imanent, al cărui statut este superior manifestării conjuncturale și variabile în vorbire. Aceasta ar reprezenta esențializarea. Reificarea și esențializarea devin astfel două aspecte ale aceleiași probleme epistemologice. De exemplu, pentru traducere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lucrările de lingvistică, cuvîntul sens nu are o accepțiune pe deplin determinată și unanim recunoscută. În general, se admite că sensul ține de conținutul elementelor lexicale sau al altor unități ale limbii și se deosebește de semnificație, care este un dat al limbii, prin manifestarea lui în enunț. De altfel, unele orientări analitice, precum praxematica, atribuie enunțului și discursului ca trăsătură de bază producerea sensului. O perspectivă generală asupra înțelesului cuvîntului sens ar fi aceea de orientare către ceva, iar, dacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]