1,380 matches
-
prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile. Cele din urmă conțin ape dulci, rar mineralizate, și
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
Casa memorială Ion Creangă din Humulești este un muzeu memorial înființat în casa în care s-a născut și a copilărit povestitorul român Ion Creangă (1837-1889) în satul Humulești (astăzi suburbie a orașului Târgu Neamț) din județul Neamț. Datarea casei după cum se indică în LMI este 1833, ea fiind situată pe strada Ion Creangă nr. 8. Ion Creangă a locuit aici permanent de la naștere până în 1846, apoi cu întreruperi până în 1855. Casa memorială-muzeu se află pe Lista Monumentelor Istorice
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
se găsește Parcul tematic „Ion Creangă”, un loc în care vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de Ion Creangă. Casa memorială Ion Creangă a fost construită între anii 1830-1831 de către Petre Ciubotariu (conform LMI datarea este 1833), bunicul povestitorului. Acesta a dăruit-o fiului său Ștefan, care în 1835 s-a căsătorit cu Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig. Ion Creangă a locuit aici permanent de la naștere până în 1846, apoi cu întreruperi până în 1855
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
Spălarea picioarelor. Catapeteasma actuală a bisericii prezintă importanță prin icoanele aflate pe ea. Biserica a fost înzestrată cu icoane împărătești executate în anul 1708 la Moscova. Icoanele din biserică sunt realizate de către pictorul rus Chiril Ulanov, a cărui semnătură și datare este întâlnită în mod discret pe icoane. Prezența în stânga ușii împărătești a icoanei Sf. Treimi și existența unei icoane a hramului, Sf. Prooroc Ilie, datând din 4 ianuarie 1841 (conform unei inscripții în limba română cu caractere chirilice), duce la
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
piroclastice. Există cel puțin douăzeci de conuri „parazitare”. Unele dintre ele au nume: „Tahe” (877 m), „Molo” (602 m), „Kadiendinae”, „Kubah” (1.648 m) și „Doro Api Toi”. Cele mai multe dintre aceste conuri parazitare au produs lavă bazaltică. Utilizarea tehnicii de datare cu carbon radioactiv a stabilit datele a trei erupții ale vulcanului Tambora, înainte de erupția din 1815. Magnitudinea acestor erupții este necunoscută. Datele estimate sunt: anul 3910 î.Hr. ± 200 ani, 3050 î.Hr. și 740 d.Hr. ± 150 de ani. Ele au
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, s-a aflat în cimitirul satului Nănești din județul Maramureș. A fost înlocuită în 1936 de un nou lăcaș de lemn. Datarea dendrocronologică a câtorva lemne din vechea biserică, salvate într-un grajd din sat, fixează ridicarea ei parțial în secolul 16, partial înainte de mijlocul secolului 17. Biserică de lemn a fost surprinsă în câteva imagini de epocă, care identifică o biserică
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
, comuna Călinești, județul Argeș, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma” și „Sf. Voievozi” și este datată din anii 1758-1759. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre și luminator nealterate, elemente decorative de interes, inscripții cu datare, și iconostas pictat. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârstieni este însemnat pe peretele de la intrare, în dreapta ușii: "„Leat 7267”". Leatul (anul) erei bizantine se traduce prin anii 1758-1759
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
nr. 9 din orașul Hârlău (județul Iași). Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la poziția 1404, având codul . În această listă este trecut anul 1535 ca perioadă de datare a monumentului. Pisania inițială a Bisericii "Sf. Dumitru" din Hârlău nu s-a păstrat, dar pisania nouă pusă în anul 1779 transmite informația că la acel moment se putea citi din pisania veche doar cifra miilor, 7. În anul 1779
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
să aibă a pomeni aceste nu[me]. + Odihnescuse oasele răposaților robilor ... aceștia: erei Stoica b, Voica, Anghel, Ca[l]ina, Gavril, Ioan, ... ..35, Ion, Gligore, Costandin, Călina, Cărst... Stoica, Rucsandra, Iuna, Ana, Opriș, ... Ana, Ion, Lazăr, Lica, Mihail, Androne, ...”". Din datarea acestui pomelnic se păstrează doar ultimele două cifre, 35. În cazul în care pomelnicul ține de momentul refacerilor datate pe iconostas ar putea indica fie anul erei bizantine 7335, adică anul 1827 al erei noastre, fie direct anul 1835, era
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
de stat, afacerea a început să iasă ce în ce mai mult la iveală. Cavaignac a dat o depoziție de două zile, dar nu a reușit să demonstreze vinovăția lui Dreyfus. Dimpotrivă, el l-a disculpat fără să vrea prin datarea exactă a borderoului (august 1894). Apoi Picquart a demonstrat lanțul de erori și conspirația. La 8 decembrie 1898, ca represalii pentru tentativele anunțate de retragere a dosarului, parchetul penal de pe lângă Curtea de Casație l-a scos pe Picquart de sub jurisdicția
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
deasupra intrării în biserică, afirmă: "„Construită în anul 1847, reacoperită cu șiță în anii 1951 și 1978, refăcută temelia și pardoseala în anul 1975, toate cu cheltuiala enoriașilor bisericii. Paroh preot Ilie Scrieciu, anul 1981.”". Această pisanie surprinde o presupusă datare și câteva inițiative importante de a repara biserica pentru a-i asigura existența mai departe. Câteva însemnări pe icoanele împărătești rețin anul 1848 și semnătura zugravului Popa Ioan din Amărăști : "„Popa Ionu zugravu otu Amărăști; 1848 ...”", "„Popa Ionu zugra[vu
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
Mare și Sfânt nr. 16. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, ca parte a Ansamblului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, având codul de clasificare . Pe această listă sunt trecuți anii 1902-1907 ca perioadă de datare a construcției. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
sunt o colecție de aproximativ 70 de manuscrise despre care se presupune că au fost găsite într-o peșteră în Iordania, cândva între 2005 și 2007. Testele metalurgice inițiale, precum și datarea cu carbon a unei bucăți de piele găsite împreună cu colecția, indică faptul că vechimea cărților este de aproximativ 2000 de ani. Dacă se confirmă că sunt autentice, aceste manuscrise ar putea fi cea mai importantă descoperire arheologică de la Manuscrisele de la
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]
-
prin fereastra circulară polilobă de pe latura sudică a altarului, ctitoria se înscrie în numeroasa familie a monumentelor derivate stilistic din formele goticului timpuriu (așa-numitul „gotic burgund”), răspândit în întreaga Europă de călugării ordinului cistercian. Pornind de la aceste criterii stilistice, datarea monumentului în jurul anului 1280 este în deplină concordanță cu informațiile surselor scrise. Dată fiind apartenența actuală a bisericii la comunitatea calvină, ar fi de așteptat ca, la interior, decorul iconografic să lipsească cu desăvârșire. Totuși în naos și in absida
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
in posesia localității Sântămăria Orlea, acestei familii i se datorează, cu cea mai mare probabilitate, finanțarea picturilor din altar și de sub tribuna navei, scene executate de doi meșteri formați în ambianța bizantină sud-carpatică. Un sgrafit latin, din anul 1484, stabilește datarea „ante quem” a acestui nou decor pictural. Alte elemente iconografice sunt vizibile la exteriorul bisericii. La fel ca în cazul bisericii din Strei, un „Iisus-Vir dolorum” este situat în luneta portalului sudic, stratul de pictură este însă foarte șters și
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
cu o boltă "a boutte", altarul acoperit identic cu cel de la Margina. Majoritatea surselor indică pentru ridicarea lăcașului anul 1779. Tipul de plan, proporțiile armonioase și frumoasele multiconsole de la îmbinările ultimelor cununi de bârne de la altar, par să justifice această datare. Biserica a suferit însă o restaurare incisivă cândva pe la începutul secolului XX, restaurare care a adus modificări serioase monumentului inițial, în primul rând învelitoarea acoperișului de șindrilă a fost schimbată cu țiglă profilată, iar acoperișul turnului prismatic de pe pronaos, deși
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
o boltă semicilindrică, iar absida altarului cu tavan. La baza iconostasului, în partea stângă, se găsește crestat cu fier înroșit anul 1796, an care consemnează data când s-au terminat lucrările de refacere a bisericii de lemn. Conform documentelor păstrate datarea este veridică. Între anii 1724-1725, cu ocazia unei vizite canonice, se arată că la Fânațe „biserica este acoperită cu șindrilă”. Din anul 1752 avem o altă semnalare despre această biserică, informație repetată și în 1786, deci putem considera anul 1796
Biserica de lemn din Fânațe () [Corola-website/Science/316863_a_318192]
-
Domnului, Maica Domnului cu Pruncul în brațe, Sfinții Nicolae" și "Dimitrie", arhanghelii "Mihail" și "Gavril" și "Sfânta Treime"). După părerea lui Virgil Vătășianu, critic de artă, picturile în integritatea lor au fost executate într-o perioadă de timp foarte scurtă. Datarea lucrărilor arată că realizarea lor s-a făcut începând din anul 1870 ("Isus Împărat ceresc") și 1873 ("Sfinții Nicolae și Dimitrie"). O singură excepție iese în evidență, "Învierea lui Isus" care este datată în anul 1881. O constatare importantă din
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
rezultat al dezintegrării izotopului primordial de iod-129, produs de supernove, creând praful și gazele din care a fost format Sistemul Solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în Sistemul Solar timpuriu. Dezintegrarea sa este la baza datării radiometrice a izotopului I-Xe (Iod-xenon), care acoperă o perioadă de 85 milioane de ani din evoluția Sistemului Solar. sunt prezentați în tabelul de mai jos:
Izotopii iodului () [Corola-website/Science/316939_a_318268]
-
pridvor, de zid, cu clopotniță. În noua așezare a fost însoțit și de ușile împărătești, cu reprezentarea Bunei Vestiri, pe fundal arhitectonic,și cu chipurile proorocilor Isaiia și David, în registrul superior,într-o pictură aleasă, al cărei autor și datare, le aflăm pe icoanele, aduse de la Boiu, în colecția Episcopiei de Alba Iulia: Soborul îngerilor Mihail și Gavriil; Iisus Hristos, cu semnătura lui Ioan zugravul, data realizării, 1789, și numele platnicilor. Grație valoroaselor bunuri artistice, tradiția aducerii de la Boiu a
Biserica de lemn din Uilac () [Corola-website/Science/316963_a_318292]
-
structura neobișnuită disting această biserică de lemn între cele rămase în Transilvania, motivând salvarea ei, înainte de a fi prea târziu. Are hramul „Sfântul Nicolae” și figurează pe lista monumentelor istorice, . păstrează pe grinda de sprijin a bolții o inscripție de datare mai puțin obișnuită. Textul inscripției prezintă un amestec de grafie latină cu chirilică în limba maghiară. Limba maghiară și amestecul de grafii trimite la un fenomen istoric ce a marcat românitatea ardeleană pe parcursul secolului 17. În această perioadă unele comunități
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
un unicat în arhitectura sacrală de lemn din zonă și un important document de istorie și cultură transilvană. Acestea trebuiesc puse în corelație cu tehnica constructivă mixtă, mai puțin întâlnită, în care a fost ridicată. Inscripția conține un an de datare, subliniat printr-o linie de delimitare împrejur. Conform acestei inscripții biserica a fost ridicată în anul 1624, "„în zilele lui G[abriel] B[ethlen]”". Gabriel Bethlen a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629. În 1967 se afla în stare de
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
de pleavă și tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale solide pe un postament din piatră. Învelitoarea de șiță a fost reînnoită în anul 2002. Potrivit tradiției, începuturile edificiului coboară până la anul 1790, datare confirmată de inscripția clopotului mic, turnat „întru pomenirea lui Pascu Filimon din Vulcez, 1797”. Din pictura murală originară, executată în tehnica „frescă” la începutul secolului al XIX-lea, se mai păstrează doar câteva chipuri neidentificabile (prooroci, sfinți taumaturgi) în pronaos
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
a realizat monumente impresionante are un stil diferit de cel al complexului scufundat de la Bahamas care se aseamănă mai mult cu cetățile Greciei miceniene sau a celor preincașe din Peru și Bolivia. Vârsta acestor construcții nu se știe, dar prin datarea cu metoda C14 a rădăcinilor de mangrove (amestec vegetal tropical care crește pe țărmurile marine mlăștinoase) fosilizate printre pietre au rezultat cca. 12000 de ani. Conform geologiei submarine în zona Bahama Banks nivelul apei era cu 6 m mai mic
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
cumpăna secolelor 18 și 19, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Catagrafiile de la 1808 și 1824 vorbesc despre o
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]